7,853 matches
-
erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam ști... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent-major, Paschia Îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... L-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și toate bătăile care le-am luat, numai În piept le-am luat și de la ei... Din ofițeri, țiu minte pe un ofițer care fusese comandantul Închisorii la Brăila și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
151 296. Ilie Benescu, cu studii teologice la Atena, a fost profesor de limba elină la Liceul Sf. Sava; moare în 1901. mahalalelor care intrau prin curți pentru ca să fure. Apoi biata datină a devenit o meserie pentru exploatatorii perverși. Oarecari țigani profesioniști formau cete de copii pe care îi încorporau în grupuri, îi învățau câteva cântece de stea și îi urmăreau la distanță. Când copiii ieșeau dintr-o curte, antreprenorul era lângă ei și le lua tot ce încasase. Bineînțeles, copiii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu sunt Tănase! Prietenii lui Crețeanu cari, timp de trei zile, îi pusese[ră] la cale această farsă, luase pe Tănase țiganul, bărbierul păcălitului, îl deghizase și-l trimisese la teatru ca să-l plictisească. Acesta era spiritul vremii. Obiceiul acestui soi de păcăleli exista mai de mult. Păcălitura, chiar păgubitoare, era foarte gustată și ținea locul lucrului de duh. Pe la 1871 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1874, în joia Moșilor, fiind de față cu câțiva miniștri străini, Vodă își exprimă dorința ca oamenii din popor care se aflau în număr mare pe acolo să înceapă o horă. Bineînțeles toată acea lume de târgoveți, de slujnici, de țigani și țigănce au jucat o horă de-ți era mai mare sila. Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ștefăniu: 83 Știrbey, Barbu Dimitrie: 166 Știrbey, Al.B.: 220, 250, 304 Șurcă, Mihai: 375 Tabacu, Ilie: v. Geambașu, Ilie Tache (Popa) („din Cărămidari“): 403 Tache (Popa) („din Negru“): 403 Tache (Popa) („din Verde“): 73, 249, 259, 260, 402-404 Tănase („țiganul“): 164 Tănase, Constantin: 21, 115, 125 Tănăsescu (bătăuș electoral): 255 Tănăsescu (frații; cofetari): 116, 131 Tănăsescu (profesor): 54 Tătăranu, Al.P.: 266 Tătăranu, C.M.: 227, 266, 298 Tătărăscu, G.M.: 214 Tăușanu, Ion: 266 Tăutu, I.: 82 Tăutu, Sc.: 83 Tefik-bei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
palide, ofilite - nu se prinseseră prea bine. Am stat cîteva minute în reculegere. „Fără experiență” (cum se scuză), L. n-a pregătit „moși” decît pentru cele mai apropiate rude, așa că pe la amiază n-am mai avut ce da rîndurilor de țigani și de amărîți care au tot venit (unii de două și de trei ori) să ceară. Ziua era luminoasă, fără pic de nor, se vedeau clar lunca, rîul și satele de dincolo de apă: Verești, Salcea, și un tren care mergea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă apropii, atît era de mare aglomerația. Următorul a venit după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-a părut nesfîrșită: soldați care se întorceau din permisie, beți, vulgari pînă la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar călca unii pe alții, s-ar (și ne-ar) strivi, ca să-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din urmă are 365 camere, cîte una pentru fiecare zi a anului. Construcțiile noi sînt puține, „fără personalitate”. Lumea vine aci pentru băi, iar cei mai mulți vilegiaturiști sînt bătrîni. Dovadă a prefacerii mentalităților e prezența masivă a sătenilor și chiar a țiganilor corturari. Într-un fel, e sezonul lor. În afară de pavilioanele balneare, spațiile cele mai frecventate sînt parcul și strada T. Vladimirescu. Ori de cîte ori trec pe acolo, mă amuză sonoritatea acesteia. Se vorbește ca în anecdotele lui Amza Pellea cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vasile Călin, care stătuse cîțiva ani prizonier la ruși. Mai cuprins decît tata (căci îl moștenise pe unul Mihai al lui Teleagă), nici nu voia să audă de așa ceva: „Da’ pu’ dară cum, nă-i vrea să fiu «tovarăș» și cu țiganii de sub pădure?”, respectiv cu niște mărginași lipsiți de pămînt arabil. Pînă la urmă, la insistențele Magdei, vara mea, măritată cu un activist de partid, și „înțepat” de autorii textelor de brigadă, a cedat, printre ultimii! Față de difuzor a rămas însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
auzită zilele trecute de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în jgheabul toboganului în care tocmai s-au jucat și simt că mă bat gînduri „de dreapta”. Ăștia distrug azi un tobogan, mîine o bancă, poimîine un scrînciob. Nimeni nu le zice nimic. „Ce, vrei să mă pun rău cu țiganii?” De ce nu? Ei nu cotizează, nu plătesc impozite, nu efectuează zile de muncă în folosul obștesc. Vegetează la umbra numeroaselor ajutoare „date de Ceaușescu” și plodesc un neam care ne va înlocui. Dar nu numai țiganii se comportă astfel, necivilizat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă pun rău cu țiganii?” De ce nu? Ei nu cotizează, nu plătesc impozite, nu efectuează zile de muncă în folosul obștesc. Vegetează la umbra numeroaselor ajutoare „date de Ceaușescu” și plodesc un neam care ne va înlocui. Dar nu numai țiganii se comportă astfel, necivilizat, ci și unii dintre români, mîrlo-mahalagii, inși de o „nesimțire crasă”. Egoiști imperturbabili, ăstora le lipsește ideea de autoconstrîngere. Fac ceea ce le trece prin cap. Victimele lor sînt oamenii corecți: de ei se trage, ei dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de moarte; mai exact, frica de a nu trăi cît sper - și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul așteptat cealaltă. *Un oximoron care-mi amintește de Carlyle: „Lîngă tine e viață moartă”. *Tatăl lui Gelu îmi mărturisește, la telefon, că nu există punct în corpul său care să nu l doară. Neliniștit, se întreabă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte. Și criticii (mai ales cei deprinși să lungească „pelteaua”) ar avea ceva de învățat! *Azi am vorbit cu Liviu Dănceanu despre muzică, unt și țigani. În viitor, Uniunea Compozitorilor - mi-a spus - va achiziționa doar creații pe teme date: frumusețea Canalului, măreția Transfăgărășanului etc. În privința aprovizionării, în București „e mai rău decît în Bacău: unt și brînză găsești doar la țigani. Aceștia reprezintă 35% din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre muzică, unt și țigani. În viitor, Uniunea Compozitorilor - mi-a spus - va achiziționa doar creații pe teme date: frumusețea Canalului, măreția Transfăgărășanului etc. În privința aprovizionării, în București „e mai rău decît în Bacău: unt și brînză găsești doar la țigani. Aceștia reprezintă 35% din populația Capitalei și, întrucît domină «bursa neagră», au tot ce vrei”. „Minus puterea politică, am adăugat eu, dar vor ajunge curînd și în Bulevardul Victoria Socialismului!” * Cu bărbia trasă în piept (semn de maximă seriozitate), Sp
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cartierul CFR) au strigat întruna două zile: „Trăiască Ceaușescu!” „în ultima vreme, ei au fost, probabil, singurii care au făcut-o din toată inima”, am spus, subliniind morala istorioarei. *Un tip care-și plimba cîinele s-a întîlnit cu niște țigani. Cîinele i-a lătrat copios. După cîțiva pași, bărbatul l-a certat astfel: „Barem dacă ai fi lătrat și tu niște oameni mai de soi. Te-ai dat mare în fața unor țigani!...” Ar fi ceva de comentat din vorbele sale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și plimba cîinele s-a întîlnit cu niște țigani. Cîinele i-a lătrat copios. După cîțiva pași, bărbatul l-a certat astfel: „Barem dacă ai fi lătrat și tu niște oameni mai de soi. Te-ai dat mare în fața unor țigani!...” Ar fi ceva de comentat din vorbele sale... Sînt mulți proprietari de cîini care se cred îndreptățiți să disprețuiască!... Cînd sîntem mînioși, spunem, oare, ceea ce credem cu adevărat despre ceilalți? și mai precis: cînd „aprinzîndu-se”, A. spune că fără mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde le pune. Mi-ar părea nespus de bine să vă duceți vara asta la Broșteni, unde veți mai găsi, sper, unii dintre foștii elevi ai tatii, bătrâni și ei acum. Vă indic două nume: familia Teodor Olaru și niște țigani, pe nume Goleanu, pe care tata i-a alfabetizat, fiind oameni mari pe vremea ceea...655 655 La Broșteni am ajuns peste câțiva ani, Însoțit de doamna Ana Constantin, pictoriță din Cotârgași, domiciliată În Suceava și de domnișoara Botez, conf.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
subconștient, pentru unii dintre autori, concetățenilor. În cele din urmă, prin intermediul Europei Libere, românii se adresau românilor. Ei își răspund, se completează, stabilesc un dialog. O spune cel mai bine Cosmina Cosmin, țigancă din Cluj, incitată de scrisoarea unui alt țigan din România, Alexandru Danciu: Postul de radio Europa Liberă a contribuit și contribuie în mod admirabil la crearea unei comunicări între noi, cei din România, cei care scrâșnim sub nedreptate și teroare fără a avea prea multe mijloace de a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cosmin, locuiesc în municipiul Cluj-Napoca și împreună cu milioanele de ascultători ai postului dvs. de radio am ascultat în seara zilei de 5 aprilie 1982, în lectura memorabilă a dnei Ioana Măgură Bernard, gândurile scrise de dl Alexandru Danciu din București, țigan ca și semnatara acestor rânduri. Mă adresez tot mai solicitatului dvs. post de radio cu rugămintea de a avea amabilitatea să dați citire și acestor rânduri prin care doresc să-l asigur pe dl Danciu de identitatea noastră de vederi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sunt cunoscuți ca oameni ai miliției, ai Securității, ai directorului, ai secretarului de partid etc. Aceștia au fost menținuți mai departe în posturi să-și ducă traiul ușor și lucrurile să meargă tot la fel de prost ca și mai înainte. Muncitorii țigani s-au numărat însă printre primele victime ale elogiatei măsuri. După ce au fost ademeniți de prin sate acum 10-15 ani, după ce au fost puși la muncile cele mai degradante, pentru un salariu de mizerie, cei care au început să aspire
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ai lui Kalidasa și înrudiți cu poporul care l-a dat pe Rabindranath Tagore, înseamnă unde vezi cu ochii, pentru că mulți nu au sate de care să fi fost legați, nu mai au case în care să se întoarcă. Majoritatea țiganilor nu au excelat niciodată în agricultură, nu au avut pâmânt și nu au fost legați de îndeletnicirile agricole. Nemaiputând să-și exercite ocupațiile tradiționale de mici negustori, meșteșugari sau muzicanți, le-au dat uitării și au gustat din pâinea amară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au început să părăsească maghernițele igrasioase, barăcile insalubre din PFL în care și-au îmbolnăvit copiii și și-au distrus sănătatea, pentru a păși, cei care n-au putut să-și cumpere locuință proprietate personală, în așa-zisele blocuri pentru țigani, construite din nimic pentru nimic, adevărate rezervații socialiste ale mizeriei. Față de aceste așa-zise blocuri, simandicos așezate în mahalalele unde nu pătrund nici mașinile salubrității, nici cele ale întreprinderilor de transport, mult blamatele, de către propaganda de partid, ghetouri și bidonvilluri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
partidul le-a promis marea cu sarea, i-a îndemnat la tot felul de potlogării revoluționare. Ulterior, când partidul celor mulți și drepți s-a văzut cu proprietățile și funcțiile mult râvnite, a constatat că nu mai are nevoie de țigani și, pentru a le închide gura, i-a băgat sub diferite pretexte în închisori sau i-a scos din rândurile membrilor de partid pentru că nu erau suficient de curați. Treptat, țiganii au fost izolați nu numai pe plan politic, ci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
râvnite, a constatat că nu mai are nevoie de țigani și, pentru a le închide gura, i-a băgat sub diferite pretexte în închisori sau i-a scos din rândurile membrilor de partid pentru că nu erau suficient de curați. Treptat, țiganii au fost izolați nu numai pe plan politic, ci și în planul accesului la cultură și la învățământ, al promovării profesionale, al educației sanitare etc. Odată cu expansiunea naționalismului promovat de partid și cu creșterea rolului său conducător, o serie de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]