7,946 matches
-
mai scoată pantofii, sări În capătul puțin adînc al piscinei și Înaintă cu dîrzenie prin apa ce-i ajungea pînă la mijloc. Îl trase din spate pe Mirikov, care arăta jenat pînă-n vîrful unghiilor, udîndu-i părul blond. În vreme ce Laurie Fox țipa ca o dementă și tot scuipa sîngele care-i intrase În gură, Sanger o apucă de talie. În apa adîncă Îi scăpară pantofii din picioare și amîndoi se rostogoliră laolaltă În valurile stacojii. Sanger, cu părul argintiu strălucindu-i acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de 17 ani, declanșase to tul, prin scrisul ei insomniac? Ea declanșase nu numai accidentul lui Eduard, ci și plecarea mamei sale? — Vrei să știi de ce ne-am despărțit? o întrebă domnul Martin, tremurând din tot corpul, incontrolabil și aproape țipând. A fost, în final, decizia mea! I-am spus să se care cu gărgăunii ei cu tot! Să mă lase naibii în pace! Da, a fost decizia mea! S-a nimerit, o dată, să decid și eu ceva! N-am mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suficient de confuz. Rămânem toți pe gânduri. Poate prea multă vreme. Avem fiecare ideile noastre și așteptăm momentul să le, of!, Împărtășim colegilor. Trebuie Însă ca mai Întâi să găsim tonul: - Confuzie! Confuzie revoluționară! Asta dac-am putea obține! Cătălin țipă. I se pare grozav ce i-a ieșit din gură. E prima oară când se rostește cuvântul revoluționar În grupul nostru. Ne place cum sună. Deocamdată numai atât. Dar profităm fiecare de entuziasmul celorlalți. Ne repezim unii asupra altora, propunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe Andreea, o Întâmplare fericită. Cristina Își bea cafeaua pe o terasă, o vede pe Andreea cu operatorul pe treptele unei catedrale, filmând un român. Lucra la proiectul ei cu noii emigranți. Cristina a fost așa de surprinsă, că a țipat, a alergat spre ea și i-a Întrerupt filmarea. Au rămas Împreună restul vacanței, Cristina a cazat-o pe Andreea la frate-său, În satul de lângă Madrid, fiindcă În definitiv găsea acolo destui emigranți cu care să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise chiar semne ale unei halucinații colective, fiindcă de câteva ori Îi surprinsese râzând sau țipând În același timp, dându-și coate și șoptindu-și unii altora: Ai văzut, mă, ai văzut ce i-a tras-o? * Ne simțiserăm bine alături de năpăstuiții soartei. Jucaserăm teatru, dar chiar și așa, travestiți, ne simțiserăm bine. Puseserăm, În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și Începe să-l lege pe Pârvu de scaun. Ăsta se lasă, Încă nu-și dă seama ce se Întâmplă, eu Încep să-mi dau. Mă gândesc c-ar trebui să fac și eu ceva, să pun mâna, să particip. Țip: - Nu râde, boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
duce gândul la ceva mai tare. Să-mi treacă odată! Dincolo Pârvu Încă mai râde, atâta doar că acum mai și spune câte ceva. N-am chef să fiu atent, să Înțeleg ce. De la un moment dat o aud pe Andreea țipând, așa că n-am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi de mocofan, ce te uiți ca boul la mine? Marș și aranjează piramida! Sau vrei să o fac eu, mă? În fața scenei hilare, câțiva soldați găsesc putere să zâmbească ascuns, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol arată spre spatele lor. Spotul luminos se oprește pe o ușă capitonată deasupra căreia, pe o placă metalică gălbuie, scrie cu litere gotice KOMANDANT. Se pare că ea a țipat. Mai este cineva acolo? Doar unu mort, ofițer după galoane. Împușcat în cap. Duceți fata la infirmierul nostru, să vadă ce se poate face. Marius pornește către biroul comandantului, dar se oprește înainte să intre la auzul unor pași grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trenul a fost surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze. Ai mei au murit chiar în primele secunde ale atacului, noi am reușit să ieșim la timp din vagon. În jurul nostru mulțimea se îmbrâncea, țipa, se agita înnebunită și, nu știu cum, la un moment dat, ne-am pierdut. Am regăsit-o după câteva minute lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a Împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata e În pămînt, Lung care venea zilnic la noi, era ca și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Constantin Țoiu Serban Ghica, lui Carandino, după ce au ieșit din închisoare (1961-62) pe Calea Victoriei, țipă de pe un trotuar pe celălalt: - Măi Carandino, e adevărat că Iuliu Maniu a murit în brațele tale?... - E adevărat, mă, și te mai bag și în p. m.! - îi răspunde de pe celălalt trotuar Carandino, în culmea surescitării. Acum, în însemnarea făcută
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
unele sîngeroase, iar în paralel să constați că Eliade, prezent și el mereu în Cuvîntul, scrie, acum și aici, numai texte culturale: despre Upanishade, despre Renaștere, despre mătrăgună, sau că, "păcătuind", în vara anului 1933 scrie despre șomajul intelectual și țipă, pe pagina întîi a Cuvîntului, Mi-e foame! Cioran sau Eliade au început să guste din extremismul politic mai tîrziu decît Sebastian (Cioran, la sfîrșitul anului 1933 - deci pe vremea cînd Sebastian era la apogeul violenței sale revoluționare -, dar atingîndu-și
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
treaba, Aneta a sosit în bucătărie cu un ziar în care erau împachetate două milioane de lei, ca să le plătească reparația. Cum au văzut banii, inculpații au sărit asupra ei și i-au smuls economiile. Apoi, pentru că femeia a început să țipe, cei trei au luat-o la palme.
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
a devenit violent, a lovit-o cu pumnul în cap și în zona toracelui, după care a tras-o într-o încăpere unde a violat-o. În timp ce întreținea cu ea raporturi sexuale, Gheorghe V. o ținea de gură ca să nu țipe. După ce și-a satisfăcut poftele, a lăsat-o să plece. Ba mai mult, a condus-o chiar până la tramvai. Ajunsă acasă, femeia, suferindă de psihoză paranoidă și încadrată în gradul II de handicap, nu a vrut să-i spună mamei
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
stat. Daca Moldova era un stat puternic, Rusia nu ceda Basarabia etc. Îngustimea spațiului nu ne permite să dezbatem în mână. Într-unul din numerile viitoare vom face-o însă. Deocamdată ne mărginim a schița cestiuneă astfel. Însuși numele "Basarabia" țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu însemnează decât țara Basarabilor, precum Prusia înseamnă țara rușilor, România țara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dobrodicii adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei și al țărilor tătărești, întinsese marginile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
corespondenții ziarului "Le Nord", locuit de tătari sub corturi și de alte neamuri pe jumătate sălbatece, care-și datorește scoaterea lui din întuneric unor generali d'un renom populaire", ca Rumianțof și Sumarow, are cu toate acestea un nume care țipă sub condeiele rusești. A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominațiunii rusești. Numele Basarab și Basarabeni exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă. D'Ohsson, în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
publicului, căruia nu i se dă spiritul întregei cărți, prin urmare nici spiritul locurilor citate, ci numai petece de fraze ce se potrivesc cu ceea ce voim a dovedi. {EminescuOpX 109} Lăsând doparte acuzările de rea-credință, vorba ceea: "el dă, el țipă", prin care "Romînul" voiește să inducă de mai înainte pe public în eroare, prevenim numai pe confrații de la "Romînul" de a nu ne sili să ne întoarcem la argumenta ad baculum cu cari am fost adesea nevoiți a ne servi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
venit personal întrece veniturile României, cetățeni cari, unul din ei, ar putea să lupte economic cu jumătate de milion de evrei. Dar când statul român a renunțat la puterile lui, în favoarea cui a făcut-o? În favoarea fracționiștilor, cari strigă și țipă, iar acasă la ei, siliți de sărăcie, de nevoie și de trebuințele dumnealor boierești, își împrumută numele la evrei pentru a cumpăra moșii, a lua proprietăți ale statului în arendă, precum și debite de tutunuri și licențe de băuturi spirtoase. Căci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fine "Foaia sătească", al cărei redactor era d. M. Cogălniceanu, cuprindea zilnic decrete de esmitere peste Dunăre de vagabonți și escrochi ovrei, încît cu sutele îi luau slujitorii din urmă și-i depuneau pe pământul fericit al Dobrogei. Astăzi ar țipa toată Europa, escitată de Alianța izraelită, de liberalii lumei întregi și de jurnalele acestora. Ei bine, această estremă slăbiciune înlăuntru și înafară s-a născut din ura și vrajba introdusă în pământul nostru de secta roșie, din discompunerea vechei societăți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spuie și el una-două: "Măi neicu liță-n sus, mai omule-n jos, așa să trăiești, mai socotește o dată că nu face atâta... " Și cu cât badea nu se lasă, cu atât i se încarcă mai rău socoteala. În zadar țipă dreptatea în bietul om, geaba tot arată el răbojul și face socoteală lămurită și dreaptă în frica lui Dumnezeu: avocatul îl ia la zor cu gură de Târgoviște și bietul Mușat, daca vede și vede, ca să scape de tăcăi tura
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stâlpul cu el. Bine dar.... a zis subdirectorul cu un humor pe care nu-l are, nu te dai, dar... Adică avea să alunece singur, că nu putea să stea mult, gras cum era, și într-adevăr, începuse să alunece, țipând de groază că nu se mai putea ține. Când a ajuns jos, subdirectorul zice, plătiți-i, domnilor, alviță, acestui ticălos, și noi, râzând, în fond încîntați de spectacolul oferit de Camburu, am băgat mâinile în buzunare și l-am scăpat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
singura bucurie de care ești conștient constă în însuși faptul ca atare, că mergi, restul, că auzi, vezi și miroși, constituind doar, din când în când, o surpriză liniștită; vezi un om alunecând și căzând, surâzi sau chiar râzi, cineva țipă, te întorci să vezi ce e, o boare de vânt îți aduce în nări miros de pâine caldă sau de ceva care se prăjește, ceapă în untdelemn sau jumări de porc, ți se face, pentru o clipă, foame... În noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]