7,065 matches
-
ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se succedau rapid, mai toate fiind scăldate în sînge. Îți dă fata nuntă, te face de gen neutru și apoi, după ce te vindeci, o să-ți dau... Rîde gîlgîit și este mulțumită de imagine. Din nou ninge și pe șosea se așterne un strat grosuț de zăpadă. Drumul este din ce în ce mai greu, orele trec în viteză și noaptea cade devreme. Remarcă faptul că este cam singură pe drum și se gîndește la o eventuală pană de motor. Pe frigul ăsta aș muri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin Asia. Pleci și tu cu ea? Afacerile nu-mi permit, șefu'. Codrin a cotizat consistent la partid în campania electorală și, cum o mînă spală pe alta, Adriana a fost trimisă în Malaezia, spre bucuria tuturor. Pacea s-a așternut peste România și toți românii erau fericiți datorită relațiilor excelente pe care le aveau cu Malaezia. Fericirea Adrianei n-a durat prea mult. Excelența Sa dorea să aibă un copil și cum nici sîrguința ei, nici eforturile partenerilor n-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru că discreția lui exagerată refuză comunicarea noastră balcanică, zgomotoasă și sentimentală, fără de care nu se poate trăi În spațiul acesta răsăritean. Cu siguranță că face parte din altă familie, are vîrsta definitivă a raselor vechi țorice frază pe care o așterni pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text genial sau mediocru, fiecare cuvînt chemat de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști cît mă bucur să ne vedem... da, chiar săptămîna asta... te așteptăm, pa, pa. În odaie se așterne liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi am Încercat totul, nu vă reproșăm nimic, vă rog să ne credeți, ne-am gîndit numai la oameni. N-are copii, G. are mamă, Z. are rate la casă, B. are mașina, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mult la direcție, dar făceau eforturi să nu-și trădeze Îngrijorarea. Am intrat degajată În Încăperea unde Îmi petrecusem aproape un deceniu de existență și le-am spus amuzîndu-mă singură de absurditatea situației „De astăzi sînt concediată!“. S-a așternut tăcerea aceea interminabilă, cînd fiecare Încearcă În gînd zeci de eșantioane de fraze și nici una nu e convingătoare, nici una nu sună destul de adevărat, destul de adecuat, destul de simțit. Tiberiu părea cel mai puțin afectat, el nu făcea eforturi să găsească formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dășteaptă, vagabontu ăla o fi rămas așa dă pripas, fără casă, fără familie, dă bun ce ierea? Bag mîna-n foc c-a fost o pramatie, d-asta țsigur, parcă te aud că așa-i trebuie că fiecare doarme cum Își așterne e mai comod să Învinuiești pe cineva pentru nenorocul lui decît să suferi alături de el) — ... zice că i-a găsit ăia de-a venit să facă ancheta o fotografie cu una blondă și că țși afară e atîta soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de-a lăsa deoparte problemele pe care le avea cu mine, cu Primul Eric Sanderson. Acum că trecuse, reveniserăm în punctul din care plecaserăm și, de data asta, Scout nu mai era de față să țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
casa mea. Mirosea a mine. Asta e camera Primului Eric Sanderson. Un impuls de panică și un alt soi de instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că întregul edificiu era blindat împotriva rechinilor, dar totuși - expresia lui Mark Richardson se așternu peste a mea, încordând mușchii, schimbându-mi fața. — Bine, mi-am spus. Am tras aer în piept să mă calmez, i-am dat drumul încet. Haide, nu poate să intre aici. Există sisteme de apărare. Dar ceva din scrisorile Primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se atrag în același timp, se completează. M-am lasat purtată în jocul lor și astfel am pătruns înțelesul muzicii. E greu să localizez momentul conexiunii dintre cele două acte artistice, muzica și pictura, pentru că obiectivul meu era de a așterne în spații plastice ceea ce mi se transmitea sonor. Declicul cred că s-a produs după a treia audiție, când practic am înteles nuanțele colorate ale fiecarei note holotropice. Odată creată legătura, muzica s-a oprit și m-am autoevaluat, exprimându
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
încărcătura semiotică desprinse din sunetele holotropice îndeamnă pe cel ce ascultă să-și dorească să se exprime, să împărtășească, să comunice și altora experiența trăită. Dat fiind că notele muzicale nu fac parte din vocabularul meu artistic, am simțit să aștern pe pânză culori, cifre, litere, forme, linii și structuri, subordonate unor registre inegale care le ancorează și le dau sens. Aceste elemente de limbaj plastic compun un întreg, o formă parcă desprinsă ușor aluziv din figurativ. Așa le-am perceput
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
căsnicie fericită, urmă doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți vorbesc despre trecut. — Nu-mi vorbi despre trecut, vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă vreme, nimeni nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a tuturor Întîmplărilor din ultimele zile. Trebuia să facă ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-o săvîrșise, lăsîndu-i pe adevărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătea pe prima treaptă, În așteptare: bomba venea de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba explodă, făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de cleștar și pe cap
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vorbă cu Luna Corina Lungu Nu voi uita curând acea seară frumoasă și senină de vară pe când mă aflam pe o plajă din Mangalia și așteptam ca soarele să plece la culcare și să-i ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ori totul, ori nimic, să fie el cel care-o va zăgăzui sau o va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]