9,827 matches
-
2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecția auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne (1993)14 susține că selecția auxiliarului este un epifenomen al unei operații sintactice care încorporează o prepoziție abstractă și nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a lui a avea este încorporarea unui element. Urmându-l pe Benveniste, Freeze (1992)16 arată că verbul have 'a avea' trebuie analizat ca be 'a fi' + o prepoziție locativă abstractă încorporată. Kayne (1993) susține că elementul încorporat este un determinant, prin urmare o structură posesivă conținându-l pe a avea ar proveni dintr-o structură posesivă nominală; această analiză ar funcționa și pentru ipostaza de auxiliar a lui a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
NP, în cazul utilizării posesive, sau un VP, în cazul utilizării ca auxiliar. Catalogarea verbului a avea drept inacuzativ nu ar fi incompatibilă cu prezența obiectului direct în Cazul acuzativ, pentru că acest Caz ar fi, de fapt, atribuit de prepoziția abstractă încorporată în a avea. Hoekstra (1994)18 argumentează în favoarea ideii că niciuna dintre ipostazele verbului 'a avea' (de auxiliar și de verb plin) nu este derivată de la a fi. Atât a fi, cât și a avea sunt verbe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Rouveret 1998: 47-48) încearcă să reconcilieze, prin teoria Principiilor și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea trăsăturii de caz [+ Acuzativ], cât și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
timp pentru a face ceva"; (32) Moare, că n-are zile (Mândrescu) − a avea zile "a trăi"; (33) În acele vremi a avut loc întâmplarea (Reteganul) - a avea loc "a se întâmpla, a se petrece". a. (Figurat) Complementul e un abstract (a avea gând să, a avea grijă, a (nu) avea greșeală, a (nu) avea habar): (34) Voiu lăsa fericirea aceluia ce o are (Alexandrescu). b. A avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui verb - a avea asemănare/deosebire "a se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întâmpla, a se petrece". a. (Figurat) Complementul e un abstract (a avea gând să, a avea grijă, a (nu) avea greșeală, a (nu) avea habar): (34) Voiu lăsa fericirea aceluia ce o are (Alexandrescu). b. A avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui verb - a avea asemănare/deosebire "a se asemăna/a se deosebi"; a avea ființă "a fi, a exista": (35) Atunci lumea cea gândită pentru noi nu avea ființă (Eminescu). c. De multe ori, a avea împreună cu complementul său
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
corespunde unui verb - a avea asemănare/deosebire "a se asemăna/a se deosebi"; a avea ființă "a fi, a exista": (35) Atunci lumea cea gândită pentru noi nu avea ființă (Eminescu). c. De multe ori, a avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui sens pasiv: (36) Ptolemeu are mare laudă [este lăudat] (Biblia 1688); (37) Să avem iertare [să fim iertați], stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dor de casă"; se redă de cele mai multe ori ca "a simți": (41) Avut-am odată... dor de fală (Alecsandri); (42) N-avea poftă de mâncare (Drăghici); (43) Am dureri de cap. f. De cele mai multe ori, starea sufletească indicată prin complementul abstract e un sentiment față de altcineva: (44) Toți aveau milă de ea (Ispirescu); (45) Are ciudă pe alta; - de aici, sensul "a fi sau a sta cu cineva într-un anume raport": (46) Se vede că a avut vreo ceartă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ms. de Visser, Mario van, 2006, The Marked Status of Ergativity, Utrecht, LOT. Deal, Amy Rose, 2007, "Ergative Case and the Transitive Subject: a View from Nez Perce", MIT, 1 octombrie, ms. Déchaine, Rose-Marie, Victor Manfredi, 1998, "SVO Ergativity and Abstract Ergativity", Recherches linguistiques de Vincennes, 27, p. 71-94. Densusianu, Ovid, 1961, Istoria limbii române, vol. I, Originile, București, Editura Științifică. Derbyshire, Desmond C., Geoffrey K. Pullum (eds.), 1998, Handbook on Amazonian Languages, Berlin - New York - Amsterdam, Mouton de Gruyter. Desclès, Jean-Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Case: Syntax plus Morphology", Cornell University, 6 martie, ms. Legate, Julie Anne, 2007a, "Case, case, and Syntactic Ergativity in Dyirbal", ms. Legate, Julie Anne, 2007b, "Ergativity from an Australian Perspective", MIT, 5 octombrie, ms. Legate, Julie Anne, 2008, "Morphological and Abstract Case", Linguistic Inquiry, 39, 1, p. 55-101. Legendre, Géraldine, Antonella Sorace, 2003, "Auxiliaires et intranzitivité en français et dans les langues romanes", în: D. Godard (éd.), Les langues romanes. Problèmes de la phrase simple [Paris, CNRS Éditions]. Lemarechal, Alain, 1998, "Théories
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Passive and Ergative in Language Change: The Australian Case", în: S. Wurm și D. Layscock (eds.), Pacific Linguistic Studies in Honour of Arthur Capell, Pacific Linguistic Series, p. 757−781.), PP, KP (Bittner 1994), NP în genitiv (Bok-Bennema 1991), echivalent abstract al acuzativului (Murasugi 1991). 20 H. Ura, "Case", în: M. Baltin și C. Collins (eds.), The Handbook of Contemporary Syntactic Theory, Oxford, Blackwell, p. 334−373. 21 M. Bittner, Case, Scope, and Binding, Dordrecht, Kluwer. 22 R. Jakobson, "Beitrag zur
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
7 Sistemul tehnic suprimă distincția obiect/subiect. Sistemul, care se vrea neutru, neutralizează tot ce îl înconjoară. Fără să se identifice cu societatea, marcată de rezistențele sale și iraționalitatea sa, el o influențează în profunzime. Totul devine schimbător, socialul devine abstract. Realul și fictivul devin similare. Limbajul pierde din magia sa cînd trece prin sita analizei structurale. Decizia nu mai există, absorbită de complexitatea structurilor. Cetățeanul devine "îndoctrinat"8, și omul politic este victima iluziilor de libertate. Sistemul tehnic nu antrenează
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
uită ceva esențial: semnificația 90. Nici un fenomen nu poate fi perceput independent de semnificația pe care el o are pentru un observator. Ce este un mesaj care nu ar conține decît unități calculabile și ale cărui proprietăți ar fi toate abstracte? Redundanță și noutate, cantități de informație etc.? Uităm că mesajul poartă un sens care nu este acela al multidirecției sau al direcției vectorizate a elementelor sale în vederea consistenței sale, ci o adevărată semnificație. Or, semnificația nu se poate găsi decît
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
COMUNICAREA CONFUZĂ Multă vreme comunicarea reprezentativă și-a afirmat drepturile, în mod dominant, temperată într-o mică măsură, cînd excesele sale slăbeau, de comunicarea expresivă. Puțină sărbătoare, puțină fuziune la nivelul comunității veneau să atenueze răceala legalismului birocratic național și abstract patriotic. Această combinație pragmatic dozată a fost numită "politică simbolică" în L'enfer et le paradis 111 și "gestionarea tradițională a comunicării" în Critique de la communication 112. Or, această politică simbolică s-a năruit, această gestionare tradițională s-a dezintegrat
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
adică în casa sa, crede că intră în contact simultan, imediat cu toți ceilalți, într-un întreg sincron, ecosistemic, ba chiar autogestionar. Dar toți intră în contact doar cu ei înșiși. Autism tautologic prin care se repetă interminabil aceeași ceremonie abstractă. Autism totalizant prin care sîntem diluați în absolutul lumii, din cauză că nu ne-am separat de el pentru a-l înțelege. Dar, dacă simulacrul este una din realitățile care ne așteaptă, mai trebuie mult pentru ca această schemă, puțin nebună, să funcționeze
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
la fel de banale precum încropirea unui carnet de adrese, dezvoltarea unui complex de relații, gruparea filialelor întreprinderilor, distribuirea publicațiilor sau a benzinei, și pînă la pînza de păianjen a Mafiei, în timp ce, pe de altă parte, el servește ca suport la construcții abstracte și îndrăznețe în logica matematică. Astfel, în ce privește rețeaua, e vorba nu atît de un strigăt de triumf cît de un compromis, remediu la angoasele lumii contemporane privind mersul evenimentelor sau al acțiunilor, responsabilitatea unuia sau altuia într-o întreprindere. Dacă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de conversație permanentă, pe care Spinoza o întrevede în Tratatul despre autoritatea politică. Date mereu foarte actuale. Căci comunicarea expresivă, niciodată aplicată în ansamblul său, joacă un rol permanent în istoria instituțiilor. Ea constituie remediul simbolic la excesele reprezentării reci, abstracte. Nu vom reface aici demonstrația deja cunoscută din L'enfer et le paradis. Pe linia unei "critici a teologiei politice", voi remarca numai că operațiile simbolice de modă veche nu mai "prind", nu mai cristalizează în societățile noastre cu politică
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cercetătorul este nevoit să facă o alegere, să separe, să selecteze fenomenul asupra căruia va centra comparația. Distincția între segmentare și abordarea globală este o chestiune de grad. Între studiul sectorial restrictiv și abordarea globală care se pierde în teoretizare abstractă se află o progresie de la particular la general. Punând față în față aceste două ipostaze, dorim să scoatem în evidență metoda generală. Comparația implică întotdeauna delimitarea unui sector mai mic sau mai mare în cadrul unei societăți sau al unui sistem
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partidele sau Parlamentele, sunt în general mai relevante pentru perspectiva comparată decât, să spunem, analizele dedicate ideologiilor. Comparația prin tipuri ideale și prin tipologii empirice Există două tipuri de tipologii: deductive și inductive. Abordarea deductivă constă în construirea unor tipuri abstracte. Max Weber este reprezentantul clasic al acestei metode. Arta de a construi tipuri ideale implică o cunoaștere profundă a realității și o mare capacitate de sinteză. Tipologia lui Max Weber referitoare la cele trei tipuri de legitimitate carismatică, rațională și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de tipologii deductive, începând cu Aristotel. Cele mai multe dintre ele rezistă încă în literatura de specialitate (Tonnies: comunitate și societate; Durkheim: solidaritate mecanică și organică; Redfield: societăți rurale și societăți urbane; Parsons a sugerat și el câteva tipologii fecunde, dar extrem de abstracte). Dar în deceniile recente, tendința a fost mai degrabă către tipologiile fundamentate empiric. Clasificarea este un demers vechi în toate științele. O tipologie este o clasificare multidimensională. Cea mai simplă tipologie rezultă din încrucișarea a două dimensiuni. Tipologiile actorilor sociali
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
S. Coleman a distins între trei tipuri de țări în curs de dezvoltare: competitive, semicompetitive și autoritare; orientarea către modernizare a introdus o a doua axă care a permis elaborarea a cinci tipuri 14. Mai complexe, mai ambițioase și mai abstracte decât tipologiile actorilor, tipologiile globale dețin un loc crucial în cercetarea comparată. De la Aristotel la Max Weber, istoria a fost marcată de aceste construcții, iar cele mai bune dintre ele au fost adevărate unelte ale progresului în cunoașterea sociologică. Analistul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fi numit, de acea forță necesară, dominantă, ce scapă Însă capacității noastre firești de a reprezenta și simboliza. Revolta contra lui Avraam, de fapt, primul om care a avut intuiția - În fapt, necesitatea - unei alte Reprezentări, și această necesitate a Abstractului absolut ca „Înlocuitor” al tuturor zeităților istoriei nu e cumva primul Semn al Omului, specie ciudată rătăcită de alte specii, chiar și „Învecinate, familiale”, pornit pe o cărare „sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna purul abstract și, Încă o dată suntem nevoiți a omagia geniul enorm, sălbatic, al lui Abraham, care, cu secole Înainte de poeții și geometrii greci, a gândit, a Îndrăznit să gândească (cum ar zice Nietzscheă: „totul este unul” și acesta „nu are chip”. Iată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sprijinul ideii de intercondiționare ce caracterizează raportul subiect-obiect criticul modelat de text și modelator al acestuia. Mai pertinentă ar fi fost, credem, formularea lui G. Poulet: în evoluția sa, actul critic "substituie cercului metafizic, al cărui contur l-a reconstituit abstract, un alt cerc, care compus din sentimente, reflecții, reverie, prises de conscience", configurează un "fel de loc mental ce devine spațial placentar al poeziei" (Post Scriptum la Metamorfozele cercului; la fel, noțiunea de locuire, care a căpătat, odată cu Heidegger, conotații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]