6,860 matches
-
domină ciclurile din Frigul și frica. Poemele afirmă nădejdea creștină, susținută de „bucuria întrebării”, care caută să descifreze secretul pietății și al fervorii create în jurul divinității, iubirea și ardoarea în a celebra „mormântul gol”. Autorul „amalgamului entuziast” prezent în culegerea Admirații ortodoxe (2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce mult mai direct spre întâlnirea cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide. Poemele glisează înspre exercițiul spiritual, intră treptat într-un ritm de evlavie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Fiul lui Dumnezeu - n.n.) a venit, născându-Se om prin Fecioara Maria și rămânând astfel de-a pururea”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea a II-a, CXIII, în PSB, vol. 2, p. 296) „Puterea de admirație a minții omenești se simte cu totul depășită și puținătatea unei înțelegeri muritoare nu vede cum ar putea gândi și pricepe că această Putere atât de mare a măreției dumnezeiești, acest Cuvânt al Tatălui însuși, această Înțelepciune a lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și folosi încă un timp și după plecarea definitivă la Paris, în 1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui S., Colomba), congener al grupului alcătuit din Ștefan Roll, Șasa Până și Geo Bogza, nutrind o mare admirație pentru Victor Brauner și Tristan Tzara, renunță treptat la formulă tradiționalist-simbolistă, abandonând un intreg volum de poeme în proza, Laude, si e tot mai prezent în revistele de avangardă. Susține apariția, în octombrie 1924, a revistei „75 HP”. Student la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
scheme care funcționează apoi în mod automat, notăm că, la nivelul propunerilor lor terapeutice, este vorba despre înlocuirea acestor modalități de gândire eronate cu soluții alternative care, de această dată, țin de logica formală. Ne putem întreba de unde provine această admirație exagerată a terapeuților care practică terapiile comportamentale pentru abordările cognitive, oricare ar fi, de altfel, variantele la care se referă aceștia. Este sigur că primii comportamentaliști, atenți doar la conduitele motrice observabile la animalele de laborator, au redescoperit că se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nivelul emoțional de la începutul terapiei. Ea nu mai vede utilitatea de a mai experimenta examinarea dovezilor evidente care i se pare prea laborioasă. In unele situații cu o încărcătură emoțională mai redusă, ea răspunde întrebărilor „din memorie”, lucru care provoacă admirația celorlalți pacienți. In același timp, Martine își urmărește obiectivele comportamentale. Tabel 9. Activități Frecvență Rezultate Să calc rufe Să fac cumpărături cu soțul meu și cu fiica mea Să spăl rufe Să duc lavetele la subsol Să merg pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceea ce s-a întâmplat cu sociologia și cu unii sociologi în perioada comunistă sunt de mare interes pentru studenții și absolvenții de sociologie. Cu siguranță această lucrare le va aduce nu numai un spor de cunoaștere și un sentiment de admirație față de înaintașii lor, ci și o mai mare responsabilitate față de modul în care trebuie abordat un fenomen social. Volumul de interviuri cu profesorul Paul H. Stahl, membru de onoare al Academiei Române, căruia îi urăm cu această ocazie un sincer „La
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
alte nații; el nu se simte nenorocit când ea-i lipsește, fiind mai mult vegetarian [...]; carne el mănâncă numai la anumite vremuri și când îl pălește așa, un gust“, scrie Mihai Lupescu) se naște o altă întrebare legată de temeinicia admirației pe care o poartă Radu Anton Roman „marii bucătării țărănești“. Cum poate un autor care nu-și ascunde dezinteresul față de bucatele de post să considere „mare“ o bucătărie predominant vegetariană? În „antipaticul subcapitol (nu merită mai mult)“ denumit „O prea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bureții copți în spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi până și pe cel mai sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
regia, arta teatrului în general, Popa și le însușise temeinic, având în acest sens chiar studii de specialitate. În schimb, meseriile auxiliare, exercitate într-o perioadă dificilă, au fost rodul unor aptitudini și al unui entuziasm rar întâlnite. Din această admirație mistuitoare pentru artă s-a născut o producție literară bogată, variată, cu suișuri și coborâșuri. Popa a fost prea dăruit creației, ca să-și supravegheze cu spirit critic prolificitatea. Zona în care autorul s-a dovedit cu adevărat personal nu este
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
educațional, căci apărarea mediului a devenit o chestiune de practică socială. Foarte important este ca elevii să înțeleagă că a cunoaște și proteja natura este o îndatorire nobilă și o necesitate. școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație pentru frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de conservare și dezvoltare a mediului înconjurător, să formeze o conduită corectă a omului față de natură, o conduită ecologică modernă. Mediul înconjurător nu poate fi apărat numai câteva zile pe an - 15
Caleidoscop by Viorica Maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93236]
-
culturală. Aceastea este pedagogia din care se revendică, începînd cu 1813 British and Foreign School Society ce zdruncină monopolul școlii anglicane Na-tional Society for Promoting the Education of the Poor. Metodele acestei noi rețele de școli publice pentru săraci suscită admirația vizitatorilor francezi. Aceștia sînt frapați de faptul că dascălul acționează doar ca ordonator al muncii monitorilor selecționați dintre cei mai avansați dintr-o sută de elevi, cît nu-mără fiecare clasă.146 În epocă, acest procedeu pare să reprezinte culmea progresului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine pe prestigiul unei limbi preeminente ignorate totuși de marea majoritate. De ce? Pentru că această limbă, mai întîi tipărită, îndeplinește pentru masele analfabete și dialectale o funcție eminamente simbolică: anume, admirația legitimatoare față de cei ce o folosesc în mod curent și ai căror compatrioți se mîndresc că sînt. În afară de aceasta, referitor la formarea și difuzarea sa progresivă, se cuvine să spunem din nou că apariția sa se datorează destul de puțin statului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1847-1870.286 O evoluție analoagă se observă și în cadrul Școlii politehice. Tot aceeași armată care defilase la 14 iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o poșetă, de a fura un portmoneu sau de a smulge bijuterii de la trecători. Membrii grupărilor pot chiar recurge la violență dacă victimele se opun atacurilor. În cazul lor, scopul principal este banul, nicidecum rănirea sau prejudicierea. Cu toate acestea, admirația celorlalți sau reușita atacurilor întreprinse accentuează valoarea instrumentală a comportamentelor manifestate. Cele două tipuri de agresivitate, ostilă și instrumentală, creează subiectul unor controverse, chiar dacă un număr important de psihologi sociali recunosc și acceptă distincția făcută (Bandura, 1986; Buss, 1961; Feshbach
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Domn al întregii lumi; de aceea, noi, cei care îl urmăm, avem o misiune de îndeplinit: trebuie să lucrăm ca mesageri ai săi vestind domnia sa lumii întregi”. Mesajul lor nu este de tipul: „Isus a înviat; de aceea, privește cu admirație cerul cu gândul că într-o zi vei merge acolo cu el”. Multe imnuri, rugăciuni și predici creștine au încercat să îndrepte povestirea pascală în acea direcție, dar linia de gândire proprie evangheliilor este aceasta: „Isus a înviat. Așadar a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din 135 persoane în organizația georgistă din Satu-Mare. În noiembrie, ziarul "Mișcarea", dădea publicității ultimele înscrieri în partidul condus de Gheorghe Brătianu. Era vorba despre un grup de 22 persoane din Ocna Sibiului, care aderau la partid "în semn de admirație față de atitudinea demnă și patriotică a d-lui Gh. Brătianu care a refuzat intrarea în guvernul Tătărescu"234. Deși se afla încă în plină organizare, la începutul anului 1931, PNL-Gh. Brătianu a înregistrat primele semnale care indicau apariția unor ezitări
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
prin care Gh. Gh. Mironescu cerea înscrierea în PNL-Gh. Brătianu este publicată în ziarul partidului: "Domnule Președinte, vă rog să binevoiți a-mi primi prezenta cerere de înscriere în PNL. Totodată, vă asigur de tot respectul și de sincera mea admirație și îmi exprim speranța că voi putea aduce în luptele pe care le veți duce, un sprijin cât de mic. Cu distinsa mea considerație Gheorghe G. Mironescu, București, 4 iunie 1932". "Mișcarea", nr. 456, 7 iunie 1932, p. 1; "Viitorul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
întoarcerii în Franța - aveau pentru mine o tonalitate secretă, pe care ceilalți nu o deslușeau. Era un fel de nimb invizibil purtat de Charlotte în tot acel trecut reînviat în bucătăria noastră afumată. Îmi spuneam cu o mirare plină de admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni de zile faimoasele bătăi ale ceasului de la trei dimineața, în fața ferestrei acoperite cu flori de gheață, femeia aceea era totuna cu ființa misterioasă și atât de apropiată care văzuse într-o zi cochilii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec de admirație și de spaimă, am constatat că limba lor nu avea nevoie de lumea care ne înconjura - de soare, de vânt! Curând, aveam să reușesc să îi imit cu ușurință pe cei care jonglau cu cuvintele... Singura persoană care nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în dimensiune psihologică farmecul omului, inepuizabil în optimism și definitiv în disciplina creației. Pictorița iubește ceea ce face și rezervele ei de tandrețe se dovedesc inepuizabile. Raporturile cu natura sunt întotdeauna cordiale și, de aceea, face din uimire un exercițiu de admirație față de miracolul vieții. Tonică și pasionată, Viorica Toporaș are acces la marele spectacol al lumii unde se imaginează deopotrivă regizor și interpret. Între ochiul care privește și decor se interpun grilele talentului de a vedea dincolo de aparențe iar pe acestea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea ei de imagini memorabile și amintirea le restituie cu generozitate. Exercițiul de admirație invocat are ca finalitate o sporire sensibilă a conotațiilor și sugestiilor lirice. În fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență. Fluiditatea culorilor de apă, inefabilul lor fac ca imaginea să devină similară respirației naturii. Peisajul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
În clasa a II-a, în cadrul lecției de comunicare,, Semnul exclamării „ se reiau cunoștințele dobândite în clasa I. Acum se formulează și regula :,, Semnul exclamării se scrie la sfârșitul unei comunicări care exprimă o exclamare (o mirare, o bucurie, o admirație ), o poruncă, un sfat, un îndemn, un salut, o urare, o strigare. Pentru însușirea acestei reguli se fac exerciții cu diverse cerințe : - alcătuire de propoziții exclamative ; - citirea unor propoziții exclamative ; - dictări ; - motivarea folosirii semnului exclamării ; - completarea unui text cu semnele
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O a treia caracteristică a relicvelor și imaginilor venerate, În contrast cu locul sacru, este mobilitatea lor” (M. Nolan, S. Nolan, 1989, pp. 160-161; A. Morinis, 1992, p. 6; J.S. Strong, 1987, vol. XII, pp. 275-281). În speranța de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a căror subtilitate intenționează să epuizeze toate capcanele destinate a prinde acest prețios vânat spiritual”. Remarcabile sunt comentariile critice despre Mihail Sadoveanu și G. Călinescu. La autorul Țării de dincolo de negură M. examinează vocația acestuia pentru viața naturii, marea lui admirație pentru ceea ce el însuși numea „zidirile creației dintâi, încă mărețe și nestricate”. Observă că la Sadoveanu reprezentările se înscriu „în direcția unei mitologii de factură populară”, spre deosebire de impresiile despre natură ale lui Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
culegerile de versuri Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933) și La curțile dorului (1938), unde, mai ales, pătrunde ecoul anilor lungi trăiți departe de țară, apoi piesele de teatru Meșterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930) și Avram Iancu (1934). Admirația stăruitoare a gânditorului pentru Goethe își găsește o expresie cuprinzătoare în eseul Daimonion (1930). Începând cu Eonul dogmatic (1931), B. încredințează tiparului lucrările care vor alcătui sistemul său filosofic. Dintre ele, Spațiul mioritic, apărut în 1936, anul când e ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]