10,749 matches
-
iar alta părea să aibă mare spor cu niște bucăți purpurii de satin pe care le unea la una dintre mașinile mari de cusut. Confecționa probabil o rochie de seară, destul de colorată, dar cam îndrăzneață. Trebuie să recunosc că am admirat eficiența cu care mișca materialul înainte și înapoi sub acul electric. Femeia aceea dădea impresia că ar fi o muncitoare pricepută și m-am gândit ce mare păcat era că nu-și folosea talentele la crearea unei perechi de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu albi din clasa de mijloc. Indiferent cât ar urma să dureze persecuția mea, o lună sau un an, sunt convins că până la urmă toți m-ar lăsa în pace, după ce vor fi evaluat masacrele oribile și distrugerile de proprietăți. Admir teroarea pe care sunt în stare să o stârnească negrii în inimile unor membri ai proletariatului alb și tot ce aș dori ar fi (aceasta este o mărturisire destul de personală) să am și eu capacitatea de a teroriza astfel. Negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pe Carondelet Street la ora asta? Și nu l-a oprit nimeni? — Bineînțeles că nu l-a oprit! Oamenii încurajează astfel de fapte. Probabil le face chiar plăcere să vadă cum un biet vânzător chinuit este umilit în mod public. Admirau probabil inițiativa băiatului. Cum arăta? — Ca mii de alți tineri. Coșuri, păr lung, vegetații adenoide, tot echipamentul obișnuit al adolescenților. S-ar putea să mai fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
necăjească. Ai un caracter foarte frumos. Îmi place când o doamnă are caracter. Când te-am văzut acolo la popicărie, cu doamna Battaglia, mi-am zis: „Sper s-o pot întâlni-ntr-o bună zi“. — Chiar așa ai spus? — Am admirat integritatea dumitale, cum ai luat partea băiatului în fața curcanului ăluia-mpuțit, mai ales dacă ai necazuri cu el acasă. Pentru asta-i nevoie de curaj. Îmi pare rău că nu l-am lăsat pe Angelo să-l aresteze. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Între Zeliha și el? De ce se simțise atât de respins și de lipsit de iubire cu atâtea surori prin preajmă și o mamă care Îl iubea la nebunie alături? Zeliha Își bătuse Întotdeauna joc de Mustafa, iar mama sa Îl admirase Întotdeauna. Nu voia decât să fie un om obișnuit, bun și totodată supus greșelii. Singurele lucruri de care avea nevoie erau compasiunea și șansa de a deveni o persoană mai bună. Dacă ar avea alături de el o femeie care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Câți ani are? Armanoush a roșit. În lumina vioaie a soarelui de iarnă ce strălucea printre norii groși, chipul ei era cel al unei fete Îndrăgostite. Nu știu. Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe internet. Îi admir inteligența și pasiunea, cred. Nu vrei să-l Întâlnești Într-o zi? — Da și nu, a mărturisit Armanoush după ce a cumpărat un simit de la bufetul mic și aglomerat dinăuntru. A rupt o bucată și cu ea În mână s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
multor altora, era că nu au avut parte niciodată de o partidă splendidă de sex. Armanoush s-a uitat uimită la prietena ei. — Credeam că-ți place filozofia... s-a bâlbâit fără să știe prea bine de ce spusese chestia aia. — Admir filozofia, a admis Asya. Însă asta nu Înseamnă neapărat că sunt de acord cu filozofii. — Să Înțeleg că nu ești o mare fană a lui Amor platonicus?! Ei bine, asta era o informație pe care Asya prefera s-o țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă la doc. Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră pentru a face față ritmului orașului. Un sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și redactînd sute de articole. Se numea Franz Weyergraf, iar cînd François participa la Saloane ale Cărții, Întîlnea mereu persoane ceva mai În vîrstă, uneori cupluri, care veneau să-l Întrebe dacă era cumva rudă cu Franz Weyergraf, căruia Îi admiraseră cutare sau cutare carte. Și citau titluri, În general ale celor trei eseuri pe care tatăl lui le scrisese asupra căsătoriei și paternității, un soi de jurnale de bord ale unui tată de familie creștin. CÎnd François le spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe Emily Brontë, Evelyn Waugh, Herman Melville și Washington Irving, un autor care, zicea el, s-a născut la New York În pofida numelui. Își publicase primul roman la douăzeci și trei de ani și-l trimisese unor scriitori pe care Îi admira. François avea În posesia sa răspunsurile primite de la Jean Giono și Max Jacob, care, un pic distrat, Îi răspunsese tatălui Începînd cu „Stimată doamnă“ (romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Visconti era pe atunci slăbit de o tromboză cerebrală, iar François nu Îndrăznise să-l Întrebe dacă Își mai amintea că voise să adapteze un roman al lui Franz Weyergraf pe la sfîrșitul anilor cincizeci. La fel ca tatăl lui, Îl admirase pe Ernest Hemingway. La distanță de treizeci și cinci de ani, Franz și François se așezaseră În fața mașinilor respective de scris pentru a redacta un articol despre o carte a lui Hemingway. În 1952, Franz spusese tot ce gîndea el de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o treime profană În care și-ar fi rezervat rolul Duhului Sfînt. Dumnezeu făcea Întru cîtva parte din familie. De altfel, Își Începuse cartea vorbind despre El: CAPITOLUL ÎNTÎI În timpul Întregii mele copilării, n-am frecventat decît oameni care Îl admirau pe tata și care credeau În Dumnezeu, Începînd cu mama, iar, Înainte de ea, cu prima ființă umană cu care m-am pomenit față-n față, medicul mamoș, un creștin convins, cititor asiduu al operelor tatălui meu. Vreme de ani buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din teoria mulțimilor, spre a da seama de imprecizia lumii și a comportamentelor. În oglinda de deasupra chiuvetei, capul lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
constă mai Întîi În a se admite unul pe celălalt. A se admite: a accepta că ea e feminină, a accepta că el e masculin. Feminină, cu acea facultate de a se retrage brusc În sine, cu nevoia de a admira, cu răbdarea constantă, cu acel dar al tăcerii, cu refuzul oricărei violențe. Masculin, cu nevoia de afirmare, cu hohotele de rîs răsunătoare, cu tandrețea exigentă și cu vîntul din exterior pe care Îl aduci Îmbibat În haine“. Tată, te pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alesesem cartea lui Daniel-Rops despre istoria Bisericii din timpul Renașterii și Reformei, o carte de șase sute de pagini În care am citit pentru prima oară numele lui Erasmus și al lui Piero della Francesca, doi oameni pe care astăzi Îi admir. Cum tata Îl cunoștea pe Daniel-Rops, acest lucru mi-a permis să am informații de primă mînă pentru nota biografică. Am dat peste acest caiet de lectură În arhiva mea și, comparîndu-mi nota cu aceea din dicționarul Robert consacrat numelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pasaj și pun apoi observațiile mele, care se rezumă la un rînd: „Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui portret al lui Savonarola predicînd la Florența. „Ochii săi aruncau flăcări“. Am admirat fraza aceea! Ochi care aruncă flăcări! În imensa catedrală, din Înaltul amvonului de la Santa Maria del Fiore, ochii lui Savonarola erau niște aruncătoare de flăcări. Am fost mulțumit să pot sublinia aici o hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că bunicul meu descindea din protestanți din Ardèche, care căutau anume prenume din Vechiul Testament. Am auzit vorbindu-se despre religia egipteană - și despre budism și hinduism - cu mult Înainte ca mentorii mei catolici să mă lase să bănuiesc existența iudaismului. Admir fraza lui Rabbi Nahman: „Venirea lui Mesia nu va schimba nimic, poate doar faptul că fiecăruia i se va face atunci rușine de propria lui prostie“. Anul În care am aflat că eram Înzestrat cu un prepuț și un gland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
impozitele au mai multă răbdare decît dumneavoastră“. Opt zile mai tîrziu, le spuneam celor de la Fisc: „PÎnă și banca are mai multă răbdare decît dumneavoastră“. Mi-ar fi făcut o plăcere nebună să-i povestesc tatei ședința asta. Ar fi admirat nonșalanța cu care dominam niște situații În care el ar fi simțit că face icter. Avusese icter după război, cînd era pe punctual să publice un roman În care socotea, Îmi mărturisise mama, că mersese cam departe cu erotismul. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care el ar fi simțit că face icter. Avusese icter după război, cînd era pe punctual să publice un roman În care socotea, Îmi mărturisise mama, că mersese cam departe cu erotismul. Ca să vezi cît de relative sînt toate! Tata admira modul În care Îi Înfruntam pe portărei, tocmai el, care se Îmbolnăvea la gîndul că trebuie să vorbească la telefon cu unul din ei. Completarea declarației de venituri În fiecare an era pentru el un coșmar. Începea să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care Îi cunoșteam bine, deoarece devorasem cele patru volume ale corespondenței lor, regretînd că nu aveam și eu un prieten căruia să-i trimit lungi scrisori În care aș fi vorbit de lecturile mele, de persoanele pe care le admiram, de fascinația pe care o Încercam În fața fetelor și de angoasele mele În legătură cu sensul vieții. Nu am avut niciodată prea mulți prieteni la școală. În timpul recreațiilor, mă izolam ostentativ și, rezemîndu-mă de un zid, deschideam una din cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înflorit ori de plante din grădina de zarzavat, sau În zăpezile veșnice, și totuși vederea zăpezii e Întotdeauna excitantă! M-am obișnuit cu saltelele, cu sălile de baie și cu terasele pe care poți mai apoi să bei un pahar admirînd priveliștea, de pildă la Hôtel Eden au Lac de la Montreux sau la Albergo Le Sirenuse din Positano, două locuri unde Delphine a fost mult mai fericită cu mine decît din ultima vreme. Înțeleg de ce mi-a spus că eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acces la el. Sărăcia Își poartă răsplata În ea Însăși, spunea el. Elogiul sărăciei, pentru a fi autentic, pentru a-și avea Întreaga valoare de renunțare, trebuie să fie Însoțit de elogiul bogăției, o bogăție pe care trebuie s-o admiri, dar s-o refuzi: „Dragostea pe care o avem pentru mobilele fastuoase, pentru casele care au stăpîn trebuie să fie Înlăturată de o dragoste Încă și mai mare. Nu trebuie să-i oferim lui Dumnezeu pseudosacrificiul bunurilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o baie rece și va deveni oțel călit. Sufletul meu va fi o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apartamentul pe care-l descoperisem pentru el și mama aproape de piața Contrescarpe. Poate că ne-am fi certat, dar ne-am fi și văzut. Primul nostru subiect de dispută ne-a fost oferit În 1959, de filmele lui Ingmar Bergman. Admira punerea În scenă și modul de direcționare a actorilor, dar nu renunța la părerea lui: avea de-a face cu un erotoman. Îi replicasem că intransigența lui Îl ducea la intoleranță și că un film precum Jocuri de vară mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o găselniță!“. Cinstit vorbind, orgoliul meu a fost măgulit. Tata mă admira și avea dreptate, gîndeam eu: Camioanele mari circulă devreme făcea cît La umbra fetelor În floare. O altă idee a mea i-a plăcut enorm: la Întoarcerea de la Salzburg, Îi spusesem că am putea pune la punct un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]