12,537 matches
-
a unei confruntări între site-uri construite împotriva unor candidați: Traian Băsescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Sorin Oprescu și, chiar, George Becali. Comunicarea online, mai ales în acest stadiu, este un adjuvant pentru manifestarea unui discurs radical și agresiv împotriva adversarilor politici. De obicei, conform teoriei, "acest tip de campanii se derulează mai ales atunci când există doar doi candidați în competiție"78. Pentru David Mark, campania negativă înseamnă "acțiunea întreprinsă de un candidat cu scopul de a câștiga o campanie electorală
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
teoriei, "acest tip de campanii se derulează mai ales atunci când există doar doi candidați în competiție"78. Pentru David Mark, campania negativă înseamnă "acțiunea întreprinsă de un candidat cu scopul de a câștiga o campanie electorală mai curând atacându-și adversarul decât evidențiind propriile sale calități sau politici pozitive"79. De la o epocă la alta, de la un eveniment major la altul, de la o campanie electorală la alta, tehnicile și mediile de comunicare politică evoluează. Astfel, precum notă Barb Palser "fiecare media
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
de costuri atractive per click (ex. Google). Echipele de campanie ale primilor trei candidați, cu șanse reale de a deveni președinți, au exploatat spațiul online prin difuzarea unor mesaje de divertisment pentru a atrage publicul indecis și pentru a ridiculiza adversarul politic, punctând în creșterea credibilității. Atât site-urile negative, cât și materialele video care parodiau un candidat au circulat pe net de la un utilizator la altul, preluate și retransmise de utilizatorii dezinteresați politic. Astfel, au proliferat mesajele online negative, anti-Băsescu
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
politic este un ansamblu de tehnici având ca obiectiv de a favoriza adaptarea unui candidat la electoratul sau potențial, de a-l face cunoscut, prin numărul mare de alegători și fiecare dintre ei, de a face diferența față de concurenți și adversari și, cu un minimum de mijloace, de a spori numărul de voturi ca să câștige campania". 52 Hugues Cazenave, op. cît., p. 1377. 53 Ibidem. 54 Richard Davies, The Web of Politics. The Internet's Impact on the American Political System
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
în funcție și, totodată, candidatul PD-L, mizează pe sonoritatea elementelor centrale "frică" și "scăpa", iar ritmicitatea dată de fracturarea sloganului în două părți, se acordă mai mult redării fricii, si mai putin scăpării. Astfel, oricât de mare e frică adversarului, el nu are șanse de a scăpa. Acest slogan de promovare a Referendumului, deci de frica reducerii numărului de parlamentari de la 471 la 300 și, cu Traian Băsescu președinte, nu este loc de scăpare, inca actual în 2009, a fost
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
sportivul devine treptat capabil să anticipeze ce indicații sunt prevestitoare a ceea ce reprezintă acțiunile ulterioare. Un jucător cu experiență în handbal poate nu numai să devină capabil de a interpreta corect natura aruncării, doar observând cum este eliberată mingea de către adversar, dar cu o experiență sporită el poate deveni capabil să câștige aceeași informație prin observarea modului în care este ținută mingea în momentul aruncării sau chiar privind cum aruncătorul își poziționează picioarele în momentul aruncării mingii. 6. Prin practică, sportivii
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Competiția devine un motiv important în anumite condiții incluzând dorința din partea a doi sau mai mulți sportivi de a excela în aceeași activitate, sentimentul din partea acestor persoane că fiecare are o șansă să câștige și percepția din partea fiecărui concurent că adversarul său nu este mult mai bun sau mai rău decât el. Aranjând circumstanțele competitive, totuși, nu garantează performanța motorie, mai intensivă ori efectivă. Copiii neîndemânatici, de exemplu, nu sunt întotdeauna motivați când sunt în mod continuu puși în situații în
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
situații mincinoase, cît și alteia. Spre exemplu, categoriile minciuni pe care Piotr Wierzbicki le dezvoltă în cartea sa Structura minciunii iau în seamă trei categorii majore de minciuni [1996:16-17]: a) minciuni din sfera concepțiilor (argumentelor, modalităților de abordare a adversarului), care corespund unor acțiuni precum a infirma, a mistifica, a modela, a deforma; b) minciuni din sfera informației, care angajează acțiuni precum: a dezinforma, a mistifica, a prelucra, a deforma etc.; c) minciuni din domeniul creerii realității, introduse prin verbe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limite. Axelrod (1984) aduce dovezi experimentale privind avantajele pe care le-ar avea punerea în practică a politicii de dinte pentru dinte, de a fi sincer la început, și apoi a răspunde în concordanță cu atitudinea sinceră sau nesinceră a adversarului. Însă Williams (1988: 5-6) aduce argumente care explică de ce rezultatele lui Axelrod reflectă "numai în mod indirect spiritul cooperant pe care oamenii îl manifestă în societate". După cum subliniază și Hollis (1989:168, 176-178), "teoria jocului studiază numai jocurile în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înaintea apariției termenului "dezinformare" care avea rolul de a mușamaliza înșelătoria suferită atît de suporteri, cît și de inamici. Înșelăciunea pe timp de război, atunci cînd vizează mai degrabă inamicul decît concetățenii, are mai mult intenția de a submina interesele adversarului, în folosul propriu. Inamicul este de obicei indus în eroare asupra forțelor adverse (fie în mod pozitiv sau negativ), asupra strategiei, armelor folosite și a momentului acțiunii. De exemplu, Whaley (1984:56) notează că pînă în 1935 manevrele evazive ale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna. Chiar și așa, este clară existența unei politici de ponegrire în Irlanda de Nord, cît și succesul limitat pe care l-a avut (vezi Foot 1989). Înșelătoria folosită în mod tactic pe timpul unor ostilități nu încetează neapărat o dată cu obținerea victoriei. Ambii adversari își pot revendica victoria, chiar dacă un martor neutru n-ar avea nici o ezitare să spună cine a pierdut cu adevărat. Acest obicei care datează din vremuri străvechi a fost vizibil și la sfîrșitul recentului război din Golf, deși nu este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu această afirmație; însă nu prea s-ar realiza un consens și în privința naturii "anumitor situații". Este specific guvernelor să se protejeze printr-o discreție oficială, încît cu puțin noroc multe din încercările lor de a-și induce în eroare adversarii și publicul au succes și nu sînt divulgate niciodată. Regulile în privința dezvăluirii documentelor oficiale după trecerea unui anumit număr de ani îi ajută pe istorici și pe alții să descopere înșelătoriile din trecut, însă de obicei numai după ce autorii acestora
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că ceea ce au inventat este adevărat, însă în același timp confirmă remarca lui Arbuthnot cu privire la eficacitatea sporită a mincinoșilor care fac acest lucru. Ambele domenii investesc multă energie în încercarea de a-și induce în eroare atît suporterii cît și adversarii. În comparație cu alte domenii pe care le vom analiza, acestea două se disting prin faptul că martorii neutri se așteaptă mai mult la apariția unor minciuni și le tolerează mai ușor sau cel puțin sînt mai resemnați față de existența acestora. 3
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a considerat-o "un ideal fictiv al tribunalelor sau al seminarului de logică". Într-adevăr, deși obligativitatea de a fi sincer pare extrem de importantă, minciunile prin omisiune sînt privite cu mai multă îndulgență decît cele propriu-zise; de asemenea, ele oferă adversarului mai puține posibilități de a ataca punctele vulnerabile. În tribunale se așteaptă și se deplînge prezența minciunii. Astfel, de exemplu, Ethel Albert (1972:88), un lingvist american care în anii '50 a lucrat în estul Africii în orașul Burundi, afirmă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
așteaptă și se deplînge prezența minciunii. Astfel, de exemplu, Ethel Albert (1972:88), un lingvist american care în anii '50 a lucrat în estul Africii în orașul Burundi, afirmă despre tribunale că: Se presupune că interesul propriu și amestecul sentimentelor adversarilor și martorilor îi va îndemna să depună mărturii false, să exagereze pagubele sau să ceară compensații care depășesc pierderile reale și chiar să comită acte de sperjur. Tribunalele britanice și americane se aseamănă mult în această privință celor din Burundi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acest lucru se lega de cineva care își revendica un teren ce ar fi aparținut de fapt unei alte persoane, era drept urmare o atitudine percepută ca parte a luptei pentru prestigiu în interiorul comunității și era practicată permanent, chiar dacă nici unul dintre adversari nu ar fi recunoscut aceasta. În același timp, toată lumea era de acord că depunerea de mărturii false în tribunal era un păcat, din moment ce martorului i se cerea să jure pe Biblie că spune adevărul. Totuși, du Boulay (1974:62) spune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o aventură cu un membru foarte important și respectat al familiei. Gilsenan comentează: Dacă ar fi făcut publică infidelitatea, soțul ar fi fost compromis total în ochii societății, ar fi fost obligat să-și ucidă soția și să-și provoace adversarul la luptă". În loc să facă aceste lucruri, bărbatul și-a luat obiceiul de a-l vizita pe presupusul rival, "jucînd rolul prietenului". Restul familiei s-a prefăcut a fi păcălită de purtarea lui; atitudinea lor față de cei doi soți era neschimbată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
analiza conflictelor armate subliniază necesitatea minciunii și a tăinuirii în relațiile internaționale pentru ca în cazul unui război nici una dintre tabere să nu cunoască adevărata dotare a inamicului. În lipsa minciunii, spune Alexander (1987: 239-240) "ar exista momente (nu neapărat previzibile) cînd adversarul mai puternic s-ar folosi de avantajele sale". Avînd în vedere capacitatea omului de a se auto-amăgi, precum și pe nenumărații politicieni ai secolului al XX-lea care s-au mințit singuri în conflicte internaționale, teoria lui Alexander poate fi pusă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod diferă și avantajele sau dezavantajele demascării. În război, este în mod sigur avantajos pentru liderii uneia dintre tabere să depisteze minciunile spuse de adversari, însă măsura în care acestea vor fi demascate trebuie să fie o decizie strategică și tactică. Adeseori este avantajos să induci în eroare inamicul, nedezvăluindu-i faptul că minciunile sale au fost detectate. Totuși, în lumea politicii, cel puțin în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un caz, și În altul, de o pînză a neuitării. Un portret este o stavilă În calea uitării. Indiferent că este pictat pe pînză sau zugrăvit În sufletele urmașilor, tatăl Își păstrează prin el amintirea vie. Păianjenul este prin definiție adversarul amintirii. PÎnza lui se Întinde grabnic oriunde lucrurile nu mai sînt suficient frecventate. Portretele de pe care nu se mai șterge praful, care nu mai sînt privite cu un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
internațional, de pildă. Realismul, considerat multă vreme drept paradigma hegemonică (aceasta mai ales în timpul Războiului Rece), a fost din ce în ce mai contestat începând cu anii 90 din cauza incapacității sale de a explica și prezice fenomene internaționale. Dacă într-o primă etapă, principalul adversar al realismului fusese liberalismul, către zilele noastre, cele două paradigme au reușit o apropiere a pozițiilor lor: "sinteza neo-neo", în termenii lui Waever 3. Ambele au început să fie contestate puternic de o serie întreagă de curente "reflectiviste"4, care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
utopici pentru "naivitatea" lor, și-a îndreptat critica și împotriva realiștilor, acuzându-i de "sterilitate" și "mulțumire de sine". Teoriile obțin un statut dominant în orice disciplină din motive diferite, cum ar fi măsura în care prevalează în dezbateri împotriva adversarilor (adesea mai mult imaginari decât reali). Ele pot beneficia și de opinia larg răspândită că sunt mai adecvate și mai relevante pentru evenimentele cheie ale momentului decât alte teorii. Criza de douăzeci de ani", care a culminat cu cel de-
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
forței în chestiunile internaționale. Capitolul 5 se îndreaptă către marxism, care a fost adesea criticat de neorealiști și de membrii Școlii Engleze, cu toate că niciunii, nici ceilalți, nu și-au bazat critica pe o interpretare atentă a unuia din principalii săi adversari. Dacă respingerea marxismului a ignorat abilitatea acestuia de a aduce o contribuție semnificativă în domeniu este o întrebare pe care Capitolul 5 o analizează în detaliu. O atenție specială este acordată scrierilor lui Marx despre globalizare, analizei marxiste a naționalismului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
hitleristă, a creat alianța americano-sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda diferențelor interne profunde dintre ele și a istoriei de animozități, ele au echilibrat împotriva unei amenințări comune. După război, Statele Unite și Uniunea Sovietică au devenit din nou adversari. În această versiune a teoriei, totuși, diferențele interne și ideologice nu au cauzat o rivalitate înnoită (deși este posibil să fi influențat virulența și forma sa). Inamiciția a fost indusă structural. Într-o lume bipolară, fiecare superputere este singura amenințare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
avantajele relative. Preocupările pentru avantaje relative împiedică în mod serios cooperarea. Trebuie să te gândești nu numai la avantajele proprii, dar, și mai important, dacă cele proprii sunt mai consistente decât ale celorlalți (care, în anarhie, trebuie văzuți ca potențiali adversari). Chiar și cooperarea pentru pradă este problematică, în afara cazului în care ea menține capacitățile relative ale părților ce colaborează. De fapt, statele sunt mulțumite cu conflictele din care ies prost, atât timp cât adversarii lor ies și mai prost. Polaritatea Cele două
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]