24,560 matches
-
zece dimineața... Seara se lasă pe terasă și pînă tîrziu în noapte poveștile continuau să ne fascineze. A fost atît de frumos! Iberian Airline Calvarul Barcelona strict autentic Barcelona. Aerul curat de dimineață creează un confort neașteptat și drumul spre aeroport este presărat cu micile regrete ale plecării. Nu există încă probleme de circulație și cele două ore pînă la îmbarcarea în avion sînt asigurătorii. Panoul uriaș indică poarta 45 și mă îndrept agale, după ce am depus bagajul, spre terminalul A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
există încă probleme de circulație și cele două ore pînă la îmbarcarea în avion sînt asigurătorii. Panoul uriaș indică poarta 45 și mă îndrept agale, după ce am depus bagajul, spre terminalul A. Timp aveam berechet și mai casc gura prin aeroport. Ajung la poarta 45 și pe monitor este afișat Bruxelles, ora și numărul de zbor. Mă așez pe o bancă și aștept. Mai sînt cîțiva pasageri. Un chelios deschide laptop-ul și lucrează. Din cînd în cînd se scobește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în regim alert. Bătrînii asiatici, cocîrjați și stresați încearcă să țină ritmul. Nu pot și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul lor. Se aud tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Amicul de acolo nu știe engleză, nu știe franceză și nici italiană. Dar ce știi, dom'le? Spaniola, răspunde. De fapt n-o știe, vorbește catalana fîrnîit că nu-l înțelege nici mă-sa. Aud despre un restaurant de la intrarea aeroportului. Mai fîrnîie despre un zbor la ora 15. Eram așteptat la Bruxelles și-mi rumeg ciuda. Mă duc la restaurant și în drum găsesc o fată la serviciul "I" care vorbește franceză. Avem un zbor la ora 15:15 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
greu. Emoțiile se înmulțeau, pașaport, bilete de avion, valiza, echipamentul, toate se petreceau ca într-un vis. Avionul, escala la Madrid, Atlanticul și 12 ore de mers non-stop spre Havana. Căldura umedă care i-a luat în primire chiar de la aeroport, palmieri, cocotieri, bananieri și stoluri de papagali, gălăgioși, toate la un loc au produs o puternică impresie echipei noastre de boxeri. Hotelul era foarte bun și pregătirile le făceau într-o sală situată la 20 km. Vasilică avea mari emoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe zi. De băut, de făcut mîncare, de spălat rufe, vase, de făcut duș... Dar acești oameni rîd, sînt veseli și au niște priviri... Cel care supraveghează corectitudinea distribuției apei este un "ales" al poporului... spune compañera. Ne întoarcem la aeroport. Nori negri, grei, s-au adunat peste Holguin. Fulgeră și trăsnește. V-am adus ploaia, țipă ambasadorii. O, nu, nu cade nici un strop, așa-i de fiecare dată, spune guvernatorul. Decolăm grăbiți. În urmă lăsăm o lume fascinantă. O lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am muncit cît îi este lăsat omului să muncească. Închid valiza și mă uit prin cameră. Am uitat oare ceva? Cu siguranță că da. Pașaportul, biletele, banii de drum, o ultimă verificare. Șoferul mă anunță neutru: Trebuie să plecăm la aeroport, Excelență. Sigur, sînt gata. Inima bate cu putere și simt pulsul în gît. Mă uit roată. Palmierii, mango, gazonul, trandafirii japonezi, portocalii, bananierii și cei doi pisoi micuți, care privesc foarte curioși. Vila, cu steagul, cu antenele, cu jaluzelele mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a săturat de politicieni și politicienii de popor, cultele religioase se excomunică reciproc. Psihologia de gașcă, partizanatul, combativitatea de stadion infec tează tonul oricărei conversații, al oricărei dispute. La volan te înfurii, în stația de autobuz, la gară și la aeroport te înfurii, la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiție, mânios. Euforia anihilării celuilalt, lovitura în moalele capului, discreditarea, calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care a lucrat în acest domeniu peste 30 de ani la școlile din comuna Horodnicu de Sus. Am avut 2 copii - un băiat - Ghiocel Mircea care a absolvit Școală de Piloți « Aurel Vlaicu » Bobocu - Buzău și a fost repartizat la Aeroportul din Tuzla ca pilot pe elicopter. În urma unor examene și-a luat licență de zbor și pe avion AN2. În anul 1986 aici a avut loc un eveniment deosebit: a fost acuzat pe nedrept de abuz în serviciu și facilitarea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
procese ce au durat peste 2 ani și până la urmă a fost declarat nevinovat. Înainte de verdictul instanței a fost obligat să părăsească unitatea lucrând la o unitate de Îmbunătățiri funciare că mecanic. A revenit la Tuzla, iar acum lucrează în cadrul Aeroportului Internațional « Mihail Kogălniceanu » Constantă și ocupă funcția de adjunct al comandantului. Fiica mea, Lăcrămioara Dana, a absolvit Facultatea de Hidroenergetica Iași, a fost căsătorită, a divorțat și are un băiat de 15 ani, elev la Liceul « Eudoxiu Hurmuzachi » Rădăuți. Ocupa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
unde au lucrat peste 60.000 de salariați. Țurcanul Ioan a condus destinele țării privind domeniul vast al materialelor de construcții și a fost consilier tehnic a unor concerne internaționale Bravescu Ortizie a asigurat că specialist în telecomunicații, toate legăturile aeroporturilor din București, iar Baitan Gheorghe a condus constructori pe șantierele de la Trustul Carpați București. Onica Vasile în calitate de Comandor al Flotilei Prezidențiale a dus în deplină siguranță președinți, miniștri, regi și împărați. Luchian Dragoș, a onorat cu munca să chiar orașul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
ne mai dea și oxigen, căci altminteri ’geaba pâine. Trăim, fiecare român, pe jumătate de hectar. Care trebuie să-i furnizeze fiecăruia și pâinea, și cămașa, și opinca, și vinul, de ce nu și ceara lumânării. Ba chiar o șosea, un aeroport sau casa. Cam multe. Mai ales când, din pricini economice, cei ce au și jumătatea mea de hectar abia se țin pe ei, la un nivel de subzistență, fără a-mi asigura și mie același lucru. Mai avem, fiecare român
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tinerama" ne oferă prețioasele volumașe traduse în românește. Unul dintre ultimele, "Scrisoare către Clinton", se petrece în Basarabia și-n România. Nivelul scriiturii îl exprimă cum nu se poate mai bine o propoziție din pag. 47: "În imensul hol al aeroportului internațional Dulles din Washington era enorm de multă lume". Și aflăm tot soiul de noutăți: "Orașul Chișinău este absolut sinistru. Construit pe mai multe coline ce domină râul Brac, o apă cu multe coturi, ce se varsă în Nipru..." (p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ficțiunea, se sfârșește istoria. La ce bun meticulozitatea și exactitatea lui Sebastian (Călinescu îl considera "un adept al lui Descartes, ținând la lucrurile clare și distincte") dacă de o canava indubitabilă se agață trăsnăi de genul Sebastian "se îndrepta spre aeroport să ia avionul către New York" atunci când l-a zdrobit un camion (?!). De ce nu spre Ungheni, urbea dlui Crudu? D in nou, răsfoiesc culegeri de documente. În 1931, scriitorii ieșeni au organizat conferința "Despre prietenie", cu participarea lui Topârceanu, Sadoveanu, Demostene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
În sfârșit după multe frământări și așteptări, după un noian de socoteli ale autorităților politice și îndoieli ale mele, cel propus să plece în Suedia duminică, 1 august 1974, ne urcăm într-un aparat de zbor al Agenției Tarom, de pe Aeroportul Otopeni, cu destinația Stockholm. Sunt însărcinat să conduc delegația României care are în componența ei încă doi elevi: Georgel Cimpoeșu și Marius Ciocârlan, din clasele a XII-a ale Școlii Pedagogice și Liceul "Petru Rareș" din Suceava într-o tabără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dolarul, la nivelul lunii iunie 1974. Însă, am fost înștiințați că la Berlin, nu trebuie să ne afectăm "rezervele valutare" fiindcă ne aflăm într-o țară socialistă, soră, unde circulă și ... leii românești. Colega de catedră, Elvira, ne prevenise că aeroportul e înțesat de patrule sovietice și e bine să nu ne depărtăm de grup, să nu ne angajăm în dispute cu ei, ori să glumim pe seama lor, să nu le oferim vreun pretext să ne arate ce cred ei despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
angajăm în dispute cu ei, ori să glumim pe seama lor, să nu le oferim vreun pretext să ne arate ce cred ei despre români, care "au cam întors spatele către Moscova și fața către Occident!"... Am aterizat lin, fără probleme. Aeroportul departe de orașul propriu-zis, în câmp ne-a dezamăgit total. Ni s-a părut o uriașă baracă improvizată, plină de santinele sovietice, care roiau peste tot, afară și în sălile de așteptare, supraveghind și urmărind totul, ca și când printre călători s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
socială și de-a alege o astfel de formă de cârmuire, pe care le consideră potrivite și necesare, în scopul înfloririi economice și culturale a țării sale?"... Și-n timp ce acum, la 1 august 1974, privesc santinelele sovietice de pe aeroportul de la Berlin, mă gândesc la faptul că, exact cu 29 de ani în urmă când între 17 iulie și 2 august 1945, la Postdam, avea loc Conferința Internațională a șefilor de state și guverne ale celor trei mari "aliați", U
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și i-au dus și repartizat în diverse lagăre de muncă forțată, în interiorul U.R.S.S., de unde majoritatea lor covârșitoare nu s-au mai întors. ... În timp ce cobor tăcut și m-așez pe-o bancă de lângă fereastră, în sala de așteptare din aeroport, băieții mei, din delegație și-au lăsat alături bagajele și au ieșit în hol să cumpere trei sticle de bere, din care mi-au adus și mie una. Costă 6 lei în bani românești, dublu față de la noi, îmi zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bagajele și au ieșit în hol să cumpere trei sticle de bere, din care mi-au adus și mie una. Costă 6 lei în bani românești, dublu față de la noi, îmi zise Georgel, întinzându-mi o sticlă. E preț de aeroport, ceva mai piperat decât prețul obișnuit, îi răspund luând sticla și plătindu-i "nemțește" costul. Auzindu-ne vorbind românește, doi necunoscuți s-au apropiat și ne-au chestionat încet, în aceeași limbă. Băi, fraților, aveți poate ceva de vândut? Haideți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de valuri înspumate, ce se micșorau și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-am coborât, grăbiți și zgribuliți, ne-am trezit într-un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat cu greu, fiind gata să ne rătăcim de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așteptau, ca și noi, să se-mbarce spre toate direcțiile posibile din Europa sau America. Ne aflam și așteptam într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un scrâșnet satanic, al aeronavelor ce decolau sau aterizau, aproape permanent. Arhitectura ultramodernă a acestui uriaș aeroport, construcțiile diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un scrâșnet satanic, al aeronavelor ce decolau sau aterizau, aproape permanent. Arhitectura ultramodernă a acestui uriaș aeroport, construcțiile diverse și liniile lor îndrăznețe, încăperile numeroase și multiforme, care deserveau deopotrivă zeci și zeci de linii aeriene și făceau un corp comun cu nodul de cale ferată și cu diverse legături rutiere, îmbinarea ingenioasă între fier, sticlă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o imagine caleidoscopică, mozaicată și complicată a uneia din fațetele civilizației occidentale Danemarca, aflându-se, după ultimele sondaje, analize și evaluări, în topul celor mai înalte și performante realizări contemporane, alături de Suedia. Și iarăși mă frământam și mă întrebam: oare, aeroportul de la Otopeni, pe cât de simplu, modest, sărac, izolat, periferic, nebăgat în seamă, cu servicii și mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea, abundența, aglomerația, agitația, omnipotența de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Otopeni, pe cât de simplu, modest, sărac, izolat, periferic, nebăgat în seamă, cu servicii și mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea, abundența, aglomerația, agitația, omnipotența de pe uriașul aeroport de la Copenhaga? Timpul de așteptare s-a târât, încărcat de întrebări, uimiri, curiozități, mirări, babilonie! Două ore! Ni s-au părut minute dintr-o veșnicie! Două polițiste drăguțe, tinere, zâmbitoare, ștrengărițe, intolerabile însă, ne-au supus unor aparate manuale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]