10,371 matches
-
nu a fost reconstruită, ar fi fost de un real folos pentru turiștii pe care îi prindea vremea rea pe munte. Închei aici paranteza și reiau urcușul pe muchia Tărâța, ajungând după platoul cu plante mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de vreo 6-7 metri înălțime ce se poate escalada destul de ușor, iar în vârf se poate staționa pentru a-ți clăti ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur. Bineînțeles că am făcut
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur. Bineînțeles că am făcut și multe poze în acest loc, dar din păcate în prezent nu mai am nici una la îndemână pe care să o pot posta în această carte. „Altarul“ rămâne ca un punct de referință pe traseul de la Victoria către cabana Podragu peste muchia Tărâța pentru faptul că este un punct de belvedere minunat, atât spre Țara Făgărașului, cât și spre crestele munților. Îmi aduc aminte de faptul că
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
referință pe traseul de la Victoria către cabana Podragu peste muchia Tărâța pentru faptul că este un punct de belvedere minunat, atât spre Țara Făgărașului, cât și spre crestele munților. Îmi aduc aminte de faptul că de multe ori stăteam la „Altar” cu ochii închiși și ascultam departe în vale susurul păraielor care curgeau la vale și se vărsau în râul Olt, era ceva magnific, grandios, cum nu se poate descrie în cuvinte. Trebuie să mergi personal acolo ca să te convingi de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
în cuvinte. Trebuie să mergi personal acolo ca să te convingi de ceea ce încerc eu aici să expun fără prea mult succes, și apoi vei putea înțelege măreția naturii și a acestor locuri pe care nu le pot uita niciodată. Până la „Altar” faci cam 4 ore din orașul Victoria, iar după o pauză binemeritată acolo, mai ai circa 3 ore până la cabana Podaragu. Traseul până acolo merge la început pe partea stângă a crestei muchiei Tărâța, iar după vreo 500 de metri
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
pe care am escaladat până ce am ajuns sus pe muchia Tărâței, undeva după punctul „la custuri”. Am ajuns la cabana Podragu după 12 ore, frânți de oboseală dar extrem de mândri că am reușit să facem ce ne-am propus. De la Altar, de pe muchia Tărâța mai există de asemenea o potecă prost marcată care coboară spre cabana Turnuri, am mers și eu pe acolo pe vremuri, eram cu verii mei Nichi și Doru. Poteca merge lin la început și după un timp
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Gavriil Protul se deduce că, după modelul templului lui Solomon și al canoanelor bisericești, „au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
părăsească depozitul, prețul crescând de la 1.663 la 4.650 yuani per tonă (Johnston și Hao 1995) odată cu creșterea speculei. Astfel încât, ca multe alte argumente în favoarea corupției, cel al lui Myrdal sacrifică stabilitatea economică și politică pe termen lung pe altarul soluțiilor pe termen scurt. În al doilea rând, într-un argument care recapitulează în esență avantajele liberalizării economice, dar le aplică corupției, Tilman susține că corupția poate echilibra o piață neechilibrată (Tilman 1968). Prin aceasta el se referă la faptul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bătea pe umăr pe mulți scriitori români contemporani. Mi-a povestit o grămadă de chestii din copilăria lui. Ce făcea pe vremea aia. Ce-i bubuia mintea. Cum trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
participat împreună cu colegii mei și cu doamnele învățătoare. Andreea Malache clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să le parcurgem împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
este deloc plictisitor în apropierea sălbăticiei pereților de munte. Te vei simți ca Mowgli din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Otero. Femeile au, Într-ade văr, o proastă opinie despre ele Însele. Orgoliul și Înfumurarea unora, aparent și fragil, abia le maschează acest complex de inferioritate. știau ei ce știau legislatorii cultului creștin și ai celui iudaic care le izgoneau din preajma altarelor, sau [cei] ai Coranului, care poruncește să nu ieși din casă și să nu atingi vreun lucru oarecare Înainte de a te fi Îmbăiat după Împreu narea cu femeia ta; iar femeile indiene și chineze, când nasc sau lăuzesc, sunt socotite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mă agațe cu ceva. Nu mai departe, În seara aceasta, am râs pe Înfundate de Părintele Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot ceea ce face, În timp ce se Închina În Altar, la Începutul Vecerniei, s-a lăsat și el prins de ispita diavolului și, după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat cu ochii
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Iustin, care a pregătit o salată delicioasă. Nu la fel a fost și discuția de după masa de prânz, fiind muștruluiți pentru comportamentul din timpul Sfintei Liturghii, când toți suntem Împrăștiați și nu trăim cu toată ființa ceea ce se Întâmplă În Altar. Eu n-am fost nominalizat În vreun fel, dar am citit printre vorbe și va trebui să-mi revizuiesc atitudinea. 8 decembrie 2012 Pentru prima oară am resimțit oboseala, cel mai tare durându-mă mijlocul și coloana, de la statul În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Cei peste 3000 de sacerdoți ai muzicii, cum îmi place să-i numesc, de pe toate meridianele, oficiază cu vrednicie pentru miile de spectatori de toate vârstele și categoriile sociale, care se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulențe sociale colaterale privind ba Roșia Montană, ba
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de spirit patriotic. De aici am plecat către Mănăstirea Căpriana, unde am sfințit punga cu pământul ce l-am luat de la rădăcina teiului sfânt din grădina Copou de la Iași, teiul lui Mihai Eminescu. Sfințirea pământului a fost făcută în sfântul altar al mănăstirii. Următoarea zi ne-am oprit la Strășeni, era ziua orașului. Am parcurs apoi calea până la Vatra Ghidighici, unde am poposit la centrala electrică, și la data de 29 octombrie 1993, la orele 12, am ajuns la Chișinău, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
toți. Vadim Pirogan a scris mai multe cărți despre tragedia vieții sale și a neamului românesc din Basarabia. Ani de zile a luptat să înființeze la Chișinău un muzeu, în final a reușit, la numit „Memoria Neamului”, este un Sfânt Altar, loc unde a adunat un tezaur de documente, despre tragediile celor deportați în Siberia, despre războiul declanșat de Moscova în Transnistria din 1992, fotografii, mărturisiri, cărți, jurnale, etc. La cumpărarea spațiului pentru muzeu au contribuit români din țară și străinătate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Că mult mai lesne să-l înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii cu chipul mut, De pe altarele-n ruină Și-au îmbrăcat veșmânt de lut...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
patimă de a cunoaște și cutreera lumea știind și limba țărilor respective. De aceea, profesorul Vasile Tiganescu, desi exigent cu cei din jur, a fost atât de iubit și prețuit de elevi, dar și de colegii săi de muncă pe altarul școlii. Iscusitul profesor Vasile Tiganescu a fost pensionat la 11 august 1959, împotriva voinței sale, aparent fără explicații, pentru care a suferit foarte mult până la stingerea să din viață. În același timp profesorul Vasile Tiganescu a fost un om “de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
credincioși, ei simțeau totuși prezența metaforică a unui „sanctuar“ În natură, acolo unde se aflau În apropierea „spiritului“ său - aducîndu-ne imediat În minte imaginile similare din liber-cugetătorul Martí, precum aceasta, din ale sale Versuri simple: „Episcopul Spaniei adună / Adepți pentru altarul său. / Pe a munților sălbatică cunună / Plopii sînt ai mei“ Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bisericile mai importante. În timp ce trece, o mulțime de vagabonzi se Întrec În a arunca grămezi de floricele ce cresc din abundență pe povîrnișurile munților din apropiere, numite de către nativi nucchu. Roșul aprins al florilor, bronzul intens al Zeului Cutremurelor și altarul de argint pe care e purtat dau procesiunii aerul că este vorba de un festival păgîn. Acest sentiment este amplificat de hainele viu colorate ale indienilor, care se Îmbracă cu această ocazie În cele mai bune costume tradiționale, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Christopher ieșind din apă mi s-a părut, cel puțin mie, o lucrare bună. Cutremurul și-a vărsat mînia cauzînd stricăciuni și acolo: ramele picturilor sînt rupte, iar picturile zgîriate și crăpate. Efectul creat de ramele și ușile aurite ale altarelor laterale, desprinse toate din balamale, e foarte ciudat, ca și cînd ar arăta leziunile făcute de trecerea timpului. Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrînă machiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată, captivă. Toate bisericile exprimă În fațadele și altarele lor Întregul țel al artei Churrigueresque de Înfrumusețare cu aur∗. Această imensă bunăstare le-a permis aristocraților să reziste armatelor de eliberare a Americii pînă În ultimul moment. Lima reprezintă exemplul perfect al unui Peru care nu s-a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de credincioși veniți din multe sate, așa cum merita acest curajos mărturisitor al credinței și fost Superior al Provinciei franciscane din Moldova, care a slujit la altarul Domnului peste 30 de ani, propovăduind învățătura creștinească atât prin predicile sale pătrunzătoare, cât și prin articolele publicate cu regularitate în revista „Viața” al cărui redactor principal era chiar el. Cât privește soarta celor doi delatori ai săi, trebuie să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]