7,971 matches
-
tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite în perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, “în trup casele suie ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
program”. Observația nu e valabilă însă pentru întreagă această serie de poezii ale mai directei „angajări” a poetului. De la viziunea sumbru-expresionistă („Reptile, păsări de pradă, îngeri cu brațele vârâte-n sânge, / Cirezi ca niște arbori, doborâte-n măcelării”), discursul liric alunecă adesea spre orizontul luminos al unei lumi echilibrate și calme, în care versurile își regăsesc „starea de grație”: Și veți vedea lumina universală, calmă, Umplând ca o coroană de foi pădurea veche, Azurul ca un cântec pe crengile de alamă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
două nivele de reprezentare apărând nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează câteva din acest repere de bază ale imaginarului spațial: „Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecând”, „Tapetat peisaj ultim amurg în dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot în versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit în acest catalog de mașini agricole
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o întreagă secvență. Exemplele sunt foarte numeroase: „Dar în veninul acesta e o iubire viitoare, / Ca zborul care crește, nebănuit, în larvă,/ Ca-n penele albe ale nopții, viscolul - o agrafă, / Ca lumina răsărită pe mormântul tinerei oarbe”; „Un braț alunecă, dar celălalt se desface / Ca un șoim, ca un joc de cărți, ca o pălărie / A oceanului”; „Și am venit spre tine cum grindina spre ringlodă / Cum bucățica de dinamită spre accidentul de cale ferată / Cum oceanul spre urechea fină
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și sfârșește ca eon actualizat și eternizat cu toate realitățile trăite ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a nu aluneca în panteism, Părintele Stăniloae imaginează desfășurarea ca pe o scară. Urcușul pe această scară a fost numit de Eminescu încercare, căci scara aceasta urcă, într-adevăr, în cerc. Și e mișcare. Michel Foucault, și cu el solidari filosofii diferenței, considera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în uniunea cu Dumnezeu"56. Dar condiția acestui "nou antropocentrism" (vechi cât Sf. Părinți, dar ignorat) arată că omul stă în centrul creației câtă vreme se retrage la margine, ca Iisus în kenoză. Iată de ce antropocentrismul creștin este hristocentric, omul alunecând în nenorocire câtă vreme are trufia să se substituie lui Dumnezeu. Eminescu a simțit și asta. Dan-Dionis și Maria se află în "centrul" lumii, dar de îndată ce pe bărbat îl bântuie gândul luciferic că ar putea fi Dumnezeu, căderea devine inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel câmpul sensibil al oglinzii, ne face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din obstacol, transparența a devenit acum instrument: de acum încolo, zeul pe care-l semnalează se află în noi, nu în afara noastră, în îndepărtarea cerească, dar din punct de vedere imaginar, diferența este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îi stă bine unui veritabil filosof, chiar cu riscul de a cădea în ideologie, în sensul de a ține partea uneia dintre ele. Decizia sa, sugerată încă din titlul lucrării, e de a paria pe secundar. Din această clipă, el alunecă din filosofie în ideologie, deși continuă să rămână într-o bună speculație erudită, vecină cu filosofia. La gânditorii de geniu, precum Eminescu sau Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar prăbuși. Demersul lui Nemoianu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care face trimitere directă autorul, ca partizani ai postmodernismului modern, dovedesc mereu că logica bivalentă le este armă de temut, ca în polemica purtată cu Omul recent al lui H.-R. Patapievici, sancționat drastic fiindcă a trădat postmodernismul de stânga, alunecând spre "dreapta". Și n-a fost decât o aparență! D-l Negoiță e surprins de "țipetele grotești ale evaluatorilor de serviciu", "observatorii culturali", urmași, sub mască postmodernă, ai scriitorului Mango. Cât îi privește pe dilematici, ei reprezintă un alt monopol
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nemaifiind repetiția Unului, ci totdeauna repetiție cu diferență. Din păcate, filosofiile postmoderniste ale diferenței (care se revendică din simulacrele lui Platon și din măștile nietzscheene) pierd onticitatea lumii, înlocuind omogenul (cosmosul) cu o eterogenitate nestăvilită ca haosmos. Autonomizate, ambele direcții alunecă spre extreme. Or, trionticitatea lupasciană depășește în chip remarcabil orice formă de metafizică autarhică, reapropiindu-se de spiritul Treimii creștine. În ontologia lupasciană, atât monismul, cât și dualismul sunt abolite în favoarea unui triunghi ontologic, al celor trei materii: macrofizică, a mineralului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
păcate ale kitsch-ului pe care le atribuie ideologiei comuniste. Asemenea confuzie s-a făcut și se face încă dinspre postmodernitate. Sabina știe că extremele duc inevitabil la kitsch, dar nu pare suficient de avertizată că și "teologia căcatului" poate aluneca în extremă. Din dogma acordului absolut cu ființa s-a născut kitsch-ul comunist deopotrivă cu cel postmodernist. Curiozitatea cea mare e că tocmai criticii radicali ai metafizicii și teologiei clasice au decretat kitsch-ul drept componentă principală a canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
toți te vor mătura spre periferia societății și te vor îndruma spre muncile cele mai grele, mai dezagreabile și mai prost plătite. Dacă nu iei în serios învățătura, te trezești adult fără ocupație, nu știi să faci nimic și poți aluneca spre infracțiuni și spre detenție. Unii profesori, prezentați la T.V., aruncă vina pe elevi. Spun că elevii frecventează mai mult barurile, decât școala și că nu învață, pentru că primesc totul de-a gata de la părinți și nu au motivația învățăturii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
vedere filosofic, ele sunt necesare pentru a proteja membrii mai vulnerabili ai societ]ții împotriva abuzurilor. Întrebarea este, bineînțeles, dac] acest mod de raționare are o bâz] consistent]: dac] societ]țile care permit terminarea vieții în anumite circumstanțe nu vor alunecă pe o pant] periculoas] care va duce de la practici justificate la unele nejustificate. În versiunea să logic], argumentul pantei alunecoase nu este conving]tor. Nu exist] baze logice penru care motivele care justific] eutanasia - compasiunea și respectul pentru autonomie - ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
păsări copilărie pluguri repede / hanuri / lupta la piramide / 18 brumar / pisică pisică e salvată / plânge / valmy / virează virează roșu / plângi / în gaura trompeta lenți clopoței / plânge / mâinile crăpate ale arborilor / ordin / plânge / el / către alb către pasăre / plângem / voi plângeți / alunecă / tu porți țintuite pe cicatricele tale proverbe lunare...” (în traducerea Irinei Mavrodin). Supraviețuiesc abia câteva sintagme mai convențional articulate, în rest - abolirea sintaxei, a logicii, a punctuației, pulverizarea oricărui statut al lirismului. E modul lui Ț. de a aduce poezia
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
V. Pop, Din fabrică: Petre Cazangiul, George Murnu, Proletari). Pe de altă parte, Vlahuță creionează satiric figurile parazitare ale epocii, Alceu Urechia (sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță nu
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face stop-cadru pe secvențe din viața „fratelui sardele” aflat în cârdășie cu „sora morfină” și în compania „prietenului vermut șpriț”. Elementul (auto)biografic alunecă de la cotidianul derizoriu la metafizicul corupt ori la aleatoriul prefabricat. Formula se reia în Eclipsa (1999) și în Studiu de bărbat (2002), cu înclinație vizibilă, cu precădere în primul caz, către jocul trimiterilor de la text în versuri la text în
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
cu ioanes între două beri și o elveție prezumptivă băută de ceasuri), lui V. îi reușește latura calitativă a imaginilor („la orizont/albastrul delira verde în roșu/câțiva crabi/ne pândeau următoarea mișcare./ regina se sacrifica albă la f6/soarele aluneca strâmb de pe catarge” - între vechea cazemată și digul pescăresc). Din păcate, în ansamblu tonul se radicalizează, limbajul coboară atmosfera boemă în mizerabilism, iar unele metafore se preschimbă în scene formate din cuvinte care vor să șocheze teribilist. SCRIERI: Drumul până la
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
XE "Ferdinand" are să peardă titula de mare principe al Ardealului, supt care titulă Îi jurați voi credință. Acestea sunt niște fapte și Împrejurări care pe cei dedesprinși În trebile politice Îi poate ușor amăgi sau ameți. Voi, fraților, să nu alunecați Întru nimica. Este adevărat că Dieta Ardealului, prin lucrarea sa din 30 mai, se desleagă pe sine de jurământul cătră marele Principe al Transilvaniei; același este Într-o persoană și Împărat al Austriei, de cătră care nu vă poate despărți
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pusă În evidență. Basmul Făt-Frumos cu părul de aur narează istoria unui copil sosit În casa unui pustnic Într-un sicriaș, pe apă, și crescut cu toată dragostea de tatăl adoptiv. Era copilul lepădat de o fată de Împărat, care alunecase și ea În valurile lumei și, care, de frica părinților ei, lepădând copilul, Îl pusese Într-un sicriaș și i dase drumul pe gârlă, lăsându-l În știrea lui Dumnezeu. Cu must de viță a crescut copilul, până ce a Început
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
din jur. La scurt timp după înscăunarea lui Iacob pe tronul Angliei, atenția i-a fost atrasă de către Robert Carr, întâiul Conte de Sommerset, un tânăr scoțian care făcea parte din suita regală. Conform relatărilor, în timpul unui concurs, Carr a alunecat de pe cal și și-a rupt piciorul.„Iacob i-a uimit pe spectatori fugind pe câmp și prinzându-l pe Carr în brațe.“. Istoricul William Mc Elwee scria că Iacob începuse „să se comporte cu Carr cu aceeași exagerată, evidentă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de cristal gros, în boluri și recipiente masive [...] Voia, firește, o subretă în stilul mobilei: tunsă mărunt, cu fața ovală de porțelan de Saxa, în uniformă de satin fin negru și cu ciorapi negri așa de metalici, încât mâna să alunece cu gândul pe ei ca pe rezămătoarea de nichel a fotoliului. Aprins de asemenea deziderate de lux igienico-estetice, nu putu să nu deteste apariția babei Chiva cu un pahar de lapte cu cafea, pe care scria Suvenir din Călimănești, pus
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
să valorifice oportunități de a cunoaște nevoile omului și a satisface așteptările consumatorului din ce În ce mai rafinate și mai greu de Încadrat În tipare cunoscute. supus asaltului metodelor și strategiilor creativ-agresive utilizate de marile companii, producători, individul uman nepregătit și neavertizat poate aluneca În comportamente adictive, dependente și conduite deviante, mai ales Într o societate ce prin fenomenele și procesele caracteristice ne accelerează existența. Încercăm prin această lucrare să răspundem, dintr-o perspectivă psihosocială, nevoii de definire și Înțelegere a individului uman În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz Lang. Inserarea cadrelor metaforice, simbolice, reprezentând Revoluția bolșevică e o metodă manipulatorie-propagandistică mai eficientă decât pare. În 1924 suntem într-o epocă tânără a cinematografului, în care spectatorii alunecă ușor în „alte lumi”, decorurile și costumele din Aelita, astăzi hilare, deschideau pe atunci porii visării cu ochii deschiși. Când e aflat în reverie, omul acceptă mai lesne mesaje. Un mesaj propagandistic plasat într-o asemenea stare pătrunde mai adânc
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]