8,127 matches
-
capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străduia să se ridice. Din cauza vârstei, dar și a dimensiunilor sale, era destul de dificil. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu putea face mare lucru pentru el. Când, în sfârșit, Pop izbuti să se ridice, Cristian se lăsă să alunece de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin, convins că cel puțin pentru moment se afla la adăpost. Acum, în container, era întuneric beznă. Înserarea coborâse deja peste munte. Dacă își întindea mâinile în față, nu-și putea vedea vârful degetelor. Era obosit și se lăsă să alunece încet pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul de ură cople șitor apropiindu-se. Vâlva revenea la dânsul. Terminase probabil cu Boris și acum se întorcea la el. Nu știa dacă Godunov scăpase, ori căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și cu mâinile prinse în cătușe ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii se hotărau care colind să-l cânte la bunica, iar cei mari se sfătuiau de unde să înceapă colindul: de la părintele Ionică sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă, și cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9. Ioab a zis lui Amasa: "Ești sănătos, frate?" Și cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute. 10. Amasa n-a luat seama la sabia care era în mîna lui Ioab, și Ioab l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate de bucătărie orientală care invadau refugiul blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani de când am avut șansa desprinderii de copilărie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el începe să cârtescă cu glas pierit împotriva programului de seară, și în fine în spațiul de scris animat de molii strivite din sezoanele trecute pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung. Menționarea unei întâlniri fulgurante și unilaterale în autobuz (unilaterală fiindcă fusese o întâlnire doar din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească În această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa de tare țineam mâinile strânse pe brațele de lemn, să nu alunece. El ne-a Învățat să fim curajoși În viață, să nu ne fie frică de nimeni și de nimic, nici de Întuneric, că nu există bau-bau iar Împreună cu mama, după baia de seară, rugăciune și cină, țineau ora de „educație
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit În stomac mașinuța teleghidată aproape Întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a Îngurgitat- o. Probabil Îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sunt o persoană deosebită și că le face plăcere prezența si conversația pe care au avut-o cu mine. Doamna Îmi spune că a cochetat și dânsa cu scrisul când era tânără și că a citit mult din literatura universală. Alunecăm de la poeți, prozatori, la filosofi. Domnul mă Întreabă ce părere am de Petre Țuțea și bineînțeles că de la Petre Țuțea am deviat la Emil Cioran și vreo jumătate de oră am discutat numai filosofie. Mă uit la ceas și mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fără un acoperiș deasupra capului, fără cimitirul Eternitatea care-mi fusese de atâtea ori scăparea, când trebuia să mă ascund de furia nebună a tatălui meu. Simțeam noroiul cum mi se încleie pe încălțări, făcându mi drumul tot mai anevoios, alunecam deseori și cu greu rămâneam pe picioare. Cărarea devenea tot mai abruptă și eu gâfâiam de oboseală privind cu capul ridicat spre o luminiță ce se ascundea când și când după brazi. Aerul rece miroasea a dorință de viață și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a invadat sala și, la fel ca de fiecare dată, m-am lăsat purtată de ea. M-am lăsat pe spate atât de mult, Încât până și eu am fost uimită de poziția În care mă aflam. Mâinile mi-au alunecat pe corp, iar pleoapele mi s-au Închis În atmosfera sumbră a camerei. În ciuda mișcărilor dificile, nu Îmi fusese niciodată mai ușor să dansez. Totul curgea de la sine, iar eu nu trebuia decât să simt. Am repetat finalul de mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un verde smarald. Probabil mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și simplu mi-a fost de ajuns să-l văd odată și am știut că se Întâmpla ceva. Ne-am izbit rău de tot unul de altul și pot spune că a fost chiar dureros. Între timp, geanta mi-a alunecat de pe umăr și toate porcăriile din ea au căzut În zăpadă. Aveam acolo, printre altele, fișa de Înscriere la bibliotecă, cu toate datele personale. El mi-a Înmânat-o rapid cerându-și scuze că dăduse peste mine și eu i-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-a confirmat din nou bănuielile. Am Încercat să inspir, să mă calmez. ― Te cunosc, Victor, am spus rece. Minți! Nu m-a contrazis. Izbită de acea realitate neprevăzută, am simțit lacrimile gata să-mi alunece pe obraji, distrugându-mi machiajul, distrugând minciuna În care trăiam, În definitiv, distrugându-mă. ― De ce? am Întrebat dur. ― A fost un singur sărut! O singură greșeală, o prostie. Îmi pare rău...te rog, Alisia, nu vreau să te pierd acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta te gândești. ― Mda, ce ar fi putut să-ți zică? ― Știi ce, Alisia, nu te mai Întreb. Mâine seară vii cu noi și gata. Să te Îmbraci drăguț. Îmi făcu cu ochiul și mă lăsă singură În cameră. Am alunecat din nou În marea de perne. După ce stătusem două săptămâni țintuită la pat, trebuia să recunosc că această ieșire nu suna atât de rău. ― Îmi place violetul, zise Maria din nou. Crede mă, arată bine. A doua zi, după o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum se obișnuia dacă erai donator). Nu mai mâncasem demult așa bine, de când plecasem de-acasă la cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cum zic mamele noastre, cum să reușim noi să arătăm barem ca tipa din clipul rusnacului Serov, Madonna, dacă nu chiar ca Madonna aia True Blue, pe care o mai scapă duminică-dimineața televiziunea fraților sovietici la Utrenaia poșta? Dermatograful negru alunecă și ne face ochii mari și codați; așa, mult negru, rimel nu mai are mama... Merge și fără, îl luase astă-vară la Mamaia de la polonezi și oricum se scurgea tot când dădeai și tu să bați din gene mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise mai de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un zâmbet calm tot ce spunea el. — Așa că vezi, m-am însurat, spuse el deodată. Ce părere ai de nevastă-mea? Și o cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai pierde nici o clipă. Însoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor. Plecam! Plecam împreună în necunoscut să cunoaștem oameni și priveliști noi ― și mai ales pe noi înșine. ― Uite, aici e liber. Am găsit două
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]