28,520 matches
-
obține o informație oficială sau o declarație, întregul mecanism redacțional al unui cotidian s-ar bloca. Dacă nu ne dorim această muncă, ar trebui măcar să o respectăm. (1) Flash (prioritate 1). Este primul anunț al evenimentului. Lapidar, fără nici un alt amănunt de context, se rezumă la 2-3 cuvinte. Contează ca faptul (întâmplarea) să aibă un caracter excepțional: „Brejnev a murit”. Este deopotrivă un anunț, dar și o promisiune de informare ulterioară. Idealul unei asemenea știri o reprezintă exclusivitatea, lucru greu de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a fost condamnată la pasivitate. S-a diminuat astfel impresia de maximă actualitate, de informație transmisă la cald, iar cititorul s-a simțit, pe bună dreptate, frustrat. Nu tocmai departe de locul evenimentului, cititorul român ar fi vrut mai multe amănunte. Ar fi vrut să afle povești ale ostatecilor, reacții ale moscoviților etc. E o mare mândrie și o șansă unică să fii corespondent de război și, nu întâmplător, unii scriitori celebri și-au început cariera artistică în tranșee, luând contact
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Nu cred în semne, dar ceva se întâmplă aici, în casa Cuviosului Agafton. Prea se leagă toate, prea să potrivesc” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Scenele vivante. Orice rezumat este sec și neconvingător. O scenă recompusă din interior, cu amănunte și o anume teatralizare a întâmplării sporește impresia de viu, de strălucire și autentic. Mai concret spus, pe cititor nu-l interesează afirmația unui fost deținut politic că în pușcărie a fost greu, dar Dumnezeu l-a ajutat de multe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sporește impresia de viu, de strălucire și autentic. Mai concret spus, pe cititor nu-l interesează afirmația unui fost deținut politic că în pușcărie a fost greu, dar Dumnezeu l-a ajutat de multe ori. Cititorul vrea o scenă. Vrea amănunte umane și detalii. Sufletul țăranilor e pierdut, mă gândeam, când deodată am văzut la marginea drumului, lângă o fântână cu ciutură, o bătrână. Eram la Vaideeni, la câțiva kilometri de Horezu. Stătea pe un trunchi de lemn și păzea o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de situații, sub presiunea timpului, ziaristul doar consemnează fapte și declarații, pune față în față opiniile celor implicați, fără a adânci cauze, implicații morale, responsabilități. Concurența audiovizualului nu trebuie să intimideze pe ziaristul din presa scrisă. Cititorul este avid de amănunte (gesturi, reacții, ezitări), pe care doar presa scrisă le poate dezvălui. Atenție însă - simpla consemnare a evenimentului, însoțită de declarații și acuzații nesusținute de argumente, nu reprezintă o anchetă, ci, eventual, un reportaj. Să ne gândim la devastatorul incendiu de la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
date suplimentare și puncte de vedere deosebite. Pagina tematică, rar publicată de un singur autor, presupune o bună coordonare și un plan prealabil, stabilit de comun acord cu șeful de secție, în așa fel încât fiecare jurnalist să știe în amănunt ce are de făcut. Portretul. Poate fi considerat gen de anchetă, în măsura în care subiectul este prezentat din multiple perspective - așa cum este el văzut de colegi, prieteni, vecini, dușmani, presă etc. Revistele ilustrate franceze (Nouvel Observateur) și mai ales presa culturală promovează
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
curiozității cititorului. Corpul textului este conceput în trepte, din care nu lipsesc: prezentarea faptelor, un mic istoric (deopotrivă cu introducerea actorilor principali), sinteza opiniilor exprimate, stabilirea vinovăției sau a gradului de implicare, concluzia. Totul trebuie să fie clar, dinamic, fără amănunte de prisos. Fatalmente, multe detalii ale documentării vor fi abandonate. Chiar dacă ancheta dezvoltă mici paranteze explicative și ia în discuție unele aspecte colaterale, textul trebuie să se îndrepte ferm și credibil spre o concluzie. Având un puternic caracter narativ, ancheta
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum făcuse În scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L urmaseră tocmai din Galileea. El adaugă un alt amănunt inedit: nu un Înger, ci „doi bărbați” Întâmpină grupul de mironosițe la mormânt. Relatarea lui Ioan (cap. 20) este cea mai stranie și foarte importantă pentru subiectul nostru. Cunoscută sub denumirea de Noli me tangere, după traducerea latină a interdicției
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale Îmbălsămări și Înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de Încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an Întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semnatică și teologică. Scena „predării În mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct În toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori obligatori și indispensabili: Dumnezeu, Isus, Iuda, ho paradidous, păcătoșii. Vom reveni asupra acestei probleme: de ce mântuirea nu a fost posibilă fără predare? De ce răstignirea n-a fost posibilă fără Iuda? Mai departe, fragmentul ne mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ungerii”. Ioan Însă precizează, scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a Împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului, și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă În buzunar: „Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
descoperit, În 1978 sau 1979, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu. Codexul respectiv conținea patru texte, Între care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care Însă nu se vorbește aproape deloc). Nu voi intra În amănuntele acestui story științifico-negustoresc, În parte reconstituit de Kasser În volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, În mai toate limbile de circulație. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mi se pare cea mai adecvată pentru dezamorsarea falselor tensiuni), așadar rețeta lor de fabricație seamănă cu rețeta de fabricație a „ciorbei de bolovan” descrisă de Vasile Voiculescu Într-una din prozele sale moralizatoare: uneori autorul, necunoscut, pleacă de la un amănunt intrigant, alteori de la o lacună provocatoare și, pe parcursul textului său, Încearcă să explice narativ amănuntul ori să umple lacuna respectivă. Așa au luat naștere capodopere precum Apocalipsa lui Pavel, Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim, texte asupra cărora doresc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
seamănă cu rețeta de fabricație a „ciorbei de bolovan” descrisă de Vasile Voiculescu Într-una din prozele sale moralizatoare: uneori autorul, necunoscut, pleacă de la un amănunt intrigant, alteori de la o lacună provocatoare și, pe parcursul textului său, Încearcă să explice narativ amănuntul ori să umple lacuna respectivă. Așa au luat naștere capodopere precum Apocalipsa lui Pavel, Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim, texte asupra cărora doresc să mă opresc În continuare. II Bineînțeles, nimeni nu ne obligă să citim scrierile apocrife
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apocrifa se datorează unei greșeli de Înțelegere a rolului acesteia În Biserică. Primul traducător În latină, Guillaume Postel (mort În 1581), văzând că ea se citea În bisericile orientale, a crezut că are de-a face cu o scriere canonică (amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Proto-evanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, Își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru În amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o În altă parte. Aici am dorit numai să apropii fragmentul despre Iuda din Călătoria lui Brendan de sursa lui directă, dar În general necunoscută, Apocalipsa lui Pavel, sursă fără de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
numele lui Homes și Parsons și al lui Swete, autorii unor ediții din secolele imediat următoare, ajungem la celebra ediție a lui Alfred Rahlfs, publicată pentru Întâia oară În 1935 și devenită imediat ediția clasică a LXX. Am dat aceste amănunte oarecum fastidioase Întrucât n-am găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna din edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una din idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care Îmi este imposibil să le prezint aici În amănunt, dar care Îmi par evidente: izolarea primejdioasă În turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare. 3) Am Încercat, de asemenea, să arăt că marea dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după Cristos, În Palestina, Siria, Antiohia sau Egipt. Deși limbile vernaculare continuau să fie vorbite, totuși, pentru a „face carieră”, pentru a intra În circuitul cultural sau spiritual, greaca era absolut obligatorie; chiar și după cucerirea romană. Nu intru În amănunte. Vreau doar să spun că evreii nu se puteau dispensa de greacă atât de ușor, numai pentru că o „sectă”, creștinii, și-au apropriat Torah prin greacă. Nu, ei au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scrierile lui Dositei al Ierusalimului (teză publicată În revista Candela, nr. 40, 1929, pp. 208-276). Loichiță a fost foarte apropiat de familia Stăniloae, căreia i-a botezat primii doi copii. A fost, de asemenea, martor la căsătoria lui Stăniloae. Pentru amănunte, Lidia Ionescu Stăniloae, În Lumina faptei, lumina adevărului, București, 2000, p. 40. Episodul este povestit de Crainic În memoriile sale, Zile albe, zile negre, București, 1991, pp. 176-177. Deopotrivă poet și teolog, Crainic era preocupat de raportul dintre poezie și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai izbutită, sub aspectul formei, proza lui cuprinde câteva narațiuni istorice și fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o concluzie, mai întotdeauna cu semnificație morală, neglijează în schimb amănuntul pitoresc, culoarea locală. A folosit uneori și pseudonimele G. Ilar, Grigorie Ilaru și Aluneanu. SCRIERI: Ore de dezgust, București, 1854. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 249-250; Iorga, Ist. presei, 111, 123; Roxana Sorescu, Scepticul tânăr Grigorie Ilaru, RITL
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
este unul dintre pedagogii de seamă ai României moderne. Autor, în 1878, al unui apreciat manual de pedagogie practică, a tipărit numeroase cărți de specialitate. Scrie într-o limbă literară de o surprinzătoare plasticitate și de o savoare aparte. Împreună cu amănuntul particulariza tor și frecventele note de umor, aceasta conferă textelor lui virtuți beletristice. E, în același timp, un abil autor de scene umoristice, cu dialoguri vii, cu un ascuțit simț al observației și o anume înțelepciune bătrânească. Sunt calități pe
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
Luceafărul” lui Mihail Eminescu, 1925). Despre Eminescu a scris frecvent „multe și mărunte”, cu deosebire în „Buletinul «Mihai Eminescu»”, scos la Cernăuți, din 1930, de Leca Morariu, cu sprijinul lui G. Ibrăileanu și al lui B.-D. însuși. Pasiunea pentru amănunt nu era însă gratuită, ci rezulta dintr-o altă cerință impusă istoriei literare, aceea de a oferi o imagine cât mai complexă asupra unei epoci. Transilvania primei jumătăți a secolului al XIX-lea i-a pus la dispoziție mai ales
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
un ascuțit simț al observației și învăluite pe alocuri în umor, individualizează „impresiunile” reunite sub genericul Seghedinul, dar și Sfintele Paști între zăvoare și baionete, Sunt zece ani ș.a. Personajele care populează acest tip de proză sunt precis delimitate caracterologic. Amănuntul, atent cultivat, conferă întregului culoare și ritm. Compozițiile sunt scurte și incisive, relatând o întâmplare sau folosind pretextul unei lecturi pentru a fixa profiluri interesante, ca și pentru a desprinde un miez moralizator (Un prânz la Peleș, Măștile mele, Eroare
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
de situarea în zona rupturii logice sau a contradicției, de ignoranță, de contrastul dintre intenția vorbitorului și semnificația reală, este însăși substanța din care se întrupează personajele. Cu o inteligență umoristică rară, B. a selectat acele gesturi, atitudini, expresii și amănunte care au o mare putere de sintetizare și semnificare, în secvențe rafinate, fluente și savuroase. O categorie aparte o constituie prozele cu personaje rurale. Autorul îi privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]