9,933 matches
-
cu emoție: "E nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un funcționar care se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a asigura descendența la tronul României. Am informat ambasada, vameșul Cuza a venit valvârtej în Cetatea de scaun, și-a luat prințesele și dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție de băiat, că s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
născut o minunăție de băiat, că s-a măritat fără probleme, la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poartă pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de-a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte din categoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții, dar adevărații comuniști de acolo au înmormântat propunerea mea. Păcat! Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acest capitol, că legăturile cu emigrația erau alt "teren minat" în acea epocă, majoritatea emigranților noștri fiind cotați drept "fugari, trădători, spioni, inamici" ai regimului și ca atare relațiile cu ei puse sub vigilența specială a "Cooperativei" și "cooperatorilor" de la ambasade. În "Dosarul" de la CNSAS aveam să constat că fusesem și eu în repetate rânduri "lucrat" în Centrală pe această temă. Între o săptămână de vizite și discuții la diverse autorități sau la colegii din corpul diplomatic și o alta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
diverse "acte solemne" și sărbători naționale, sosirea curierilor, redactarea corespondenței și alte activități de rutină. Rutină întreruptă de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă" la ocean. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă" la ocean. În cei doi ani petrecuți în Chile am participat la două "excursii" din cele menționate una la mina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
produsele podgoriei "Concha y Toro" unul ziua și altul seara. Cel "de ziua" era atașatul comercial, despre care știam că e un "fan" al lui Bachus, dar nu-i aflasem "stilul". Aveam să fiu informat de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al lui Bachus, dar nu-i aflasem "stilul". Aveam să fiu informat de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de a discuta, de a revedea persoane interesante, de a-mi îmbogăți informațiile de la "surse sigure". Fiind singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca, de exemplu, recepția de la Ambasada Franței, care, în subsolul imens al clădirii, a pregătit pe patru mese la fel de imense două butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi, care de care mai apetisante, pâine, nuci, struguri și... cam atât! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu o carne delicioasă), stropite cu o sticlă de Undurraga alb, excelent! (De la posturile mele diplomatice de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho, proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Petru Groza, care mi-a dat aprobarea, toate cheltuielile aferente suportându-le personal. Demersurile mele pe lângă conducerea MAE în sensul celor de mai sus, sunt semnalate într-o telegramă transmisă "Cooperativei" la 22.09.1981, de către "un colaborator" de la Ambasadă: TELEGRAMĂ Expeditor SALCIA URGENT DESTINATAR VG/A20: Selectez (NB: informez) că șeful primăriei (Ambasadei) a solicitat aprobarea ca în drum spre Ceahlău (România) să se oprească pentru câteva zile în Midia (Spania) ... În răspunsul dat de colegiu (MAE) se indica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Demersurile mele pe lângă conducerea MAE în sensul celor de mai sus, sunt semnalate într-o telegramă transmisă "Cooperativei" la 22.09.1981, de către "un colaborator" de la Ambasadă: TELEGRAMĂ Expeditor SALCIA URGENT DESTINATAR VG/A20: Selectez (NB: informez) că șeful primăriei (Ambasadei) a solicitat aprobarea ca în drum spre Ceahlău (România) să se oprească pentru câteva zile în Midia (Spania) ... În răspunsul dat de colegiu (MAE) se indica ruta Slănic ( Santiago), Remetea ( Rio de Janeiro), Midia (Madrid), Bușteni ( București). Cererea, adresată ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Remetea ( Rio de Janeiro), Midia (Madrid), Bușteni ( București). Cererea, adresată ulterior "Tovarășei Mia Groza, adjunct al ministrului", pentru aprobarea traseului și a numărului de zile apreciat de mine ca necesar, se reflecta în aceeași telegramă mai sus menționată: Șeful primăriei (Ambasadei) este foarte îngrijorat de răspunsul primit, considerându-l ca o lipsă de tact și înțelegere față de situația sa... A solicitat o nouă aprobare pentru deplasarea în cele două raioane (NB: Madrid și Geneva), aducând argumente mai temeinice și adresând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
două raioane (NB: Madrid și Geneva), aducând argumente mai temeinice și adresând-o direct conducerii colegiului. (MAE). Interesant finalul telegramei, dovedind, chiar și în cazul "ochilor albaștri" "grija față de om": Aceste aspecte au rezultat în urma discuțiilor avute de șeful primăriei (Ambasadei) cu contabilul (cifrorul) Nistor, cât și cu mine, în mod separat. S-a adoptat o atitudine de liniștire și calmare a șefului primăriei. RADU Șefii de la București ai celor doi "oameni de bine" de la Salcia au notat pe marginea telegramei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
09.81 Radoveanu. Să-l aibă în atenție până la plecare. Nota la MAE. Tov. Scarlat. Confirmare. Să-i dăm telegrama lui Radu și telegrame la oficiile pe unde va tranzita. V. Radu. După sosirea aprobării, am obținut vizele necesare de la Ambasadele Spaniei și Elveției. Am început să-mi organizez plecarea, programându-mi vizite la autorități, la colegii diplomați, la oameni de afaceri și la românii-chilieni. Toți au rămas surprinși de plecarea mea "definitivă", eu motivând că sunt solicitat în minister pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori kilometrice sau susținând convorbiri telefonice maratonice. Una din "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada RDG fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG, cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori kilometrice sau susținând convorbiri telefonice maratonice. Una din "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada RDG fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG, cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliții locale.) La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri, băieții! Despre unele probleme ivite ulterior în raporturile Ambasadei cu cei doi "diplomați" RDG, aveam să aflu detalii din "Dosar": TELEGRAMĂ Strict Secret Expeditor SLĂNIC Urgent Destinatar VG/A-20 Cu ocazia vizitei de rămas bun efectuată sâmbătă, 6.09.1981 de fostul șef al primăriei (NB: cifrat, primărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu cei doi "diplomați" RDG, aveam să aflu detalii din "Dosar": TELEGRAMĂ Strict Secret Expeditor SLĂNIC Urgent Destinatar VG/A-20 Cu ocazia vizitei de rămas bun efectuată sâmbătă, 6.09.1981 de fostul șef al primăriei (NB: cifrat, primărie = Ambasadă) la reprezentanța Bâlea (NB: RDG) din Slănic (NB: Santiago), acesta i-a confirmat lui... șeful colegiului (NB: reprezentantei comerciale a RDG), că rechemarea sa în Ceahlău (NB: România) s-ar datora hotărârii dispeceratului (NB: Guvernului) nostru de a reduce nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]