11,066 matches
-
a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din greu și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în brațe de parcă ar fi fost bebeluș. Însă atunci au scăpat numai cu sperietura. Polițistul coborâse vocea și-i rugase să țină discreție absolută la ce avea să le spună în continuare, iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în buzunarul de la piept din dreapta și mai are cincizeci de bancnote într-un plic prins cu acul de siguranță în buzunarul de la cămașă... Apoi, mai are, în buzunarul de la pantaloni, și gologanii pe care f-a ciugulit de la noi. Se aplecă înainte și-l privi cu ochii larg-deschiși, plini de ironie: - Va să zică, tu ce credeai, că noi suntem cartofori care, într-un fel sau altul, o să te trișăm, nu? Nu. amice, noi nu lucrăm așa. Sistemul nostru e mult mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parfumul lor prea abundent. Nici nu-și putea mișca mâinile fără să atingă pielea vreunei femei, brațe goale, spinări goale și decolteuri atât de mari încât tot timpul nasul îi era atras de sâni voluptoși și delicat parfumați. Dacă se apleca câțiva centimetri în cursul jocului, mâini omniprezente îl trăgeau când într-o parte, când într-alta. Și, totuși, noaptea și norocul lui nu se sfârșiseră. Avea un sentiment al excesului de plăcere. Prea multe aplauze la fiecare învârtire a bilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Lucy nu se sculă. El se lăsă greoi pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică, socotind în mintea ei: "De-ndată ce suntem singuri putem să ne făurim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el însuși, îi lipsea ceva. Mintea lui nu pătrundea destul de profund realitatea. Tocmai acum îi scăpa printre degete soluția problemei pendulării, tot așa cum îl nedumerea ceea ce în realitate ar fi trebuit să fie doar aparență. Șezând aici, în biroul lui, aplecat asupra unor fapte și cifre, se afla prea departe de scena acțiunilor. În mod limpede, sosise timpul ca Robert Hedrock să facă personal o cercetare la fața locului. CAPITOLUL XXVI HEDROCK merse agale pe "Bulevardul Șansei", încântat de înfățișarea schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din zi ar fi dus farfuriile și paharele celor adunați la o masă, într- atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele nouă yasne. Omar strânse din pleoape, la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dăduse poruncă să-și pună morții în pământul deșertului, ca toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plesnește. Shams nu apăru pân’ la miezul nopții. Nu fusese vreodată atât de nefericit. O luă la întâmplare, spre Podul Sangi, pe unde mai umblau împreună, dar fără nădejdea să îl găsească. Mergând, îl zări sub un felinar cum stătea aplecat pe o carte, ca și cum nimic nu se întâmplase: — Puteai să vii mai devreme, îi zisese, în loc de salut. Se îmbrățișară și-atunci Omar începu să plângă în hohote, ca un puști, așa cum nu mai plânsese nici la despărțirea de Yazd și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a acelei țări de adopție, și nu era tot. Cu o seară în urmă, un funcționar de la bancă, cel care primea formularele de depunere, îl lăudase că scrie atât de bine. De când sunteți aici? — De o jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și nici tonomate pentru fotografii. E un târg de pe vremea mea. Un cerșetor cu acordeonul, care stătea pe pământ, i se împleti în picioare și, când se aplecă să îi lase un ban în poală, văzu lângă el o nomadă balucci, desenând o Khorshid Khanum 1 într-o farfurie de lut. — Unde sunt aici, domnule? îl întrebase pe unul dintre bărbații care stăteau sub un cort și culegeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul te-i pierde în tine - în căutare. Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Nu bate ca una sură Nu știu ce i-aș țipa-n gură. Frunză verde de pe tău Să nu-mi bat-așa de rău, Poate frunza de pe baltă Să nu-mi bată niciodată. 236 Mă dusei la Bărigrad, Aflai grâu nesecerat - M-aplecai să tai mănunchiu, Tăieiu ruja soarelui Din capătul hatului; Câți drumari pe drum trecea Toți din ruja mea tăia, Trecu unul și mai mic Dar nu tăiă nici un pic. 242 {EminescuOpVI 243} 237 Țarcă, țarcă, Dacă țărcuiești a bine Vino
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu sticle de vin, pânză și pahare din plastic. "E chiar domnul maior Cristescu, draga mea, deși puteai să juri că n-o să vină. Te înșeli cam des în ultima vreme și doar te-am rugat să fii a-ten-tă." Se aplecă îndreptînd crizantemele de pe mormântul Valericăi Scurtu. O femeie în vârstă trecu pe alee, salutînd-o mecanic. Melania Lupu răspunse amabilă. Ținea mâinile împreunate pe poalele trenciului. " Mai e cineva... Nu, nu-l cunoști, dar poți fi convinsă că-i polițist. E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amabil. ― Apreciez discreția tot atât de mult ca și modestia. ― Nu sânt deloc sigură că înțeleg ce vreți să spuneți. Făceți-mi plăcerea, mister Stanley, și acceptați o mică amintire. Așa se obișnuiește la noi când îi pomenești pe cei dragi. Se aplecă sprintenă spre sacoșă. Inspectorul se trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor fi la voi. Ce garanție mai dorești? Inginerul rămase un timp pe gânduri. ― Bine, domnișoară, unde e filmul? ― Apleacă-te puțin și vei găsi în colțul din stânga un pachețel. Trebuie developat. ― Erați sigură că voi accepta. ― Firește. Altfel nu te-aș fi chemat. Ultimele amănunte și locul unde te vei întîlni cu tovarășii dumitale ți le voi comunica duminică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o durere surdă în lungul brațelor ca și cum un obstacol solid i-ar fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greu. Voi doi o să vă descurcați de minune, sânt sigur. ― Abia aștept! Rămase pe gânduri. Și Ionescu e destul de cumsecade. ― Bineînțeles. ― Păcat că-i cam nebun. Știi ce mi-a spus? Toate neamurile lui stau la ospiciu. Doamna Miga se aplecă peste masă. ― Sînteți amabil să-mi dați o țigară? Șoferul înclină capul și se căută în buzunarele hainei de piele. Scoase pachetul și i-l întinse. Femeia trase fumul inhalîndu-l până în adâncul plămânilor. Bărbatu-său o măsură stupefiat. ― Dar Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat destul. Șerbănică Miga se prăbuși moale pe lângă perete. Plângea cu fața ascunsă în palme. Șoferul îi întinse un pahar cu apă. Melania Lupu se aplecă. Șopti sub masă: ― Mirciulică? Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu te mint niciodată. Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Știi că nu te mint niciodată. Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric. Canalul căsca o gură neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din ochi diametrul. ― Cam 60 de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în jos ca un penar, descoperind instalația. " Orice s-ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
or e prea bine crescut pentru asta, înțelegi? În schimb, tu ai nevoie să simtă că i se umblă la haină fără ca manevra să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se aplecă puțin și-și strecură degetele în buzunarul profesorului... Ascunse cuțitul în cutele rochiei zîmbindu-i serafic lui Șerbănică Miga. Motanul se zbătea ca apucat. ― De ce nu-l lași jos? o întrebă bătrânul. ― Oh, în starea lui de spirit mi-e teamă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]