8,108 matches
-
În zonă, se construiesc vile de vacanță, pe care le închiriau familii precum Koch, Chilimon, Vasiloschi, Rath, Lazarovici, Abraham, Malarciuc sau Rott. Solca devine o țintă turistică, de o popularitate care o egalează pe cea a marilor stațiuni din imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de peste o mie de oameni, afară de cei aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea climaterică Solca ajunge a doua stațiune ca renume a Imperiului Austriac de odinioară, după Meran. Astfel, prin Solca trec împăratul Francisc I, în 1817, și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887, cel care avea să moară la începutul lui 1889 la Mayerling, “drumul împărătesc” (Storojineț, prin ambele Vicove
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent din 1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în posesia coroanei Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă. Marea Foamete, care a durat între 1770 și 1771, a ucis aproximativ o zecime din populația Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a radicalizat zonele rurale, ducând la răscoale țărănești. După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
care a durat între 1770 și 1771, a ucis aproximativ o zecime din populația Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a radicalizat zonele rurale, ducând la răscoale țărănești. După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Iobăgia a fost abolită complet abia în 1848. După revoluțiile din 1848, împăratul Franz Josef I al Austriei a instituit o monarhie absolutistă, în încercarea de a echilibra interesele etnice aflate în conflict în interiorul imperiului. Circa
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
dintre o "Afrodita Urania" și o "Afrodita Pandemia"; cea dintâi ar fi zeița unei iubiri nobile și necarnale, neorientate spre procreație, ca aceea care are drept obiect femeia. A fost elaborat ca termen de către publicistul, traducătorul și omul de afaceri austriac Karoly-Maria Kertbeny pentru descrierea atracției sexuale pentru persoanele de același sex, în cadrul unui pamflet din 1869 care se referea la o lege prusacă care condamna sodomia. Preocuparea pentru sexologie și, în special, pentru subiectul homosexualității i-a fost stimulată de
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
teritorii unite politic cu Bosnia, si a fost inclusă în numele oficial al țării începând cu mijlocul secolului al 19-lea. Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai tarziu. Prima atestare a numelui de „Bosnia” apare în "De Administrando Imperio", un
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
atât de cea occidentală cât și de cea orientala. Ca urmare a dominației turcești de aproape 500 de ani, mâncarea bosniacă este strâns apropiată de cea turcească, grecească și a altor culturi culinare otomane și mediteraneene. Datorită anilor de dominație austriacă, au apărut și câteva influențe central-europene. Câteva specialități locale sunt ćevapi, burek, dolma, sarmalele, pilaful, gulașul, ajvar și diferite dulciuri orientale. Vinurile locale provin din Herțegovina, unde climă este potrivită viticulturii. Loza herțegovineană (similară cu Grappa din Italia, dar mai
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
a pus piciorul pe teritoriul ce îi purta numele. Următoarea vizită avea să vină în 1842. De-a lungul secolului al XIX-lea au avut loc următoarele evenimente: Până la sfârșitul Primului Război Mondial, Liechtenstein a avut legături strânse mai întâi cu Imperiul Austriac și apoi cu Austro-Ungaria; principii domnitori continuau să-și tragă mare parte din avere din moșiile din teriitoriile habsburgice, și petreceau mare parte din timp la cele două palate ale lor din Viena. Devastarea economică produsă de război a obligat
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
principale de educație superioară: În interiorul țării există circa 250 km de drumuri asfaltate, cu de piste pentru biciclete. O cale ferată de 9,5 km leagă Austria de Elveția prin Liechtenstein. Căile ferate din țară sunt administrate de Căile Ferate Austriece ca parte a rutei între Feldkirch, Austria, și Buchs, Elveția. Liechtenstein se află nominal în zona de taxare austriacă Verkehrsverbund Vorarlberg. Pe teritoriul țării există patru stații de cale ferată, anume Schaan-Vaduz, Forst Hilti, Nendeln și Schaanwald, deservite de trenuri
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
cale ferată de 9,5 km leagă Austria de Elveția prin Liechtenstein. Căile ferate din țară sunt administrate de Căile Ferate Austriece ca parte a rutei între Feldkirch, Austria, și Buchs, Elveția. Liechtenstein se află nominal în zona de taxare austriacă Verkehrsverbund Vorarlberg. Pe teritoriul țării există patru stații de cale ferată, anume Schaan-Vaduz, Forst Hilti, Nendeln și Schaanwald, deservite de trenuri cu opriri neregulate între Feldkirch și Buchs operate de Căile Ferate Austriece. Pe această rută circulă și trenuri EuroCity
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
se află nominal în zona de taxare austriacă Verkehrsverbund Vorarlberg. Pe teritoriul țării există patru stații de cale ferată, anume Schaan-Vaduz, Forst Hilti, Nendeln și Schaanwald, deservite de trenuri cu opriri neregulate între Feldkirch și Buchs operate de Căile Ferate Austriece. Pe această rută circulă și trenuri EuroCity și de distanțe lungi, dar acestea nu opresc în mod normal în stațiile din Liechtenstein. Liechtenstein Bus este o subsidiară a sistemului Swiss Postbus, dar operată separat, ea oferind legături cu rețeaua elvețiană
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
opresc în mod normal în stațiile din Liechtenstein. Liechtenstein Bus este o subsidiară a sistemului Swiss Postbus, dar operată separat, ea oferind legături cu rețeaua elvețiană de autobuze la Buchs și la Sargans. Există și autobuze care duc în orașul austriac Feldkirch. Liechtenstein nu are aeroport. Cel mai apropiat aeroport mare este Aeroportul Zürich din Elveția (130 km pe șosea). Cel mai apropiat aeroport mic este Aeroportul St. Gallen (50 km). Accesul în Liechtenstein se poate face și prin Aeroportul Friedrichshafen
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
în total 125 de angajați. Toți ofițerii sunt echipați cu arme mici. Țara are una dintre cele mai reduse rate ale criminalității din lume. Penitenciarele din Liechtenstein au foarte puțini deținuți, cei cu sentințe de peste doi ani fiind transferați autorităților austriece. Poliția Națională din Liechtenstein menține un tratat trilateral cu Austria și Elveția ce permite cooperare transfrontalieră între forțele celor trei țări. Liechtenstein urmează o politică de neutralitate și este una din puținele țări din lume care nu au armată. Armata
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
fost forțat să se retragă în vestul continentului. Aproape 90% din totalul forțelor invadatoare au pierit în luptele cu armata regulată rusă, cu trupele de partizani, dar și datorită foamei și iernii rusești. În 1813, armata rusă și a aliaților austrieci și prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia și Franța. Țarul Alexandru al II-lea a desființat printr-un decret imperial din
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Donat Heissler dinspre nord, prin pasul Bran. Pus în fața forței imperialilor, Brâncoveanu s-a conformat, plătind restul de tribut în acord cu diploma din ianuarie 1688, fiind nevoit să accepte iernarea în țară a 12 regimente și să predea armatei austriece 1500 de cai. Cum a găsit însă răgazul, domnul s-a adresat tătarilor și turcilor, chemându-i spre ajutor, întrucât o incursiune a tătarilor era preferabilă jafului neîntrerupt de săptămâni al cătanelor. În ianuarie 1690 tătarii au intrat în țară
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pe care le aducea statutul de câmp de luptă. Astfel relațiile lui Brâncoveanu cu imperialii s-au îmbunătățit rapid. Era în interesul lui să mențină relații bune cu ei, întrucât exista perspectiva întoarcerii forțelor, cât și a căderii sub stăpânirea austriacă odată cu încheierea viitorului tratat de pace. Imperialii aveau nevoie de el, întrucât pe timp de război domnul Țării Românești era cea mai bună sursă de informații despre ceea ce se petrecea în Imperiul Otoman, el fiind în legătură permanentă cu capuchehaialele
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Brâncoveanu, în număr de nouă, au fost consemnate de Del Chiaro. În primul rând, era acuzat de corespondența secretă cu Austria, Moscova, Polonia și Veneția și de faptul că transmitea acestora știri despre turci. Era de asemenea învinuit pentru diploma austriacă prin care era declarat principe al Sf. Imperiu Roman (2), pentru sărăcirea țării în dauna îmbogățirii sale (3), pentru că locuia la Târgoviște 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureștilor (4) și pentru că cumpărase multe moșii, pregătind pe
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
moșiile demnitarilor turci, sau de „tributul sângelui” "derșürmek"/παιδομάζωμα (obligația pentru familiile creștine de a da armatei otomane un băiat pentru a deveni ienicer). Omadele au dreptul de pășunat, de morărit și de negociat cu principatele române și cu Imperiul Austriac, beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și spre deosebire de ceilalți creștini din Imperiu, au obligația de a furniza ostași, veșminte și merinde trupelor otomane, trupele
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În toată această perioadă regiunea devine renumită pentru tehniclie de extragere și de prelucreare a metalelor și datorită artei mosane. După începutul Revoluției franceze din 1789 regiunea intră treptat în zona de influență a Franței, fiind incoroporată definitiv teritoriului Primei
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
negustoriei cu cereale, lăsând în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă. La vârsta de cinci ani este înscris la școala primară din Ploiești, dar trebuie să întrerupă cursurile în vara anului următor când cade victimă epidemiei de holeră care a afectat orașul în 1864. În toamnă a reînceput cursurile primare, dar
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
regiune a intrat în posesia ducilor de Burgundia. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În secolul al XVII-lea în urma unor tratate succesive, regiunile vestice ale Flandrei au intrat sub suveranitate franceză, regiune care actualmente este denumită informal Flandra Franceză. În această perioadă regiunea a înflorit datorită comerțului și a industriei textile. Ghent, Bruges
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
în 1863, utilizarea limbii ucrainene în tipărituri a fost interzisă de Imperiul Rus. Aceasta a afectat grav activitatea literară din regiune, iar scriitorii ucraineni au fost obligați fie să publice în limba rusă, fie să-și publice lucrările în Galiția austriacă. Interdicția nu a fost ridicată oficial, dar, în urma revoluției din 1917 și a venirii la putere a bolșevicilor, a fost ignorată. Literatura ucraineană a continuat să înflorească în primii ani ai perioadei sovietice, când erau acceptate aproape toate curentele literare
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
împărătească și crăiască ("kaiserlich und königlich Doppelmonarchie" sau "k. u. k. Doppelmonarchie") sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și 1918. Acest stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o dublă monarhie pe baza compromisului austro-ungar din 8 iunie 1867, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867, până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune). Monarhia austro-ungară se compunea din două state: din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Țările reprezentate în Consiliul Imperial”, inoficial Cisleithania (stat numit oficial "Austria" doar din 1915), și din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, inoficial Transleithania (stat numit colocvial "Ungaria"). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și un regat (al țărilor ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație austriacă, teritoriul Bosniei și Herzegovinei, care, din 1908, după lungi negocieri în cadrul monarhiei, a fost încorporat în calitate de Condominium. Acordurile realizate în spiritul dreptului constituțional au asigurat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, inoficial Transleithania (stat numit colocvial "Ungaria"). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și un regat (al țărilor ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație austriacă, teritoriul Bosniei și Herzegovinei, care, din 1908, după lungi negocieri în cadrul monarhiei, a fost încorporat în calitate de Condominium. Acordurile realizate în spiritul dreptului constituțional au asigurat, în sensul unei uniuni reale, egalitatea în drepturi a ambelor (părți de) stat(e) în cadrul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]