38,100 matches
-
folosește cu succes privirea cinematografică, pe care nu o dată o transpune textual prin stilul indirect liber, astfel încât cititorul cunoaște universul narativ deodată cu personajul, fie el adult, copil sau pisică. Această strategie, al cărei principal efect este verosimilitatea, provoacă empatia cititorului, iar numeroasele detalii încărcate de semnificație, care adesea sunt cheia de lectură a textului, sunt strecurate discret în text, în treacăt, ca aparent lipsite de importanță. Povestirile Veronicăi D. Niculescu sunt, pe cât de simple ca tramă epică, pe atât de
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
din unghiul fazelor alchimice a operei lui Ion Barbu (D. Teodorescu) sau valorizarea Baltagului sadovenian de către Al. Paleologu” (pp. 235 - 236). Referințe eterogene, o parte strălucite, unele uitate astăzi, altele ridicole sub raport științific (Ion Gheorghe în ipostaza sa de cititor în pietre). Apoi o analiză riguroasă, de connaiseur, cu monitorizarea meritelor și, fără mușamalizare, a defectelor. Și mai interesantă e concluzia: „Nu ne putem imagina urmarea cărții de față. Andrei Oișteanu pare a fi un spirit familiar lumilor pe care
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea A. Diaconu nu te prinde, dar nici nu plictisește, cauza stînd în stofa de comentator cu virtuți dialectice: știe să scoată toate nuanțele din analiza unei teme și dă cititorului satisfacție prin prefirarea unor distincții speculative, caz rar la o categorie intelectuală precum cea a criticilor literari, cărora deformarea impusă de oficiul judecății estetice le micșorează pofta discriminărilor abstracte. La Mircea A. Diaconu judecata de gust e dublată de o
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
drăcesc. Funciară rămâne la Herta Müller incapacitatea ei de a încerca o conciliere. Neîncrederea investighează inclusiv cuvântul. Nu e de mirare, de vreme ce limba, suntem avertizați, nu e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește. Herta Müller pune între ea și cititor o sumă de substanțialități, de esențe tari ce reclamă multă implicare poetică. La rândul ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește. Herta Müller pune între ea și cititor o sumă de substanțialități, de esențe tari ce reclamă multă implicare poetică. La rândul ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când cititorul e lăsat mult îndărăt pentru că-și permite să construiască, oricât de ermetic, cazemate lăuntrice. Ce a fost de zis, s-a spus. Acum e vremea
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
o sumă de substanțialități, de esențe tari ce reclamă multă implicare poetică. La rândul ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când cititorul e lăsat mult îndărăt pentru că-și permite să construiască, oricât de ermetic, cazemate lăuntrice. Ce a fost de zis, s-a spus. Acum e vremea unui turnir cu sine însăși, cu garda jos. În plan social ea a devenit o
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate exprima. Neîncrezătoare în literatură, ea se simte datoare numai lucrurilor trăite. Din această pantomimă specială a realităților se pot denunța obsesiile ce duc, cathartic, spre punctul zero al existenței. Cititorul ei rămâne, indiferent de subiect, prizonierul unei lumi întunecate, în care luminile sunt simple efecte de clarobscur. Un labirint poetic, aproape excesiv în jocuri de limbaj, un imperiu al metaforei. Herta Müller pare hotărîtă în drumul ei stigmatizat, de unde, asemeni
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul majoritar, obosit și el de globalizarea de la locul de muncă: De ce să mă încurc eu cu un scriitor local (român, să zicem!), cînd am la îndemînă un raft întreg de cărți îndelung verificate și bine promovate ?! Și uitîndu-se pe raftul
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
într-o viață, ca să se considere un om citit? Raportate la biblioteca uriașă din visul lui Borges, un număr infim. Această atitudine, de renunțare, a scriitorului care nu poate sparge plafonul de literatură care i-a premers, dar și a cititorului neputincios în fața unui univers de cărți, seamănă cu aceea a atletului copleșit de palmaresul celorlalți competitori. Aleargă, dar cu plumb în picioare. Și pierde. Dar dacă preotul nu ar mai crede în utilitatea și viața unei religii, cum s-ar
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
mici excepții, atașații culturali ai României din străinătate sînt niște cocoașe care atîrnă hidos pe o imagine bolnavă a societății noastre în lume. România, prezentul unui trecut fără viitor Trăind în spațiul (prea) îngust al culturii naționale, disputînd aceiași receptori (cititori), care sînt tot mai puțini de la un an la altul, scriitorii români par, uneori, o societate plină de păcate, cîrcotașă, lipsită de generozitate la schimbul de promoții și generații, infatuată pe spațiul îngust de pe un ipotetic soclu, bîrfitoare, lipsită de
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
pe care poezia lui trebuia să o parcurgă, cronologic și prozodic, față de original se configura enormă și paralizantă. Dosoftei avea obligația să acopere cei peste 2000 de ani scurși între lumea biblică și cea din secolul al XVII-lea, oferind cititorului un tablou comprehensibil al arhaității. Pe de altă parte, el trecea de la proză la poezie - și nu la orice fel de poezie, ci la cea evoluată a secolului XVII: două constrîngeri grave care dau măsura pariului uriaș făcut de Dosoftei
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
camuflaj, la camuflarea vieții.” Sau: „Parisul se golește de «locuitorii» săi, pentru că nu-ți poți permite să închiriezi acolo o «locuință», la prețuri rezonabile sau moderate.” În fine, reproducem un pasaj mai larg care am vrea să-l convingă pe cititor să nu rateze acest eseu, în integralitatea sa: „Marea librărie din Place de la Sorbonne, plămân și simbol al ex-cartierului studios, a fost în sfârșit înlocuită cu o butică de modă. Franjuri și cartofi prăjiți, acesta e programul. Imaginați-vă pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
plan național în Polonia, volumul Rătăcitorii al Olgăi Tokarczuk a fost tradus în peste 20 de limbi. Construită în jurul ideii de călătorie perpetuă, cartea este departe de a se rezuma la un tradițional jurnal de călătorie. Autoarea ține trează atenția cititorilor prin varietatea domeniilor pe care le aduce împreună și a nuanțelor textelor sale: aventura și preocupările detectivistice se alătură istoriei anatomiei, cu o fereastră spre macabrul conservării țesuturilor omenești. Prin construirea unui veritabil caleidoscop al rătăcitorului, prin unghiurile atipice de
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
alături de care, cum știm, acesta a publicat și o carte, Amintiri). Comentându-l în prefață, Ion Bogdan Lefter îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă ca o nălucire, Apoi, cu ochii închiși, am împăturit Bilețelul, acum motolit, Am chemat chelnerul și i-am spus
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
titlul albumului Les femmes de Corto. „N-am pus în niciuna din aventurile lui Corto o scenă sau o întâmplare sexuală, erotică ori sentimentală. [...] În povestirile mele există doar raporturi ale sentimentelor. Trebuie să știți că șaizeci la sută din cititorii mei sunt cititoare, nu-mi pot îngădui să-l pun pe Corto Maltese în situația de a avea o nevastă. Cititoarele n-ar îngădui așa ceva!” (Mandel, 2006: 223) Abordarea e, firește, ironică. Ea maschează o atitudine care, la rândul ei
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
care respiră zi de zi. Antologia nu are accent elogios și nu a fost întocmită spre a ridica statuie celor șase protagoniști. Dimpotrivă, de la titlu și pînă la concluzia cărții, intenția autorilor a fost una: de a-l face pe cititor să priceapă că, în numele morgii științifice, se pot spune nonsensuri flagrante, și nu oricum, ci pe un ton tranșant, sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
asta se întâmplă - Caragiale o știe prea bine - tocmai pentru că se articulează într-o succesiune de semne. În acest spațiu de ezitare trebuie căutată referința (adică adevărul) din lumea lui Caragiale; o lume a cărei legitimitate e textuală”. Și încă: „Cititorul e obligat să vadă textul, nu lumea, nu realitatea, pulverizată, disipată - spre textul care devine autonom, semn al celui care, autarhic, scrie, gândește, proiectează lumea”. Privind din această perspectivă noului exeget i se pare impropriu să vorbească despre faptul că
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
situarea lui Caragiale în zona realismului. Pentru realiști, felul cum e spus ceva, actul în sine al enunțării contează mai puțin sau chiar deloc. Enunțarea pare să fie o consecință naturală a lumii. Or, la Caragiale, actul spunerii e esențial. Cititorul e obligat să vadă textul, nu lumea, nu realitatea”. Am citat amplu din Mircea A. Diaconu, simțindu-mă obligat să o fac. Susținerile sale nu sunt deloc comune, sunt originale și radicale. Firesc mi s-a părut, fiind astfel, să
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
Voncu N. Steinhardt - Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia, îngrijirea ediției, compararea variantelor, note, addenda și indice de George Ardeleanu, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2012, 574 p. Destinul întortocheat al Jurnalului fericirii este, în bună parte, cunoscut istoriei literare și cititorilor. Prima versiune a textului a fost redactată de N. Steinhardt, la îndemnul lui Dinu Pillat („coleg” de recluziune politică), între 1969 și 1971. Dactilograma de 550 de pagini, în unic exemplar, a fost confiscată de Securitate pe 14 decembrie 1972
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
Ioanide de Călinescu, Moromeții de Marin Preda și Groapa lui Eugen Barbu. Cărțile care v-au făcut cunoscut publicului din România sunt Lumi ficționale, Mirajul lingvistic, Arta Îndepărtării. Cum ați resimțit reîntâlnirea, după 1989, cu literatura română, cu publicul ei cititor? Fiecare vizită făcută în România după 1990 a fost o imensă bucurie: tinerii continuă să citească, scriitorii să scrie, filosofii să gîndească și să se țină la curent cu tot ce se întîmplă pe lume în domeniul lor. Datorită lui
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
un cronicar trebuie să aleagă calea de mijloc, călduță, mediocră, ci că trebuie să se ferească de extremism, să fie credibil în opțiunile și în cuvintele lui. O parte a creditului care i se face (sau nu) ține de psihologia cititorului mai mult decât de talentul sau de onestitatea cronicarului. Îmi vine în minte comparația cu băncile: dacă deponenții pierd, fie și dintr-un motiv neîntemeiat, un simplu zvon, bunăoară, încrederea în bancă, aceasta se poate prăbuși indiferent de cât de
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
Un cititor al DeCe News ne-a transmis un mesaj prin care ne anunță că a primit un mesaj prin care este rugat să nu participe la referendum. SMS-ul este trimis de pe un număr din afara României prin rețeaua Digi. DeCe News
Echipa lui Băsescu trimite SMS-uri care solicită boicotul la referendum () [Corola-journal/Journalistic/43361_a_44686]
-
s-o facă se subînțelege] , și aș vrea să știu dacă mai sunt persoane care au primit astfel de mesaje . Eu voi vota ! Nu mă voi lăsa pe mâna acelora care au furat din munca noastră de o viață!", susține cititorul. Traian Băsescu și PDL au lansat în ultimul timp mesaje clare prin care cer românilor să nu vină la vot pe 29 iulie. "România a avut deja pierderi enorme. În calitate de președinte ales, le cer românilor să nu fie părtași la
Echipa lui Băsescu trimite SMS-uri care solicită boicotul la referendum () [Corola-journal/Journalistic/43361_a_44686]
-
Pleșu povara unei senectuți - senină sau mimată. Memorialistica asigură o întoarcere însoțită de sentimentul bătrâneții. În narațiunea memorialistică a lui Andrei Pleșu nu se ghicește nicio apocalipsă. El scrie cu scopul conservării memoriei recunoașterii și, pe de altă parte, prezintă cititorului de azi mesajele educative de odinioară. Ce reții dintr-o prietenie, ce anume să depășești? Și, mai ales, cum să fii recunoscător învățătorilor? Sunt formule magice ale unei vieți, care, cine știe, se poate relua oricând, într-un alt chip
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
bun psiholog și un prieten ideal, el știe să dea relief unor nume care astăzi nu spun mare lucru. Și-l crezi pe cuvânt. Iei pe cutare sau cutare drept model neverificat. Aici e meritul lui Pleșu, în zona așteptărilor cititorilor, unde dizlocă evidențele. Un virtuoz al persuasiunilor subtile, el știe când să sfârșească anecdotica spumoasă și când să introducă sensuri proaspete, ce nedumeresc. Exagerând ușor, aș spune că dumnealui are ceea ce s-ar numi un simț al ecorșeului; îți vine
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]