KorAP: Find »[drukola/base=corabie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...267 268 269 ...288 >

7,183 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

ale balenei, care se pretind sobre și științifice, opere ale unor cunoscători. în străvechiul memorial de călătorie al lui Harris, există cîteva planșe extrase dintr-o carte olandeză publicată în 1671 sub titlul O expediție de vînătoare spre Spitzbergen cu corabia Iona în pîntecele balenei, comandată de căpitanul Peter Peterson din Frizia. într-una din aceste planșe, balenele sînt înfățișate ca niște mari plute de bușteni printre insule de gheață iar pe spinările lor aleargă urși albi. O altă planșă comite

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma urmei, de mirare. Gîndiți-vă numai! Majoritatea desenelor științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte ca desenul unei corăbii frînte în două și eșuate la țărm: cum ar putea să redea un astfel de desen noblețea uriașului animal sau a corabiei cu arborii și coca de oțel? Spre deosebire de elefanți, care au pozat uneori pentru portrete în mărime naturală, leviatanul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte ca desenul unei corăbii frînte în două și eșuate la țărm: cum ar putea să redea un astfel de desen noblețea uriașului animal sau a corabiei cu arborii și coca de oțel? Spre deosebire de elefanți, care au pozat uneori pentru portrete în mărime naturală, leviatanul viu încă nu s-a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă, nu poate fi văzută decît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
forță. Nu mai vorbesc de deosebirile, probabil foarte mari, dintre conturul unui pui de balenă și conturul unui leviatan matur și înțelept ca Platon. Dar chiar la un pui de balenă ce se nimerește să fie adus pe puntea unei corăbii, se observă că are o formă atît de stranie, de schimbătoare și de lunecoasă, ca aceea a unui țipar, încît nici măcar diavolul nu i-ar putea surprinde precis expresia. S-ar putea presupune însă că scheletul unei balene eșuate ar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte în redarea detaliilor anatomice ale acestei balene, dar să trecem peste ele: eu, unul, n-aș fi în stare, oricît m-aș strădui, să fac un desen mai bun! în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios atîrnînd leneș pe bățul înfipt în răsuflătoarea balenei. Cine este sau cine a fost atest Garnery, n-aș putea spune. Dar aș pune rămășag pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții vînători de balene sub aspectul, nu prea des întîlnit, al odihnei lor orientale. Cealaltă gravură ne arată cu totul altceva și anume, o corabie cu prova în vînt, în largul mării, chiar în inima vieții leviatanești, cu o balenă lîngă bordul ei; corabia, al cărei echipaj se pregătește să despice monstrul, se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balene sub aspectul, nu prea des întîlnit, al odihnei lor orientale. Cealaltă gravură ne arată cu totul altceva și anume, o corabie cu prova în vînt, în largul mării, chiar în inima vieții leviatanești, cu o balenă lîngă bordul ei; corabia, al cărei echipaj se pregătește să despice monstrul, se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni și ploi mari, pare să sporească zorul marinarilor ațîtați. Capitolul LVI DESPRE BALENELE îNFĂȚIȘATE

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
oști încleștate în lupte. Tot astfel, am căutat eu Leviatanul pe cerul de la miazănoapte, în jurul Polului, printre miile de stele rotitoare și strălucitoare, ce mi l-au vădit prima oară. Iar sub scînteietoarele ceruri antarctice m-am urcat la bordul corabiei Argo și m-am alăturat celor care urmăreau steaua Cetus, aflată hăt-departe, dincolo de constelația Hidrei și de cea a Peștelui-zburător. Cu o ancoră de fregată în loc de zăbală și ca niște vîrfuri de harpon în chip de pinteni, aș fi vrut

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și mai solidă fregată pe care-ar putea-o el construi; în ciuda tuturor acestor lucruri și a necontenitei lor repetări, omul și-a pierdut acel sentiment de spaimă adîncă în fața mării, pe care ea i-o inspira la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
supranaturale i-au cuprins pe evreii din vechime, cînd, sub picioarele lui Core și ale tovarășilor săi, pămîntul s-a căscat și i-a înghițit pe vecie; și totuși nu trece o zi fără ca marea să înghită, în același fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unei vieți numai pe jumătate cunoscute. Dumnezeu să vă aibă în pază! Nu vă aventurați prea departe de acea insulă, căci s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă, se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mistuise: Ă Aș fi preferat s-o văd pe Moby Dick și să mă lupt cu ea decît să te văd pe tine, fantomă albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile care au văzut-o s-au mai întors acasă pentru a povesti despre ea. Fără să scoată o vorbă, Ahab porni înapoi spre balenieră, urmat în tăcere de celelalte ambarcațiuni. Indiferent de superstițiile ce se nasc de obicei în mintea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
căci, deși nu are durabilitatea cînepii, ea este mai rezistentă, fiind în același timp mult mai suplă și mai elastică; și, adaug eu îcăci există un aspect estetic în toate lucrurile), este mult mai frumoasă și mai potrivită cu o corabie, decît cînepa. Cînepa este un flăcău oacheș, un soi de indian, pe cînd frînghia de Manilla e un circasian cu părul de aur, la care ți-e mai mare dragul să te uiți. Saula pentru balene are o grosime de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea acum cu coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în picioare. Dacă posomorîtul Ahab era liniștit acum - pe cîte ni

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa și cu coada de prova, balena zăcea acum cu coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în picioare. Dacă posomorîtul Ahab era liniștit acum - pe cîte ni se părea nouă, celor de pe punte - Stubb, al doilea secund, îmbătat de victoria dobîndită, vădea o ațîțare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în trupul balenei poate fi cel mai bine asemuită cu gaura făcută de un dulgher pentru a înfige un șurub. Prin fumul drăcesc și prin grozăviile unei lupte navale, poți vedea uneori rechini ațintindu-și privirea cu jind spre punțile corăbiilor - ca niște cîini hămesiți strînși în jurul unei mese pe care se taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit; de fapt, însă, e cam același lucru, adică o treabă de rechini, revoltătoare și într-un caz și în celălalt. Rechinii sînt însoțitorii inevitabili ai tuturor corăbiilor cu sclavi care străbat Atlanticul, înotînd cu sîrg alături de ele, ca să fie de față în caz că vreun colet trebuie transportat undeva sau în caz că vreun sclav mort se cuvine înmormîntat omenește; și deși s-ar mai putea aduce alte două-trei exemple asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
gîscani? Hotărîrea de a patrona exclusiv penițele de oțel, a fost adoptată de Societate abia acum o lună-două... Capitolul LXV MASACRUL RECHINILOR Cînd un cașalot ucis de vînătorii din Mările Sudului e adus, cu mare caznă, noaptea tîrziu, lîngă bordul corabiei, nu se trece de-obicei numaidecît la tranșarea lui; căci această operațiune, care este extrem de complicată, cere mult timp și participarea întregului echipaj. De aceea, se procedează la strîngerea velelor și la legarea cîrmei sub vînt, apoi marinarii sînt trimiși

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
oră, așa fel încît întreg echipajul să ajungă, prin rotație, pe punte ca să vadă dacă totul e-n ordine. Cîteodată, însă, mai ales în Pacific, de-a lungul Ecuatorului, acest sistem nu dă deloc rezultate, deoarece în jurul cadavrului remorcat de corabie se strîng hoarde de rechini atît de numeroase, încît, dacă ar fi lăsat așa, să zicem șase ore în șir, a doua zi dimineață nu s-ar mai vedea din el decît scheletul. Totuși, în mai toate celelalte zone ale

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un ciorchine de macarale vopsite îndeobște în verde - instrumente ce n-ar putea fi ridicate de un singur om - fură suite pînă-n gabia mare și legate zdravăn de gîtul coloanei - cel mai solid punct de sprijin existent deasupra punții unei corăbii. Capătul parîmei care șerpuia printre toate aceste macarale fu adus la cabestan, iar enormul vinciu inferior fu suspendat deasupra balenei; de acest vinciu fu legat cîrligul, greu de vreo sută de funți, care era înfipt în grăsime. Instalați pe schele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor, strînși într-un grup compact la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]