6,862 matches
-
forța. Contingentul egiptean, cel mai numeros și bine echipat din flota otomană de la Navarino, fusese instruit de o echipă de ofițeri francezi, sub comanda geneală a căpitanului J-M. Letellier. Acești ofițeri acționau pe post de „căpitani din umbră” pe corăbiile mari egiptene, fiecare consiliindu-l pe căpitanul oficial egiptean. Cu o zi mai înainte de luptă, De Rigny i-a convins pe acești ofițeri francezi să se retragă din serviciul egiptenilor, pentru a evita să lupte împotriva conaționalilor lor. ofițerii francezi
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
britanic, provocând mai multe victime printre membrii echipajului. Ca răspuns, Fellowes a ordonat deschiderea focului de muschete împotriva atacatorilor, pentru a-și apăra propriul echipaj. În acest moment, echipajul vasului amiral francez "Sirène", care tocmai intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul lui foc de muschete în sprijinul celor de pe "Dartmouth", iar o corvetă otomană a deschis focul de artilerie asupra vasului "Sirène". Aceste evenimente au degenerat într-o luptă generală în golf. Bătălia a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
mare avantaj tactic, pentru că unele dintre vasele aliate nu erau încă ancorate și puteau manevra în funcție de nevoi. Până la urmă, cele mai multe vase au luptat fiind ancorate, ceea ce le oferea o capacitate redusă de manevră, echipajele putând cel mult să schimbe orientarea corăbiilor. Lupta care a urmat a fost mai mult una de uzură, în care a contat foarte mult superioritatea aliaților în numărul și calibrul tunurilor. Fazele luptelor por fi rezumate astfel: În jurul orei 16:00, toate cele trei nave de linie
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
cei doi băieți urcă la bordul navei, iar Augustus îl ajută pe Arthur să pregătească o ascunzătoare în cală, îmbarcându-l și pe Tiger, câinele credincios al lui Pym. Augustus promite să-și aprovizioneze prietenul cu apă și alimente, până când corabia va fi prea departe de țărm pentru a se mai întoarce, moment în care Pym va ieși din ascunzătoare. Din cauza atmosferei înăbușitoare și a faptului că stătea înghesuit în întunericul din cală, starea lui Pym începe să se degradeze, făcându
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
facă negoț. Prietenia lor, cu toate acestea, se dovedește a fi un șiretlic și în ajunul propus al plecării navei localnicii prind echipajul într-o ambuscadă organizată într-un defileu îngust. Toată lumea, cu excepția lui Pym și Peters, este sacrificată, iar corabia "Jane Guy" este ocupată și incendiată de tribul răuvoitor. Pym și Peters se ascund în munții care înconjurau locul ambuscadei. Ei descoperă un labirint de pasaje pe dealuri cu semne ciudate pe pereți și nu sunt de acord între ei
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
unui bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca „niște umbre ale veacurilor apuse” și vorbind într-o limbă necunoscută. Corabia pare să se miște singură, fiind împinsă de un curent puternic sau trasă de un odgon nevăzut. Naratorul găsește pe întreaga navă hărți vechi și instrumente de navigație depășite, pe care le consideră a fi inutile în acele vremuri. El
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
care îl pune apoi într-o sticlă și îl aruncă în mare. Vasul-fantomă își continuă drumul către sud, iar naratorul observă că membrii echipajului par să dea semne de speranță în perspectiva distrugerii lor, pe măsură ce nava se îndreaptă spre Antarctica. Corabia intră într-un canal prin gheață unde este prinsă într-un vast vârtej și începe să se scufunde în mare. „Manuscris găsit într-o sticlă” este una dintre povestirile marine ale lui Poe, care includ, de asemenea, „O pogorâre în
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Manuscris găsit într-o sticlă”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga făcea următoarele afirmații: „Pe acest vas-fantomă, reeditare romantică a legendei medievale, eroul are revelația unui timp care depășește timpul obiectiv. La noua înțelegere a timpului se adaugă și una a spațiului fabulos: corabia plutește mereu în "negura nopții eterne" și într-un haos de apă fără spumă, până când va fi înghițită în măruntaiele pământului prin golful polar. Cu această povestire, Poe intră în universul cunoașterii romantice, în lumea căutărilor menite să depășească mărunta
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
trecut sub controlul sultanatului Mahra în 1511. Mai târziu, în ianuarie 1876, insula a devenit o colonie engleză respectiv și un protectorat simultan cu guvernarea locală a sultanatului Mahra. Pentru britanici s-a dovedit a fi o oază strategică. O corabie a unei companii orientale de transport cu aburi, denumită "Aden" s-a scufundat aici după ce a lovit o barieră de recif, în 1897, cu pierirea a 78 de oameni. În octombrie 1967, sultanatul Mahra a fost desființat. Pe 30 octombrie
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
în același an, insula a devenit parte a Yemenului de Sud (fiind cunoscut mai târziu ca Yemen). Astăzi se află, la fel, în componența statului independent Yemen. Pirații somalezi au început să folosească insula ca un loc de adăpost pentru corăbiile deturnate.
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
Codrington a încercat în continuare să îl forțeze pe Ibrahim Pașa să-și retragă flota care amenința continuu Grecia. Amiralul britanic a dat ordin pe 20 octombrie 1827 ca vasele de sub comanda sa să intre în golful Navarino. După intrarea corăbiilor forțelor europene în golf, evenimentele s-au precipitat, acțiunea degenerând într-o bătălie navală între națiuni care nu se aflau în stare de război. Războiul ruso-turc izbucnit în 1828 a deschis o nouă problemă diplomatică. Conflictul viola prevederile tratatului de la
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
datorie de onoare, el a delapidat niște bani pe care spera să-i pună la loc. În urma unor ghinioane, a fost depistat în urma unei cercetări premature a conturilor și condamnat pentru delapidare la deportare în Australia. Îmbarcat în 1855 pe corabia "Gloria Scott", care a plecat de la Falmouth spre Australia, Armitage a aflat de la un prizonier vecin că exista o conspirație pentru a prelua controlul asupra navei, care fusese plănuită de 12 condamnați. Vecinul său, Jack Prendergast, care extorcase printr-un
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
extorcase printr-un sistem ingenios de înșelăciune 250.000 £ de la cei mai mari negustori din Londra. Banii nu fuseseră recuperați, , iar capelanul era un fost complice, care-i era loial. Acesta se dăduse drept preot și se îmbarcase astfel pe corabie, având în ladă destui bani ca să cumpere corabia. Cu acești bani, Prendergast cumpărase cu ei majoritatea echipajului, chiar și ofițeri (printre care secundul Mercer), plus doi temniceri. În zilele de după plecarea corabiei, preotul i-a aprovizionat pe condamnați cu pistoale
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
000 £ de la cei mai mari negustori din Londra. Banii nu fuseseră recuperați, , iar capelanul era un fost complice, care-i era loial. Acesta se dăduse drept preot și se îmbarcase astfel pe corabie, având în ladă destui bani ca să cumpere corabia. Cu acești bani, Prendergast cumpărase cu ei majoritatea echipajului, chiar și ofițeri (printre care secundul Mercer), plus doi temniceri. În zilele de după plecarea corabiei, preotul i-a aprovizionat pe condamnați cu pistoale, cu muniție și cu o pilă. Cei care
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
dăduse drept preot și se îmbarcase astfel pe corabie, având în ladă destui bani ca să cumpere corabia. Cu acești bani, Prendergast cumpărase cu ei majoritatea echipajului, chiar și ofițeri (printre care secundul Mercer), plus doi temniceri. În zilele de după plecarea corabiei, preotul i-a aprovizionat pe condamnați cu pistoale, cu muniție și cu o pilă. Cei care le stăteau împotrivă erau căpitanul, doi ofițeri, alți doi temniceri, locotenentul Martin cu cei 18 soldați și doctorul. La rândul său, Armitage îl atrăsese
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
a pus la dispoziție "dizidenților" o barcă, în care au urcat cinci deținuți și trei marinari, le-a dat acestora un butoi cu apă, două butoaie cu alimente (carne sărată și pesmeți) și o busolă. La scurt timp după părăsirea corabiei, cei doi temniceri au fost uciși, ca și un ofițer, iar Prendergast a tăiat cu mâna sa beregata doctorului. Primul ofițer a reușit să scape și s-a scuns în cala de la pupa, unde a aprins un chibrit și a
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
reușit să scape și s-a scuns în cala de la pupa, unde a aprins un chibrit și a amenințat că va arunca chibritul pe butoiul cu praf de pușcă. O clipă mai târziu a avut loc o puternică explozie, iar corabia a sărit în aer. Barca s-a întors în grabă la locul exploziei, dar nu a găsit în viață decât un singur supraviețuitor, un marinar pe nume Hudson. În ziua următoare, oamenii din barcă au fost salvați de bricul "Hotspur
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
aflau hârtiile care conțineau mărturisirea sa. Data la care are loc această primă aventură a detectivului nu este dată în povestire și nici nu poate fi calculată cu ușurință. Singurele date fixe indicate sunt 8 octombrie 1855, data la care corabia Gloria Scott a părăsit portul Falmouth și 6 noiembrie 1855, data la care corabia a fost distrusă. Când Hudson a ajuns în curtea casei lui Trevor, el exclamă că "ultima dată când v-am văzut a fost în urmă cu
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
a detectivului nu este dată în povestire și nici nu poate fi calculată cu ușurință. Singurele date fixe indicate sunt 8 octombrie 1855, data la care corabia Gloria Scott a părăsit portul Falmouth și 6 noiembrie 1855, data la care corabia a fost distrusă. Când Hudson a ajuns în curtea casei lui Trevor, el exclamă că "ultima dată când v-am văzut a fost în urmă cu treizeci de ani, dacă nu și mai mult". De asemenea, potrivit mărturisirii lui Trevor
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
47 și urm. ) Cu ocazia efectuării unor săpături la cetea dacică din Grădiștea, sa stabilit că prin imediata apropiere a ei, trece un drum vechi de culme, denumit “Drumul Muierii”. Acest drum pleacă de la ieșirea din vechea cetate getică - Sucidava (Corabia) până la Sarmisegetuza. Același drum, “Drumul Muierii”, este menționat și de Vartolomei Todeci în “Plaiul Dorului”, ca vechi drum al transhumanței. Pe aici mergeau spre inima Olteniei (până la Leu, lângă Craiova și de acolo la Bistreț, lângă Calafat) ciobanii cu turmele
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
muntene și la evenimentele din vara și toamna anului 1848. În urma înăbușirii mișcării de la București de către trupele otomane, ea vine în ajutorul fruntașilor revoluției (N. Bălcescu, C. Bolliac, I. Brătianu, C. A. Rosetti, N. Ipătescu ș.a.), arestați și duși în corăbii turcești pe Dunăre, de la Giurgiu până la Orșova, de unde vor scăpa din captivitate datorită intervenției sale abile pe lângă autorități. Atașamentul Mariei Rosetti față de ideile pașoptiste, sacrificiile ei în favoarea patrioților captivi pe tot parcursul călătoriei lor sunt povestite pe larg de cunoscutul
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
cauzat de întuneric și de neatenție. Fiindu-i rănită mândria, detectivul afirmă că afacerea a devenit personală pentru el și vrea acum să pună mâna pe bandă. Holmes verifică registrele companiei Lloyd și arhivele ziarelor vechi, încercând să descopere ce corăbii au fost în ianuarie-februarie 1883 la Pondicherry și în ianuarie 1885 la Dundee. El află că vasul american "Lone Star" din statul american Georgia s-a aflat acolo în perioadele căutate; acesta sosise la Londra săptămâna trecută, unde andocase, dar
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
trei americani (căpitanul James Calhoun și cei doi ofițeri), restul marinarilor fiind finlandezi și germani. În noaptea în care a murit Openshaw, cei trei lipsiseră de pe vas. Holmes i-a trimis apoi un plic cu cinci sâmburi de portocală căpitanului corăbiei "Lone Star" în portul Savannah pentru a-i răzbuna moartea lui Openshaw și a-i arăta criminalului că pe urmele sale se află un vestitor al morții. Totodată, detectivul a trimis și o telegramă la poliția din Savannah prin care
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]
-
arăta criminalului că pe urmele sale se află un vestitor al morții. Totodată, detectivul a trimis și o telegramă la poliția din Savannah prin care a anunțat-o că cei trei marinari americani sunt căutați la Londra pentru crimă. Totuși, corabia "Lone Star" nu a mai ajuns niciodată la Savannah; în acea perioadă au avut loc furtuni maritime foarte violente, iar undeva, în mijlocul Atlanticului de Nord, a fost văzută mai târziu o bucată din pupa unei corăbii cu literele "LS" inscripționate
Cei cinci sâmburi de portocală () [Corola-website/Science/325328_a_326657]