8,430 matches
-
nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de oșteni juruiți în tractat, în frunte cu viteazul Vlad Țepeș Drăculea, pe care, în sfârșit, s-a înduplecat a-l slobozi din temniță ca să-l ridice "căpitan general" al oștirii maghiare... Închipuiți-vă! Cu Vlad! Împreună! Să-i simt cotul! E fantastic! Cât am visat clipa aiasta! "Împreună"!... Vlad mi-a cerut ajutor ca să-și recucerească domnia. Îi plătesc astfel o veche datorie, când m-a ajutat el pe mine. Noroc de Vlad! Cât despre Mateiaș, îi e a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile la rând: de la Suceava, taman la Hotin, Tighina, apoi la Cetatea Albă, Chilia și înapoi la Cetatea Neamțului, la Suceava... Tot într-o goană! Zi și noapte! Să crape caii... Aproape n-a mâncat, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să existe un asemenea stoc de lecturi veșnic hrănitoare. * În calendarul adolescenței mele, acea seară de la sfârșitul lui mai 1954 se înscrie ca data uneia din experiențele mele clujene miraculoase. Fereastra camerei în care dormeam atunci era deschisă, stăteam cu coatele rezemate de pervaz și priveam în jos, în stradă. La ora aceea strada Matei Corvin, îngustă ca un canal, se anima brusc, de parcă cineva ar fi făcut un semn, sau ar fi ridicat un zăgaz, se popula dintr-o dată; treceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre, a făcut cale întoarsă, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre, a făcut cale întoarsă, s-a dus să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o frumoasă după-amiază de toamnă târzie, mă aflu în concediu la Snagov și o aștept pe Doina, care trebuie să se întoarcă de la școala din Gruiu (unde, după plecarea mea, ea a mai rămas un an). Stau în curte, cu coatele rezemate de gardul din față și nu-mi dezlipesc ochii de la locul cu pricina. Nerăbdarea mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebuie să o surprinzi exact în clipa când e „gata”. Atâta risipă de o frumusețe nebăgată în seamă; dar dacă ai norocul să o observi, ajungi să crezi că, în aceste zile, adevăratele evenimente au loc în copaci. Stau cu coatele rezemate de pervaz și privesc în „curtea” dintre blocul nostru și cel de vizavi, pierd timpul, nătâng, fără un singur gând în cap, simțind cu toate acestea cum de-abia (tocmai) acum viața mi se umple de sens. * Dimineața, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ceafă, când stau la masă și scriu și poziția corpului meu, studiată în prealabil cu atenție, i se pare (motanului cel mare, el îmi face această onoare) convenabilă. Când Doina se uită la televizor, cu genunchii pe scaun și coatele rezemate de masă, în sezonul puloverelor groase mai ales, Gălbenuș i se cațără pe spatele ce formează o pantă lină, pe care se întinde apoi cu fața spre ceafa ei. Niciodată ca în aceste momente nu are o mutrișoară mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
peste umăr, Lena Ceptureanu își arăta din spate, despletită, uimitor de bogata ei coamă, din huzur revărsată până la călcâie” (M.I.C., Opere, București, 1936, p. 222) ; „M-a întâmpinat cu fermecătoarea ei ochiadă” (p. 230) ; „În genunchi pe un scaun, cu coatele pe masă și cu bărbia în palmă, Lena aștepta.” (ibid.) ; „Frumoșii ochi albaștri ai Lenei rămaseră sticliți de uimire” (p. 231) ; „...ce era ? se trezise de dimineață cu Lena Ceptureanu, prietena ei de inimă, voioasă peste poate, sărind și bătând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
insule, de care apa s-a îndepărtat de jur împrejur a lăsat „insule” înconjurate de pământ, numite „pochine”. Peninsulele, sunt înconjurate de pământ numai pe trei părți, iar pe o parte sunt udate de apele râului. Aceste „peninsule” sunt numite „coturi”. Pe un astfel de „cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a îndepărtat de jur împrejur a lăsat „insule” înconjurate de pământ, numite „pochine”. Peninsulele, sunt înconjurate de pământ numai pe trei părți, iar pe o parte sunt udate de apele râului. Aceste „peninsule” sunt numite „coturi”. Pe un astfel de „cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief, dar are totuși o noimă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Când ploua, noroiul de pe drumuri ajungea până la genunchi, iar când se întindea seceta, praful se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în plină câmpie, unde nu cresc decât salcâmul, plopul, răchita și cătina, în fața casei noastre erau doi pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Ofițeri de rezervă din Ploiești și apoi s-a înscris la „Școala Politehnică” din Iași. După obținerea titlului de inginer, în 1942 a fost concentrat și trimis pe front. A trăit toată drama armatei române care s-a retras de la Cotul Donului până în Carpații Orientali. În intervalul de la 23 august până la 14 septembrie 1944, când a fost semnat armistițiul, a scăpat cu greu de ducerea în robie ca prizonier. Se afla ca sublocotenent în Ardeal, și într-un sat un român
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l opărea, îl depăna, îl urzea, îl țesea, îl ghilea, îl croia și făcea cămăși, izmene, ciorapi. Țesea sute de „coți” de pânză. Mai lucra și covoare și scoarțe cu modele românești stilizate. Creștea viermi de mătase pe care-i hrănea cu frunze verzi de dud. „Gogoșile” le opărea și apoi, cu o măturiță scotea firul de borangic, pe care-l
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trăgeau afară, luau oule și aruncau cuibul pe apă. Într-o astfel, de acțiune piraterească, lui tata i s-a rupt nuelușa pe când o rotea în cuib, și pentru ca să o scoată afară cu cuib cu tot, a băgat mâna până la cot în cuib. Când a strâns pumnul n-a mai putut să scoată mâna din cuib. Mâna se înțepenise de pereții de lut ai cuibului. În timp ce trăgea de mînă, a intrat la grijă și i s-a părut că de deasupra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dacă o cunosc”. Căpitanul Drăguș a explicat rostul întrebării: „Moisei, această melodie te-a scăpat de Curtea Marțială”. Căpitanul fluierase în fața mea melodia pe care eu am fluierat-o când, lovit cu piciorul în coaste, m-am ridicat într-un cot și am fluierat-o și apoi am căzut iarăși în nesimțire.. Deodată căpitanul Drăguș și-a schimbat tonul adresându-mi-se: „Vezi ce-a mai rămas pe locul de amplasare al companiei, că plecăm imediat”. După ce am ieșit din încercuire
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
curs sânge și ziarele își dublaseră tirajele -, interes care e pe punctul de a se răci de tot acum. Când lucrătorii se întorc epuizați la casele lor, simt și eu aceeași oboseală mortală, ca și cum, în mod psihologic, aș fi muncit cot la cot cu ei. Apoi îmi vine ideea că „accidentele” n-au fost accidente, ci au fost provocate de rasismul disimulat în complezență al lucrătorilor. Sunt plină de suspiciune, de gânduri negative. Mă trântesc pe sofaua rece, cu ochii fixați
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și ziarele își dublaseră tirajele -, interes care e pe punctul de a se răci de tot acum. Când lucrătorii se întorc epuizați la casele lor, simt și eu aceeași oboseală mortală, ca și cum, în mod psihologic, aș fi muncit cot la cot cu ei. Apoi îmi vine ideea că „accidentele” n-au fost accidente, ci au fost provocate de rasismul disimulat în complezență al lucrătorilor. Sunt plină de suspiciune, de gânduri negative. Mă trântesc pe sofaua rece, cu ochii fixați în tavan
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Din anul greu 1942 n-am trăit decât patru luni și jumătate. Dar eram un copil de duminică și, deși era întuneric în lume, exista multă speranță că războiul se va termina - deși nemții înaintau în Caucaz, iar ofensivele la Cotul Donului și către Stalingrad nu anunțau nimic bun. În ambele alternative, România nu avea de ales decât între ciumă și holeră. Deși între două flageluri negre exista totuși o mică diferență. Viața oamenilor ajunsese să nu mai însemne nimic. Antisemitismul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
va ocupa (Sundman), un scriitor care a avut multe aventuri, riscându-și de multe ori viața. La balconul special străluceau regele și regina, ca niște păpuși onirice. Andrei era atât de fericit, încât adormea, și eu îl trezeam cu un cot! Înainte de Crăciun, Lionel mi-a trimis 15 000 de coroane, binecuvântându-mă pentru sărbători și Noul An. Amintindu-mi că „Lumina va veni spre seară”. Noaptea am citit din nou scrisorile lui René, ca să-l simt aproape și să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să se uite cruciș la el. El care vine din regii vechi ai Israelului... A adormit de mai multe ori, aplecându-și capul pe umărul meu de samurai bine antrenat cu luptele vieții. L-am trezit lovindu-l ușor cu cotul în coaste, l-am făcut să râdă și să se trezească la „realitatea aurită” în care se sărbătorea sfârșitul anului, ca de obicei, constatându-se că, „deși a fost greu”, anul a fost bun. De Crăciun, printre invitați, Boni (Herlin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]