11,041 matches
-
National, pentru a susține cauza românească. Dacă aceste ziare își oferiseră sprijinul gratuit, altele, cum ar fi Les Débats, cereau, pentru a urma o anumită linie politică, sume ce se apropiau de 700.000 franci 355. Publicarea unor materiale din cotidienele și săptămânalele franceze în presa românească sau în Monitorul Oficial contribuia la inducerea senzației că o națiune "liberală", precum cea franceză, îi susținea pe români. Mai multe jurnale insistau pe motivele îndepărtării lui Cuza356, pe faptul că prin aducerea unui
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
din 3 aprilie 1866 cuprindea și implicarea fraților Moruzzi, cunoscuți mediului politic românesc pentru calitatea lor de supuși ai guvernului țarist. Argumentul care se aducea în susținerea unei asemenea idei era format din seria de texte apărute în mai multe cotidiene franceze, în care se vorbea tranșant despre complicitatea Curții țariste 504. Dorind să liniștească spiritele, dar să arate și caracterul izolat al mișcării separatiste, aceeași presă românească își informa cititorii despre organizarea, în diferite localități ale Moldovei, dar nu numai
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
și profesorii. Cel care intuia corect rolul pe care aceștia îl puteau juca în noul angrenaj politic era C.A. Rosetti. Devenit ministru al instrucțiunii și cultelor, liberalul radical venea în ajutorul celor din urmă mentionați prin susținerea acordată unui cotidian de factură religioasă a cărui destinație era în special mediul rural 678. Profesorilor nu doar că nu le interzicea să se implice în activitatea politică, ci le crea, prin intermediul circularelor ministeriale obișnuite, cadrul de manifestare a lor ca adevarăți agenți
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
există, după toată agitația din primăvara anului 1866, tendința de a stabili un anumit consens la nivelul clasei politice de la București, iar lucrul acesta putea fi lesne observat atât la nivelul unui ziar precum Reforma, dar și Românul. În ultimul cotidian amintit, George Sion considera importantă structurarea vieții politice românești nu pe criterii doctrinare, ci pe acela al susținerii unui anumit proiect politic considerat vital pentru întreaga societate românească în funcție de care oamenii politici erau apreciați drept patrioți sau falși patrioți 692
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
al Seminarului Teologic se hotărăște să dezvăluie pe calea reportajului gazetăresc acțiunile nefaste antinaționale și să mențină sentimental patriotic justițiar față de pericolul de peste Nistru. Tânărul gazetar era contrariat și de faptul că până În anul 1930 Basarabia românească nu avea nici un cotidian românesc ci corespondenți diletanți pentru presa centrală din București, presă În cea mai mare parte aservită intereselor străine. Existau În schimb câteva ziare În limba rusă și În idiș care Își etalau În deplină libertate intențiile lor șovine, antiromânești. Cotidianele
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cotidian românesc ci corespondenți diletanți pentru presa centrală din București, presă În cea mai mare parte aservită intereselor străine. Existau În schimb câteva ziare În limba rusă și În idiș care Își etalau În deplină libertate intențiile lor șovine, antiromânești. Cotidianele “Pravda” și “Izvestia” răspândeau nestingherit șovinismul antiromânesc și susținerea fățișă pentru o Basarabie Sovietică. În acest asalt antiromânesc, tânărul seminarist trage clopotul de alarmă la Congresul studențesc de la Sibiu arătând documentat starea de lucruri din Basarabia. De la București, militantul și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Pascale emblematice: „E Domnul!” Manifestarea Domnului în viața unei persoane schimbă orice perspectivă: înlătură indiferența, angajează, responsabilizează, necesită un răspuns potrivit. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, persoana aflată în căutarea propriei vocații poate găsi, în experiențele și semnele cotidianului, manifestarea iubirii divine, acea iubire unică ce, în asentimentul credinței, te face să exclami: „E Domnul!” Pr. Daniel Fechetă OFMConv. A făcut drum lung această carte pe care Editura In dialogo o propune într-o nouă ediție. Aprecierea excepțională din partea
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
am putea să o cunoaștem ne dăm seama că este un cuptor de dorințe. Câteodată explodează și atunci se văd încurcături de lucruri, aspirații, acuzații, resentimente, amărăciuni, dușmănii, speranțe. Adesea nu ne dăm seama deoarece totul este acoperit de vălul cotidianului. Să mergem să pescuim, ne ocupăm de pescuit, și când reintrăm în noi înșine ne dăm seama de imensa și periculoasa bogăție pe care o purtăm înăuntru și care, mai mult, constituie valoarea vieții umane. De aici derivă imediat o
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Nina Cassian. Citește mult. Pasionat fiind de informația culturală, un timp, S.H. Barkan a consultat paginile The New York Times Book Review, îndeosebi rubricile despre noutățile editoriale și cărțile recenzate. În prezent, citește The Wall Street Journal (înființat în 1889), cel mai important cotidian de mare tiraj din SUA. Îi place muzica. De tânăr, a învățat să cânte la unele instrumente. Când șofează, ascultă muzică simfonică (Mozart, Beethoven), The Beatles (Tell me what you see) și Leonard Cohen (albumele The Future și Dear Heather
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Emiliei (născută Bălăiță) și al lui Alexandru Costin, subofițer. A studiat filologia la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, între 1960 și 1965. A fost asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș și la acela din Bacău, redactor la cotidianul Informația Harghitei și la revista Ateneu; director al Teatrului "G. Bacovia" și al Teatrului de Animație "V. Alecsandri" din Bacău. Este președinte al Filialei USR Bacău. Primit în USR în 1979. În 1998 i se acordă Premiul " G. Bacovia" pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
provinciei nu cunoaște obișnuitele reacții când e vorba de literatură." Eugen Simion " Și totuși, la o privire mai atentă, care-și va confirma impresiile și mai mult în alte volume, Ovidiu Genaru nu va fi atât poetul mizeriei și banalului cotidian ironizate mai acid ori mai tandru, cât, mai ales, oarecum paradoxal inventatorul unor universuri insolit-compensatoare: ca și incitate de modestia ambianței periferice sub toate aspectele, inclusiv cel al omului marginalizat, care-i oferă solul de plecare, el va compune replici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
18 februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de mulți ani, are rubrică permanentă la "Deșteptarea", cel mai important cotidian băcăuan). Cărți publicate: Logică de femeie (1999), Unora le place teatrul (2000), Magia amintirii Convorbiri cu Ilie Boca (2002), Dialoguri în atelier (2005), Urât mai trăiți, domnilor! (2007), Carte cu Ilie Boca (2012). Are două cărți gata de tipar: Teatru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
18 februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de mulți ani, are rubrică permanentă la "Deșteptarea", cel mai important cotidian băcăuan). Cărți publicate: Logică de femeie (1999), Unora le place teatrul (2000), Magia amintirii Convorbiri cu Ilie Boca (2002), Dialoguri în atelier (2005), Urât mai trăiți, domnilor! (2007), Carte cu Ilie Boca (2012). Scrierile sale, întotdeauna întâmpinate cu aprecieri elogioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ceea ce s-ar putea numi știința versului". Mircea A. Diaconu Prin Arcadie Suceveanu poezia "de dincolo" se desparte hotărît de tradiționalismul rural, cu adieri bucolice, îmbrățișînd, însă, parabola cu aer fantast (ca în superba Mașină apocaliptică), trecînd chiar dincolo de comedia cotidianului pentru a instaura, sub aerul apăsător al tablourilor suprarealiste, cinstirea metafizicului. Dar Suceveanu, anunțînd cumva ruptura (pe care ultimul val o si bifează), nu acceptă, neapărat, rețetele "optzeciste"; poet matur, el s-a impus ca un nume important al liricii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în 1860 de a o împreuna cu Galiția" (Franz Iosef I, Împăratul Austriei). În legătură cu data înființării ducatului Bucovinei, sunt vehiculate mai multe date. Dar să ne întoarcem pe strada Domnească din Cernăuți ("Mica Vienă"). Vedem același om scund, tescuit de cotidian, bolnav de românism ("boală" istorică de care au suferit Eminescu și alți iluștri înaintași), vorbind mai departe. Este duminică, 10 mai 2015. Stop cadru. Ne întoarcem cu 95 de ani în urmă: "Luni, 17 mai 1920. La orele 9,30
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de Uniunea Scriitorilor din România; 1990-1991 realizează, în cadrul unei echipe formate din colegi de generație literară, suplimentul de direcție literară al revistei Luceafărul Nouăzeci; 1990-1991 titularul unor rubrici permanente (publicistică) în Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Luceafărul și în cotidianul Dreptatea; 1991-1992 șef secție Dialoguri politice la ziarul Cotidianul; 1993-1994 șef secție la cotidianul Evenimentul zilei; 1994-1995 redactor (secția Cultură) la cotidianul Ziua; 1995-1996 secretar general de redacție la revista lunară Cartea (editor: Fundația DEC Nemira), prima publicație de actualitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
echipe formate din colegi de generație literară, suplimentul de direcție literară al revistei Luceafărul Nouăzeci; 1990-1991 titularul unor rubrici permanente (publicistică) în Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Luceafărul și în cotidianul Dreptatea; 1991-1992 șef secție Dialoguri politice la ziarul Cotidianul; 1993-1994 șef secție la cotidianul Evenimentul zilei; 1994-1995 redactor (secția Cultură) la cotidianul Ziua; 1995-1996 secretar general de redacție la revista lunară Cartea (editor: Fundația DEC Nemira), prima publicație de actualitate editorială din peisajul publicistic autohton; 1996 devine membru al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
generație literară, suplimentul de direcție literară al revistei Luceafărul Nouăzeci; 1990-1991 titularul unor rubrici permanente (publicistică) în Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Luceafărul și în cotidianul Dreptatea; 1991-1992 șef secție Dialoguri politice la ziarul Cotidianul; 1993-1994 șef secție la cotidianul Evenimentul zilei; 1994-1995 redactor (secția Cultură) la cotidianul Ziua; 1995-1996 secretar general de redacție la revista lunară Cartea (editor: Fundația DEC Nemira), prima publicație de actualitate editorială din peisajul publicistic autohton; 1996 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România; 1997
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Luceafărul Nouăzeci; 1990-1991 titularul unor rubrici permanente (publicistică) în Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Luceafărul și în cotidianul Dreptatea; 1991-1992 șef secție Dialoguri politice la ziarul Cotidianul; 1993-1994 șef secție la cotidianul Evenimentul zilei; 1994-1995 redactor (secția Cultură) la cotidianul Ziua; 1995-1996 secretar general de redacție la revista lunară Cartea (editor: Fundația DEC Nemira), prima publicație de actualitate editorială din peisajul publicistic autohton; 1996 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România; 1997 lucrează în cadrul Muzeului Literaturii Române; 1997-2000 titularul unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
înainte de 1989, dintr-un reportaj pe care i l-a dedicat revista "Flacăra". În 1992 am izbutit să-l întâlnesc avea puțin peste 70 de ani și era student la Teologie. Am scris despre acest om extraordinar mai întâi în "Cotidianul", ziarul la care lucram atunci. Apoi am mai scris și-am tot scris. Ștefăniță Lechea a fost (spun a fost, fiindcă și-a găsit liniștea acum trei ani) unul dintre oamenii pe care (știu ce spun și am simțul proporțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Le Figaro Magazine", drag mie, dar mă opresc aici, fiindcă mi-am făcut deja destul "sânge rău"". Nu te opri, spune-o! Să o știm și noi, cititorii. L.V.: Am amintit de "Le Figaro Magazine" (un superb supliment săptămânal al cotidianului "Le Figaro") într-un text unde încercam să demonstrez că da, este adevărat, presa scrisă din România a murit. Deși adevărată, precum am spus, afirmația de mai sus este, de fapt, o minciună prin omisiune. Nu ni se spune de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dacă te iscălești cu deștu'. Și încă ceva: în 1990, "masele" au fost mânate la vot, în principal, de mașinăria de propagandă a presei din acele vremuri. Au excelat, în acest sens, Televiziunea națională (singura televiziune în epocă) și urmașul cotidianului "Scânteia", care s-a numit apoi (pentru trei ediții) "Scânteia poporului", apoi "Adevărul". Cu penetrare națională puternică, aceste două "instituții media" au prezentat/publicat atât de multe minciuni încât, prin repetare, minciunile și mistificările s-au substituit adevărului. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
numite "note de schimb" care să circule în schimbul banilor, care sunt bazați pe standardul aur. De-a lungul celei de a doua Republici franceze (1848-1852), Proudhon a fost deosebit de prezent prin diverse articole pe care le-a publicat la patru cotidiane: Le Représentant du Peuple (februarie 1848 - august 1848); Le Peuple (septembrier 1848 - iunie 1849); La Voix du Peuple (septembrie 1849 - mai 1850); Le Peuple de 1850 (iunie 1850 - octombrie 1850). El critică politica guvernamentală și susține necesitatea unor reforme financiare
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
iubirii rafinate. Erau precum operele de artă în mișcare, forme stilizate ale frumuseții, reprezentau cultura națională, stilizau frumusețea, simbolizau erotismul. Femei culte și rafinate, gheișele dădeau de multe ori tonul în modă, întruchipau romantismul și ofereau modalități de evadare din cotidian. Ele deveneau prietene, confidente ale clienților importanți și bogați, se remarcau drept creatoare de atmosferă artistică elevată, mai rar, erau amante ale clienților. Cu timpul s-au diversificat după talente: shiro se ocupau cu activitățile de divertisment, korobi practicau acrobațiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1898. Tipărise și o a treia broșură, intitulată "Scrisoare către Domnul Felix Faure, Președintele Republicii", care nu a fost difuzată niciodată sub această formă. Schimbînd suportul material al difuzării, textul său a trecut pe pagina întîi a unuia dintre rarele cotidiene dreyfusarde, L'Aurore, creat cu trei luni în urmă. Numărul din 13 ianuarie 1898 a fost scos excepțional în 300 000 de exemplare, în loc de 25 000 obișnuite. La schimbarea de regim de materialitate și de formațiune sociodiscursivă s-a adăugat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]