7,752 matches
-
a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei generale (oamenii se sărutau, făcându-și reciproc urări), se auzi ceva ca un țipăt venit de pe altă lume: Zenovie, tu ești?! Era un țipăt izbucnit din ceața grea a unor depărtări, a celor 35 de ani trecuți, al unei femei ce o recunoscuse pe mama (era o fostă prietenă a ei din tinerețe) și nu-i venea să creadă. În jurul nostru se făcuse roată de curioși. Mama îi identifica cu greu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de poezie? Pot spune ca și dumneata că am fost apreciat și de critica literară și de public pentru onestitatea mea... Am scris și scriu cu o adresă precisă: pentru o femeie pe care o iubesc, pentru un prieten din depărtare pentru care poemul e o frântură din dialogul nostru infinit, pentru discipolii mei vii sau morți cu care dialoghez în continuare, pentru maeștrii mei morți cu toții, de la Buddha și Milarepa la Domnul nostru Isus Hristos și Eminescu, în sfârșit, pentru semenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii române, vreau să spun, am căzut în fântânile abisale ale cuvintelor arhaice, care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cabinetul câte unui director sau grangur mare, pe ramura lui, din industrie sau agricultură, și-mi turuia verzi și uscate, în limbajul acela de lemn al "plenarelor" din Scânteia, din care nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la mare depărtare de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute în șir, minunându-mă că nu-și dă seama că trișez și cât de timorat mă simt de autoritatea lui, de biroul impunător, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cer a rămas Întipărit locul unde a stat pentru ultima oară cu picioarele pe pământ. Acum este un arab acolo și este Închis. Dacă Îi oferi ceva bani Îți deschide să intri și să vezi. Betfaghe Ca la 2 km depărtare de Muntele Eleonului spre răsărit este un sătuc. Din acel sătuc a fost adus mânzul unei asine pentru Domnul. Domnul Iisus a urcat pe mânz, și a intrat În Ierusalim, cu câteva zile Înainte de Răstignire. S-a construit ca o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Că nu facem fapte bune. Nu, ne mai poate răbda Că lucrăm Duminica! Celelalte sărbători Ospeții, beții și hori Noi tot bine așteptăm De la rău nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Ca să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari cutremur mare Multe sate s-au Înecat, Orașe, s-au scufundat În fundul Pământului De mânia Domnului! Și-au rămas fără de adăpost Domnu-i mângâie pe toți Și vedem și pe la noi Nori Încărcați cu ploi Cât pe cât să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din 1771 se arată că, pe locul satului Corni, situat la nord-vest de așezare, locuiau „poslușnici ai Episcopiei” (oameni aduși din alte țări) și că „acolo a fost silesce (siliște, vechea vatră de sat, n.a.) de satu vechi la o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea că husiții nu au întemeiat Hușii, ci s-au stabilit pe locul unui vechi sat (siliște), punând temelia, la mică distanță de curtea domnească, unui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
venit în Moldova din Munții Transilvaniei (informația este eronată, pentru că Prutul nu izvorăște din munții Transilvaniei, ci din Pocuția, n.a.) <trece> aproape prin mijlocul țării [...] De la Iași ca să mergi spre Țara tătărască o iei spre Huși, care este la o depărtare de 40 de mile de Iași, și acest oraș poate să aibă 300 de case”. Un alt misionar, Niccolo Barsi din Lucca, care a călătorit în Moldova în anii 1632-1639, constata ospitalitatea și generozitatea locuitorilor: „Așadar după ce am plecat din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
conventual, în Raport din Moldova (1740-1748), relata despre situația grea în care s-a aflat la Huși. Misionarul s-a hotărât să viziteze localitățile Ciubărciu, Bârlad și Galați, care sunt departe de reședința sa (Huși), ele aflându-se la o depărtare de trei și patru zile de drum și cu primejdia de a fi omorât. „Sunt nevoit să merg singur, scrie călugărul, căci n-am mijloace de a ține un servitor și a plăti darea și întreținerea pentru el”. Călătorii poloni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aprilie 1766, el s-a îmbolnăvit, fiind nevoit să se oprească șapte zile la Țuțora. Apoi a trecut prin Poiana Cârnului și Ciortești, Valea Crasnei, Valea Lohanului, apropiindu-se de târgul Huși. Solul polon a fost întâmpinat la o milă depărtare de oraș de către locuitori, care ieșiseră cu steaguri. Ei l-au condus cu strigăte de bucurie până la reședința episcopului grec. În zilele de 16 și 17 aprilie, diplomatul polon și oamenii săi s-au odihnit, au reparat carele, apoi au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dspre situația parohiilor catolice din Moldova în anul 1623. El pare să fi îndeplinit obligațiile preoțești vreme de patru ani în spațiul hușean, contribuind la convertirea multor husiți din „satul... foarte mare”: „În apropierea acestui oraș (Iași, n.a.), la o depărtare de o zi bună <de drum>, sunt mai multe sate în care locuiesc un număr de catolici; printre altele se află și unul foarte mare numit Huși unde sunt peste 80 de case de unguri și sunt fără preot din cauza
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt vreo 120 de case, care <sunt> de luterani, dar ar putea fi recâștigați și ei”. În Relațiune asupra Moldovei (1632), Paolo Bonici consemna următoarele: „De la Iași ca să mergi spre Țara tătărască o iei spre Huși, care este la o depărtare de 40 de mile de Iași, și acest oraș poate să aibă 300 de case”. Așadar, în 1630 la Huși se găseau 80 de case, o biserică și un preot, iar în 1632 erau 300 de locuințe, din care 120
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
satele care țin de acestea, indicându-se și distanțele dintre ele. De pildă, în relatarea autorului anonim catolic despre misiunile religioase din Principatul Moldovei, datând probabil din 1776, este notat faptul că Huși este situat „către țara tătărască la o depărtare cam de treisprezece ore de Iași, cu biserica și reședința parohiei și a sacristanului are cam 300 de suflete. La Corni ... 200 de suflete.” Când a venit la Huși, la 19 august 1777, prefectul Antonio Maria Mauro (și el italian
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Co penhaga; de aceea și Vintilă lăsase pe Lia în București. Ce durere pentru cumnata noastră rămasă singură cu copilul în acea casă mare. Ce jalnică înmormântare: Vintilică bolnav de gripă și noi urmând convoiul, pe când bubuiau tunurile în depărtare, fără să știm măcar unde și în contra cui! [Din fericire, Mariuța, locuind în apropiere, fu zi și noapte cu Lia, îi ajută la toate și ne înlocui pe noi, care ne-am fi putut duce mai greu.]( Ediția I, 1937
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu 4 lei perechea! Această vizită ne înveseli mult, o interpretam ca o probă a stării lor proaste. Veselia noastră era însă trecătoare, noapte și zi bubuitul tunurilor nu înceta. Pe ce front? ne întrebam când le auzeam tunând în depărtare; răsunau parcă în noi. Ziarele ne umpleau de groază. Germanii, pentru prima oară, au rupt frontul rus. Comunicatul lui Kerenski 147, recunoscând trădarea armatei, revolta soldaților, refuzul lor de a se supune ordinelor ofițerilor și amenințările ce le fac, confirma
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fu ales în unanimitate. Titulescu însă, sosit în fine, nu primește ministerul decât cu condițiunea ca siguranța, comanda jandarmilor, Puiu Dumitrescu să dispară. Tratative, tocmeli, rugăciuni din partea primului-ministru; zadarnice însă, își menținea pretențiile, foarte justificate de altfel. În fine, obține: depărtarea lui Puiu; care să fie numit mi nistru la Madrid - frumoasă reprezentanță a țării și măgulitoare pentru Spania!; înlăturarea tatălui său de la jandarmi și un concediu lui Stângaciu, șeful siguranței, care se ilustrase cu ocazia asasinatului lui Duca. După două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la coloana vertebrală: ne încovoiem foarte ușor, dar nu ne mai putem îndrepta. * Trăind printre străini, ajungi un înstrăinat. * Deși suntem alături, nu ne simțim împreună. * Depărtarea de casă nu se măsoară în kilometri. * Peste tot, cerul e același; pe pământ se află diferențele. * Invazia monedei europene a produs două efecte: unul comic, altul tragic. * Tehnologizându-și viața, omul devine el însuși o mașinărie. * Ce să alegi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
atâta, există pictori naivi care evoluează în timp, care trec de la detailism la grosier și invers, după cum există pictori care după ce și-au făcut un stil anume de pictură, îl poți recunoaște de la o poștă, îi poți vedea „marca” de la depărtare, fie ea bună sau mai puțin bună, căci perseverența într-un anumit stil de pictură nu înseamnă neapărat și calitate în acel stil. Câteva variabile pot apărea la pictorii care și-au făcut un stil anume, și aici mă refer
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mic, dar destul de aproape de Dumnezeu, aflându-se la o altitudine de 1446 de metri. După datoria de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient de recreere, atât fizic cât și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
oarecare încăpere într-o iarnă geroasă. Puține sunt cele care ajung să prindă viață, fiind admirate prin marile expoziții. Odată ajuns sus, peisajul era minunat, se observa foarte bine întreaga localitate. Crucea de pe turla bisericii, care abia se observa în depărtare, marca punctul de unde plecasem în mica mea drumeție, ajungând apoi la cea de a doua cruce, pe vârful muntelui, semn că drumul meu a luat sfârșit, fiind nevoit să mă întorc de unde am plecat. După imortalizarea cu ajutorul aparatului de fotografiat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Astfel, Vasilică adusese cu el patru tablouri pentru tabără. Lui Bobiță îi venise o idee strălucitoare pe care o și așternuse pe pânză. Peisajul din fața cabanei cu biserica în prim plan, în al doilea fiind dealul ce se vedea în depărtare; din tufe a făcut conturul unui lup care stă la pândă, Dealul Lupului, la fel ca denumirea localității. Vintilă picta nu știu pentru a câta oară celebrul său tablou cu răsărita soarelui și muzicanți, dovada unei lipse de inspirație. Majoritatea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
venire, aveam acum prilejul de a-l contempla în liniște, măsurând cu pasul fiecare kilometru din șoseaua pe care o parcurgeam. Fiind sâmbătă, majoritatea mașinilor se deplasau în sens invers, spre lacul Trei Ape. Nu știu cât am mers, se observa în depărtare lacul Văliug, când șoferul unei Dacii a oprit, fiind foarte amabil să mă ducă până la Reșița; cred ca i-a fost milă pesemne de felul cum arătam, eram tot ud de transpirație și cocoșat de greutatea genții pe care o
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
calde și reci, atât în scopul terapeutic, cât și pentru curățenie; până astăzi acest feredeu nu s-a dat". Trecem peste alte amănunte ale raportului; imaginea de improvizație medievală a acestui "ospiciu" rezultă din cele menționate. Pentru toate aceste motive, depărtare și în special izolare, nepermițând exercitarea unui control ("espiciul fiind situat afară din oraș și în o posițiune unde pe timp de iarnă e aproape imposibil să se poată duce cineva"); insuficiența mijloacelor materiale etc., Dr. Bottez propunea măsurile următoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar și, poate în primul rând, muzicalitatea limbii aromâne, atât de apropiată de limba română, probând trunchiul comun din care s-au dezvoltat. Se impune, așadar, să cităm, la rândul nostru câteva exemple edificatoare: "Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier" (Stelele-n cer) "Steali pi tser Pristi amărili Ard depărtărili Până tse cher" (Traducere de Victor Ceara) Sau: "Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă." (Lacul) "Bara dit codrul nalbastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu tinerețele noastre. Nu cred însă că ar fi cineva care să vreie să întoarcă țara la acele timpuri, cu toată lumina poetică în care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din Dorohoi la Focșani. Cerusem să fiu numit la Curtea din Focșani, căci dorința mea era să-mi fac o carieră în magistratură și pentru acest scop chiar făcusem prăpăstiosul voiaj în diligență la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]