7,345 matches
-
recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul nostru nenumărate cercuri caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reușești ca Diavolul? Cel mai accidentat drum e spre noi înșine. Freud a încercat să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
delict de ignoranță. Cu cele mai bune intenții, școala și familia pot face din educație o iresponsabilă sâcâială. O carte valoroasă poate deveni un pedagog național. Școala imbecilă torturează memoria și zaharisește inteligența. Obligația școlii e să moștenească uimirea. Maestrul desenează aripile. Învățarea zborului intră în atribuțiile discipolului. Educația nu e contagioasă precum guturaiul. Educatorul mediocru și-a dorit întotdeauna elevi ascultători, adică blegi. Copilul inteligent este cel mai rebel aluat. Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă gândesc la câinele bostănarului care nu poate mânca pepenii, dar nici pe alții nu-i lasă să o facă. Iubirea - o instigare la sublim. Don Juan - acest toreador al iubirii. Iubirea - această catapeteasmă a condiției umane. Trupurile îndrăgostiților au desenat pe nisipul eternității cele mai frumoase poeme. Dragostea adevărată este imună la vulgaritate. Când iubesc, femeile de rasă ocrotesc, nu epuizează. Când știi să seduci, e păcat să mai și domini. Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timp să-și savureze victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în când, trebuie să mai întoarcem capul și spre trecut. Să vedem dacă mai este la locul lui. Toate ceasurile ar trebui desenate sub formă de iatagan. Viitorul va ocroti cu maximum de atenție viața : animalele - în rezervații, oamenii - în ospicii. Învingătorii transformă viitorul în balustradă. S-ar putea ca viitorul să nu fie decât o nesfârșită insomnie. Cumplit de greu este procesul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a consacraților e să - si mascheze începuturile. Fără colaborarea unui viciu nu se poate constitui clar - obscurul unei personalități. Într-o altă viață aș face cam aceleași greșeli. Dar mult mai devreme. Când nu găsesc nod în papură, unii îl desenează. Vai de țara în care prosperă numai hoții ! În topul celor mai sociabili oameni rămân lingușitorii. Nu are copii, dar câteva vicii i - ar putea spune tată. Într-un mediu underground, politețea este aproape ridicolă. Modestia artistului poate fi ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru o clipă rămase ca perplex... o fetiță să taie pădurea în două, ca să vie la școală, nu era un lucru obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea cu atenție semnele pe care le desena învățătorul, cu creta pe tablă. Și așa începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nemulțumire, se ridică greoi și rămase nemișcat, pe cele patru picioare, cu fața spre vânt, așteptând. Targuí-ul îl orientă spre nord-vest și-și înfipse din nou călcâiul, cu mai multă forță, ca să pornească la drum. La intrarea în jaima se desenă o umbră mai densă decât celelalte. Mai întunecată. Ochii Lailei străluciră din nou în noapte, în vreme ce călărețul și cămila dispăreau, ca împinși de vânt și de scaieți. Vântul plângea tot mai puternic, știind că în curând lumina soarelui avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că nu se poate bizui pe ea. Dunele își schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau niciodată în erg ca să-l măsoare cu precizie, ci se limitau să-i traseze conturul aproximativ, fără să se sinchisească prea mult dacă lipseau sau prisoseau o sută de kilometri. într-un moment de cumpănă, acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întoarse cu gura-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce se desenau tot mai precis în zare. — Unde mergem? vru să știe locotenentul. Gacel arătă un punct la dreapta lui: — Acolo e puțul. Noi ne îndreptăm spre cealaltă stâncă, din stânga. — O dată am trecut pe la poalele ei. Nu se poate urca. — Eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ahal în care băieții și fetele se adunau seara să mănânce împreună la lumina focului, povesteau istorii și cântau la amzad-ul cu o singură coardă, dansând în grup până la ceasul dimineții, ceasul când femeile luau în mâini palmele bărbaților și desenau pe ele figuri ale căror înțelesuri le cunoșteau doar cei de rasa lor, arătându-le astfel în ce fel doreau să facă dragoste în noaptea aceea. Apoi, fiecare pereche se pierdea în întuneric, să caute printre dune, pe nisipul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de Tikdabra“, până când dintre umbre apăru chipul Lailei, care îl mângâie pe frunte, îi dădu să bea apă proaspătă din puțul cel mai adânc și îi cântă la ureche așa cum îi cântase în noaptea de ahal a tinerilor necăsătoriți, când desenase în palma lui semnele ciudate pe care doar cei din neamul lui știau să le descifreze. Laila! Laila! Se opri din măcinatul porumbului și-și ridică imenșii ochi negri spre chipul scofâlcit al lui Suilem, care arăta cu mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
treburile oamenilor mari..." Adevărul este că erau frumoase manifestele, iar Burtă Multă avea tot dreptul să știe, îmi ziceam eu, care sunt talentații aceia care le realizaseră. De pildă, toarășul mare despre care noi învățam poezii frumoase la școală era desenat cu un cârnaț în gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt talentații aceia care le realizaseră. De pildă, toarășul mare despre care noi învățam poezii frumoase la școală era desenat cu un cârnaț în gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe gânduri și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am nevoie de schițe pentru ei. Dar nu doar banii și timpul sunt problema, ci și teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușa se deschise, ochii lui se deschiseră imediat, alerți. Intră un soldat care le făcu semn cu mâna și strigă În direcția lor. Dr. Czinner repetă În englezește ce spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cumpărate de înalții prelați puteau fi vândute. La prețuri mai convenabile, se înțelege. Ori: toți cei care nu se supuneau rânduielilor impuse, dintr-un motiv sau altul, cădeau sub strașnic blestem și afurisenie, în veacul vecilor. Gestul iertării păcatelor, amplu desenate de slujitorii Domnului, nu intra în obicei. Numai Dumnezeu avea drept de iertare... Din foarte multe motive - și puncte de vedere - și această carte a lui Vasile Ilucă are un vădit caracter polemic, manifestat, în primul rând, prin comentariile pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată pe perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care s-a născut, al provinciei căreia îi aparține satul, al țării în care se găsește provincia, si chiar - în cazuri extreme - al continentului în care se află țara. Dacă aceeași persoană este rugată să stabilească grafic de unde vine, vă desena în linii mari o hartă pe care va marca satul sau orașul său cu un punct. La fel, atunci cand va călători, o va face mereu raportându-se la acea hartă și la acea lume din care știe că face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, seconcentră așa cum nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din nou în sud, unde vei regăsi stelele noastre, îi reaminti Navigatorul-Căpitan. Din acel moment, nu trebuie să faci altceva decât să-ți alegi prima stea care o s-apară la orizont, s-o recunoști pe harta pe care ți-am desenat-o pe punte și s-o urmezi. Îl conduse într-un alt loc al navei. Aici, la tribord, ți-am indicat care va fi poziția exactă a insulei Bora Bora în funcție de Hartă de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după moartea mea, îi spuse într-o noapte Miti Matái discipolului sau favorit, într-un moment de răgaz de la studiul cerului, pe care Navigatorul-Căpitan încerca din nou să-i indice calea de întoarcere în Bora Bora, ca și cum i-ar fi desenat-o pe o hartă marină. În acea clipă se va împlini cea mai veche lege a lui Tané, iar el va zâmbi din nou și se va îmbuna... Își trecu cu afecțiune degetul peste antebrațul băiatului și adaugă: Când o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]