7,357 matches
-
o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un adevăr general valabil, iar ea se și grăbea să-l întoarcă pe dos. Dacă spuneam că Victoria din Samotrace nu are cap, ea susținea că i s-a descoperit capul; ori ești cult, ori incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez; incidentul trecu nebăgat în seamă. Gigi dispunea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase, umile, la capătul opus al încăperii, același covor subțire, în culorile curcubeului, întins între el și cei care-i solicitau o audiență. În linii mari, discuția a respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se hotărî ca, înainte de a-și deschide mail-ul, să termine goblenul. Așa era sigur că n-o să-i tremure mâna din cauza vreunei vești proaste. Oamenii abia așteaptă să-ți pulverizeze starea de bine din interior. Internetul era camuflajul perfect din dosul căruia puteai să infectezi lumea cu tot felul de zvonuri toxice Până și Adelina, care, așa cum se descria ea însăși, era o tipă coolă, se simțea derutată de tot felul de instigări anonime. Deși își alegea amicii cu grijă, selecționându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de LM-urile alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât cel comun cât și cel științific, el poate reveni cu precizări la nevoie. — Nu e nevoie, zise Grințu, și Zare Își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu știam unde ești, doar asta mă enerva foarte mult. Mă enerva doar? (E ciudat că la cât-un moment de mare Încordare cât-o frază nepotrivită Îți oferă serviciile și reușești să te manifești În cuvinte chiar pe dos.) Dar să nimicim cuvintele, Scumpi, și vino mai aproape! Ieri, când am venit de la școală, la amiază (ora cea mai prozaică a zilei) ți-am găsit scrisoarea pe masă. După ce m-am convins că vine de la tine am avut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai groase decât cele de la fântâna bătrânului. O roată uriașă de căruță la capătul sulului de lemn peste care este trecut lanțul cu găleți la fiecare capăt. Un veșmânt negru traversează curtea de la stânga la dreapta. Grințu se așază cu dosul pe masa-tarabă. Întinde mâna și-și apropie pachetul de cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a lungul unei experiențe ontologice notabile, induce apetența pentru definiția poetică: Tăcerea e / Pâine cu coajă de boemă și miez de paradă sau: Fericirea stă pe jos - / o mizerie pe dos. Iar tangențele cu laturile contondente ale vieții transfigurează până și manifestarea sentimentelor: Sentimentul în mine latră a câine. Definiția are în vedere mai ales condiția umană: Mai mult decât ai noștri / suntem ai Imposibilului. Și tot o consecință a viețuirii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu o egală intensitate, lucrurile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceea ce ne lipsește. Din păcate, nu semăn deloc la caracter cu tatăl meu. Vitalitatea, care m-a ajutat totdeauna să fac față melancoliei și pesimismului, dă, se pare, semne de "insuficiență", iar natura mea impulsivă reacționează, ca de obicei, pe dos, prin dorinți negative. Aseară, am adormit în fotoliu, uitîndu-mă la televizor. Când m-am trezit, după miezul nopții, rula un film cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe. Și, oricum, diminuat sau nu, prefer să nu mă trezesc în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre ghinionul meu, "unchiul George" s-a plantat, într-o zi, la intrarea liceului, poruncindu-le tuturor elevilor să-și întoarcă buzunarele pe dos. Ceilalți au trecut liniștiți prin "control". În schimb, fiindcă din buzunarele mele au apărut feliile de pâine, care se și fărâmițaseră puțin, "unchiul George" mi-a tras două palme. 55. E posibil ca anii petrecuți la "Spiru Haret", șapte la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la loc, dar Tereza m-a oprit: "Mie îmi place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus-o, dar efectul a fost pe dos. Mi-a declarat că ar încînta-o să ridice șopronul la rang de castel și să se simtă în el ca o castelană. "E chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
1 Dacă există voință... 2 Cât pe-aci să fie un accident urât 3 Nu intrați în panică, băieți! 4 Continuați să răcniți 5 O doamnă păcălită 6 Ultimul retuș 7 Cinci ore de aur 8 Băiatul din camera din dos 9 Cu Gagarin spre stele Prefață Orphee: Enfin, Madame... m’expliquerez-vous? La Princesse: Rien. Si vous dormez, si vous rêvez, acceptez vos rêves. C’est le rôle du dormeur. Scenariul lui Cocteau la Orfeu „Întâlnește-mă“, spusese el și uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și încă era lumină. — Deci, am spus eu după ce ne-am așezat amândoi. Cu ce vă pot ajuta? Păi, să vă explic. Și în clipa când a început să-mi povestească, atenția mi-a fost atrasă de petele hepatice de pe dosul palmei ei și m-am pomenit că încercam să ghicesc câți ani are, pentru că fața ei și mai ales ochii aveau încă o privire tinerească, proaspătă, curioasă și, judecând doar după asta, i-aș fi dat cel mult treizeci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putem face afaceri. Nu se întâmplă prea des ca o emisiune de televiziune să mă facă să vomit, dar seara trecută a fost o excepție. Există oare cineva în țara asta al cărui stomac să nu se fi întors pe dos când l-am văzut pe Saddam Hussein la știrile de la ora 9, aifșându-se cu așa-zișii ostateci pe care propune cu ticăloșie să-i folosească drept scut uman? Una din imagini îmi va rămâne întipărită toată viața: scena în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce să încep. În clipa aceea, Patrick se ridică, dar eu am continuat: Anii ’80 n-au fost, în general, o perioadă bună pentru mine. Probabil că n-a fost bună pentru mulți. Deschisese un dulap și părea să privească dosul ușii. Tata a murit acum câțiva ani și pentru mine a fost o mare lovitură și pe urmă - după cum știi probabil, de când m-am despărțit de Verity, n-am avut prea multe... — Eu arăt mai bătrân? întrebă brusc Patrick. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator. Seacă, lipsită de conținut, materialistă, vulgară. Suficient pentru a întoarce stomacul pe dos oricărei persoane civilizate, zău așa. Privi trist în gol. Și cel mai rău este că nici măcar n-am câștigat licitația. Mi-a înhățat-o cineva cu zece miare în plus. Și știu că va fi marea lovitură a sezonului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp, problema serviciului de sănătate continua să mocnească în fundal. Se pusese în mișcare o revizuire esențială a politicii din domeniul sănătății și personalul medical era tot mai nemulțumit din cauza resurselor tot mai limitate și a „privatizărilor pe ușa din dos“. Ne-am gândit că ar fi instructiv să-l invităm pe unul dintre inițiatorii reformelor din serviciul național de sănătate și să-l punem față-n față cu cineva care lucra în prima linie a practicii medicale dintr-un spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putem merge pe jos, nu e departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putut să ies, am schimbat cu ea doar câteva cuvinte. Îmi amintesc că avea în geantă o sumă mare de bani și a insistat să mă plătească pentru toate serviciile. Apoi am plecat. M-am furișat printr-o ușă din dos și m-am întors la mașină pe un drum ocolit; și astfel s-au încheiat relațiile mele cu Tabitha Winshaw. N-am mai văzut-o de atunci. Findlay privi în gol. Părea cuprins de un val de profundă tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]