6,803 matches
-
trăire pe care toți creștinii o primesc prin botez și o actualizează prin continua participare la Euharistie, prin rugăciune și slujire, dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. În aceste condiții, cunoașterea lui Dumnezeu nu este una conceptuală ci o trăire duhovnicească, de natura percepției. 2. Dumnezeu este inaccesibil în ființa sa, atât în viața de aici cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin Har sau prin Energie. 3. Energiile
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietăți a cronicarului moldovean. Fără a avea valoarea artistică și duhovnicească a celebrelor mănăstiri din nordul Moldovei, Mănăstirea Teodoreni are totuși o încărcătură istorică, în primul rând pentru locuitorii din Burdujeni, dar și pentru cultura română, deoarece aici poate fi admirat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1533-1591). În urma trecerii
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
exteriori sunt simpli, văruiți în alb. Clopotnița, construcție refăcută după 1991, se află la 15 m în fața bisericii. Clădirile chiliilor înconjoară biserica, ele ținând loc și de ziduri împrejmuitoare. Încă din trecutul îndepărtat, în mănăstire s-a dus o viață duhovnicească superioară. Dintre egumenii mănăstirii, doi au ajuns mitropoliți ai Ungrovlahiei: Varlaam al II-lea (egumen între 1660-1670), Grigorie al II-lea de la Colțea (fost egumen între 1758-1761), făcut mitropolit la 26 iulie 1760, iar alți 3 au ajuns arhierei. Vlădica
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
exterior a vopselii este galbenă, soclu are culoarea verde, acoperișul este din tablă zincată. După zece ani de osteneală a credincioșilor, se sfințește și se binecuvintează ceea ce s-a făcut de mâini omenești, să fie locaș sfânt, izvor al darurilor duhovnicești. Sfințirea Bisericii a fost săvârșită de Prea Sfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, împreună cu un sobor de preoți. Toți creștinii din sat îmbrăcați în haine de sărbătoare așteptau în ograda bisericii venirea arhiereului eparhiot. Prima Sfântă Liturghie oficiată de
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
Iurii Plămădeală(Ialoveni); prot. Nicolai Guja(Orhei);prot. Serghei Zubatîi(Sângerei);pr.Rodion Stoian(Ciuciueni); pr. Ghenadie Lupan(Dobruja Nouă); pr. Anatolie Belous(Iezăreni). Sunetul clopotelor și cântărilor bisericești au umplut valea satului și se urcau către ceruri. Ecoul bucuriei duhovnicești trăite cu ocazia sfințirii bisericii se va simnți multă vreme în sufletele credincioșilor întărindu-i către săvârșirea celor bine plăcute lui Dumnezeu. Preotul paroh prot. Marcel Dodul căsătorit cu Aliona Cașcaval, împreună au participat activ la construcția Bisericii, conducînd șantierul
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici. Întâlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate educativă în școli, precum și una socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare. Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
Paroh preot Vladimir Raețchii de 43 ani absolvoit Seminarul în 1903, pe loc din 1915. Cîntăreț Antohie Ianacheivici de 25 ani absolvent al școlii de cîntăreți în 1918 pe loc din 1920. Cercetările efectuate în arhiva au relevat primii lucrători duhovnicești ai satului, ei fiind chiar și în anul 1835 pe cînd biserică din piatră nu era ridicată. Probabil ei țineau slujbile într-o casă pe care și o numeau biserică Sf. Nicolai (ANRM f. 134 inv. 2 dos. 108): Faptele
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
timp în mii de dosare pentru a găsi date referitoare la biserica din s. Cucueți. Așteptările au fost răscumpărate. Într-un document bine păstrat ce datează cu 25 aprilie 1857 sub nr. 1716 este reglamentată procedura de precăutare de către Konsistoria Duhovniceasca din Chișinău a cererii blagocinului primului sector a Județului Iași, potereu Avramia Antovoschii referitor la distribuirea pămîntului bisericii Sf. Treime din Cucueți. Ca urmare s-a hotărît de a îndrepta cerearea organelor abilitate, în care s-a pus viza, ca
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în Imperiu a început să
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulți ani ÎPS Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea Căpriana, locul de veșnică odihnă al sfântului. Gavriil Bănulescu-Bodoni și-a absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 - 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
la revistele: ""Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) penultima lucrare, "Cartea deschisă a Împărăției", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii. Vorbind
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Teodosia Teodoru (1886-1970), Epifania Ieremia (1906-1988), Evtropia Bunduc (1911-1999) și Ierusalima Pratina. După ultima eliberare a sa din închisoare în anul 1971, revenit la Mănăstirea Slătioara, pr. Demostene Ioniță este însărcinat de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase cu purtarea de grijă duhovnicească a maicilor din Mănăstirea de stil vechi din satul Brădățel din comuna Horodniceni (județul Suceava). Sub îndrumarea sa, Mânăstirea a devenit o oază duhovnicească, bine organizată, avantajată și de peisajul mirific creat de pădurea din jur. La data de 13
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
Mănăstirea Slătioara, pr. Demostene Ioniță este însărcinat de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase cu purtarea de grijă duhovnicească a maicilor din Mănăstirea de stil vechi din satul Brădățel din comuna Horodniceni (județul Suceava). Sub îndrumarea sa, Mânăstirea a devenit o oază duhovnicească, bine organizată, avantajată și de peisajul mirific creat de pădurea din jur. La data de 13/26 noiembrie 1981, de sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, după o perioadă de douăzeci și patru de ani de preoție și ca o recunoaștere a
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
București o bursă de studii la muntele Ahos iar aceasta vizită de 8 luni îi va schimba viața. Călugărul Averchie îi arată acolo adevăratul sens al credinței și al pelerinajului ortodox la Sfântul Munte, unde cunoaște monahi de înaltă ținută duhovnicească. Întors în țară își alege drept patron spiritual pe Sfântul Simeon Noul Teolog și se gândeste serios la opțiunea monahală. Inițiază săptămânalul "Floarea de foc" între (1932-1936) și cotidianul "Credința" între (1933-1938). Devine călugăr in 1948 la Mănăstirea Antim, sub
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
1944, să desfășoare o activitate criminală îndreptată împotriva regimului democrat popular din țara noastră." Una dintre "activitățile criminale" o desfășoară mișcarea "Rugul Aprins". Oficialii considerau această mișcare duhovnicească doar un paravan pentru activitatea politică. Or mișcarea avea un profund caracter duhovnicesc, cu toate că nu putea vedea "cu ochi buni" modul în care țara se prăbușea sub dictatura comunistă, care se instala pas cu pas. Iată ce se scrie în dosarul Părintelui Daniil, referitor la acest lucru: "Pentru a-și desfășura activitatea lor
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
doar simpla lor trecere prin parohie era o predică vie. Urmând tradiția înaintașilor, și slujitorii actuali ai bisericii Hagiu sunt autori de lucrări teologice elaborate. Biserica dispune de o mică bibliotecă, de unde se pot împrumuta credincioșii dornici să citescă literatură duhovnicească. În fiecare vineri seara, după slujba Sfântului Maslu, au loc cateheze și meditații pe teme actuale ale vieții bisericești. O inscipție din anul 1910 aflată sub icoana Sfinților Trei Ierarhi, artă că acum aproape 100 se ani parohia avea o
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
erau găzduite fetele orfane și unde acestea învățau o meserie și un șir de case stil vagon pe stada Țepeș-Vodă unde erau îngrijiți bătrânii săraci. Curtea mare și generoasă a bisericii a constituit în toată vremea un parc de reculegere duhovnicească,iar biserica a fost în permanență un sprijin pentru cei sărmani și oropsiți. Mai puțină lume știe că în vreme de război, când era bombardat Bucureștiul, în curtea bisericii Hagiu s-a construit un adăpost subteran, unde se refugiau oamenii
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
1965 vine ca și preot paroh vrednicul de pomenire arhimandrit Arsenie Papacioc, după ce a ieșit din închisorile comuniste. Acesta slujește timp de doi ani în parohia Filea de Jos și filia Filea de Sus, ducând o intensă activitate pe plan duhovnicesc, prin spovedanii, cuvinte de învățătură și discuții îndelungi cu credincioșii, dar mai ales cu tinerii. În anul 1967 se reîntoarce la mănăstire și Î.P.S Teofil Herineanu numește un alt ieromonah trecut prin închisorile comuniste, părintele Alexandru Adrian Făgețeanu
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]
-
la mănăstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Mănăstirea Curtea de Argeș. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând și bun cunoscător al Sfintei Scripturi. În anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit Ștefan. Mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credință, să tămăduiască neputințele poporului, să zidească noi lăcașuri de rugăciune, să tipărească și
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
datat 1846 februar 1, la punctele 4 și 5: „4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul și voe din partea nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși d - lor epitropi a spune opștescul nostru schit supt vreo eparhialnică episcopie arhierească sau monastire mai mare, cu ascultarea celor politicești sau duhovnicești privitoare cătră interesuri sau
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși d - lor epitropi a spune opștescul nostru schit supt vreo eparhialnică episcopie arhierească sau monastire mai mare, cu ascultarea celor politicești sau duhovnicești privitoare cătră interesuri sau oricum nu au dreptul a -l supune.”... În statistica din 1809 a Eparhiei Romanului, Schitul Valea Neagră nu apare, dar într-o scrisoare din 17 iulie 1844, a episcopului Meletie către protoieria ținutului Putna, arată ca
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Imperiul Rus), numit și "Antipa Athonitul" sau "Antipa Românul", a fost un călugăr creștin-ortodox originar din Moldova, care este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă. A trăit în mănăstiri de la Muntele Athos, din Moldova și din Rusia, fiind un îndrumător duhovnicesc vestit. El a fost canonizat de mănăstirile din Muntele Athos în anul 1906, cultul său fiind extins și în celelalte biserici ortodoxe. S-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani din satul Calapodești aflat pe atunci în
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești tot pentru a strânge ajutoare pentru schitul atonit. A făcut un popas la Lavra Pecerska din Kiev și a ajuns apoi la Moscova și Sankt Petersburg, trimițând
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
cu Finlanda; obștea de acolo trăia după normele atonite paisiene, impuse de ucenicii lui Paisie Velicicovschi care ajunseseră la această mănăstire. S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum scria ucenicul său, monahul Pimen. A practicat rugăciunea inimii și s-a spus că ar fi avut darul clarviziunii și al facerii de minuni (vindecări de boli), fiind un îndrumător duhovnicesc
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum scria ucenicul său, monahul Pimen. A practicat rugăciunea inimii și s-a spus că ar fi avut darul clarviziunii și al facerii de minuni (vindecări de boli), fiind un îndrumător duhovnicesc vestit în părțile de nord ale Rusiei. „Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]