7,015 matches
-
EMINESCIAN Analiza semiotică a limbajului politic eminescian 220 261 187 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa 240 239 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica spațiul configurării unui nou Eminescu 262 294 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Bibliografie LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Anexe Bibliografie Indice de nume 303
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire: „vălul mîhnirii”, „plumbul datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de regulă epitetul general-apreciativ și comparația abstractă*, rareori intervine și cîte un element mai concret („ca lemnele În foc oasele-mi’ secară pe piept”, „ca pelecanul mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă cu-n jug neomenos, Ca leul ce izbește a temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi mai nobile, mai mari, mai vrednice pentru un bărbat decît amorul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat de definiția feminității, socotind că forma ei ideală este aceea ce unește spiritul (duhul) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chinului erotic. Sihleanu spune Într-un vers: „iubesc a mele chinuri și voi a suferi”. Și tot el: „Iubirea pentru mine e numai o durere, Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem numind-o eminescian „stăpîna nopților”. Conachi nu leagă Însă de acest astru o viziune mai profund lirică. Alegorizează, În stilul lui, făcînd din lună un confident și un mesager: să ducă oftatul și lacrimile peste munți, la Stăpînă, dîndu-i, astfel, de știre că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fapte mărunte / 53 1.5. De ce plânge Bizu? / 65 1.6. Arta de a (nu) scrie un roman / 70 1.7. Cherchez la femme / 79 1.8. Lecturi infidele / 84 1.9. Femeia, un suflet pereche / 94 Capitolul 2. Romanul eminescian. Un proiect abandonat / 113 2.1. Eminescu și mutația valorilor estetice / 117 2.2. Mitul eminescian. Reconfigurări polemice / 129 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase / 153 2.4. Spre alt tip de "roman", în căutarea epicului pur / 192 2
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un roman / 70 1.7. Cherchez la femme / 79 1.8. Lecturi infidele / 84 1.9. Femeia, un suflet pereche / 94 Capitolul 2. Romanul eminescian. Un proiect abandonat / 113 2.1. Eminescu și mutația valorilor estetice / 117 2.2. Mitul eminescian. Reconfigurări polemice / 129 2.3. Erotism și creativitate. Legături primejdioase / 153 2.4. Spre alt tip de "roman", în căutarea epicului pur / 192 2.5. Consecințele unui eșec: reinventarea melodramei / 211 Bibliografie / 221 Indice de nume / 229 Postfață. Antonio Patraș
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cea mai pesimistă "filosofie" (shopenhauerianismul, de pildă) nu va reuși să anihileze cu totul "voința de putere (expresie a individualității)" pentru că "imperialismul e adevăratul principiu al personalității omenești". Ca atare, sentimentul morții și aspirația ataraxică se regăsesc atât în creația eminesciană, cât și în cea lovinesciană, fără ca speculația teoretico-filosofică despre lume și viață să aibă consecințe practice și să conducă la sterilitate. Psihologia lui Bizu, în schimb, e descrisă de la bun început drept "produsul unei structuri organice" și al unei "fiziologii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orașul său natal e un subiect de comedie ușor de zugrăvit, cu episoade depozitate în memoria fiecăruia"49. Vizibil afectat de cronicile negative și de respingerea candidaturii la Academie (cronologic, între Firu'n patru și Diana, apar romanele din ciclul eminescian), Lovinescu încerca de fapt să scrie o literatură captivantă, pe gustul publicului larg, caracterizată printr-o tensiune dramatică a povestirii "plină de neașteptat în fiecare din capitolele ei" (suspense-ul). Prin aceasta, el se delimita, polemic, de mai vechea sa metodă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
65. În plus, Lovinescu însuși a încurajat în repetate rânduri, după cum am văzut, procedeul confruntării textului literar cu subtextul său biografic. Nu mă voi angaja, acum, într-o interpretare de acest gen. Voi reveni cu detalii în capitolul consacrat ciclului eminescian. Urmărind, ca de obicei, geneza formei romanești, am cules din "agende" doar următoarele însemnări de oarecare interes pentru "analiza" de față: "30 iunie 1938. Încep romanul care deviază; nu va mai fi probabil Silvia"; "1 iulie 1938. Scriu 22 p.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din monumentalul proiect al Mălurenilor par a ilustra un alt gen de proză, clasicizat, de tipul cronicii de familie 70, în care observația realistă, obiectivă, substituie mistificația melodramatică, asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de tipul cronicii de familie 70, în care observația realistă, obiectivă, substituie mistificația melodramatică, asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului în literatura noastră ("spiritul cel mai universal", "poetul nostru cel mai rezistent" etc.71
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului în literatura noastră ("spiritul cel mai universal", "poetul nostru cel mai rezistent" etc.71). Fără a scrie așadar un studiu de sine stătător 72, care să abordeze sistematic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai vechea teorie maioresciană a geniului romantic, devenită anacronică în raport cu moderna interpretare călinesciană). Pentru a înțelege exact temeiurile demersului lovinescian, surprinzător în multe privințe, e necesar să lămurim: 1. argumentele folosite de Lovinescu pentru a confirma valoarea și rezistența operei eminesciene în timp; 2. motivele pentru care privilegiază criticul personalitatea scriitorului în raport cu opera; 3. dacă esența personalității e de căutat în psihologia erotică, trebuie clarificate apoi raporturile dintre erotism și creativitate, dintre psihologia creației și configurațiile estetice ale operei; 4. în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am urmărit, de altfel, și în capitolele anterioare, pentru a evidenția, pas cu pas, geneza formei literare). 2.1. Eminescu și mutația valorilor estetice Încă din primii ani ai carierei sale, Lovinescu încerca să-și explice fascinația pe care lirismul eminescian o exercita asupra a generații întregi de cititori, fără a-și pierde forța de impact psihologic. Pe tânărul critic îl impresionau nu "ideile", nu "filosofia" lui Eminescu (această "filosofie" i se părea chiar un pic învechită sau, oricum, lipsită de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
timpul, pentru că a compus "cele mai muzicale și mai plastice versuri ce s-au scris în românește". În rest, toată poezia română de dinaintea sa subliniază criticul "nu există ca valoare actuală ci numai ca valoare istorică". Chiar și în opera eminesciană partea intelectuală s-a uzat (remarcă mai veche), dar "calitatea de sugestie a poeziei eminesciene rămâne și astăzi proaspătă, intactă și neegalată de nici un poet contemporan"79. Ca atare, elementul de rezistență al poeziei lui Eminescu îl constituie, pentru Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în românește". În rest, toată poezia română de dinaintea sa subliniază criticul "nu există ca valoare actuală ci numai ca valoare istorică". Chiar și în opera eminesciană partea intelectuală s-a uzat (remarcă mai veche), dar "calitatea de sugestie a poeziei eminesciene rămâne și astăzi proaspătă, intactă și neegalată de nici un poet contemporan"79. Ca atare, elementul de rezistență al poeziei lui Eminescu îl constituie, pentru Lovinescu, muzicalitatea și capacitatea sa de sugestie, și nu "ideile", nu "conținutul" propriu-zis (opinie reluată, peste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
primă inconsecvență, care va genera câteva erori grave în judecarea operei lui Eminescu. Iată despre ce este vorba: deși concede poeziei capacitatea de a se sustrage de la inevitabilul proces de "mutație a valorilor", Lovinescu sancționează fără pic de rezervă proza eminesciană, considerată mult mai puțin valoroasă din cauză că ar fi prea "lirică" (iar amestecul genurilor constituie, pentru criticul modernist, o eroare estetică), "supusă tuturor influențelor romantismului german al epocii". Or, romantismul nu are ce căuta în proză, care, potrivit concepției lovinesciene, evoluează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
proză, care, potrivit concepției lovinesciene, evoluează în mod necesar de la "subiectiv" la "obiectiv", adică de la "romantism" (fantezist și sentimental) la realismul mimetic. Pe scurt: ilustrând un moment de tranziție, și, în plus, fiind incapabilă să respecte condițiile creației obiective, proza eminesciană "nu îmbrățișează lumea în realități" și de aceea, conchide criticul modernist, "nu are o prea mare valoare". După cum lesne se poate observa, aici se confruntă, în fond, două teorii pe care Lovinescu nu izbutește cu nici un chip să le concilieze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai curând evoluția de la o literatură axată pe psihologia colectivă și nediferențiată (sufletul țărănesc) la o literatură reflectând psihologia individuală, modelată de o mentalitate specific urbană. Acestea fiind spuse, se observă cu ușurință că motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană se dovedesc complet arbitrare, nefiind justificate nici măcar de propria teorie privind evoluția epicului de la subiectiv la obiectiv. Teorie care, pe de altă parte, pare să contrazică nu doar subiectiva proză eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu ușurință că motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană se dovedesc complet arbitrare, nefiind justificate nici măcar de propria teorie privind evoluția epicului de la subiectiv la obiectiv. Teorie care, pe de altă parte, pare să contrazică nu doar subiectiva proză eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată pe tiparele romantice ale melodramei (racordate, desigur, la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale, fără niciun argument serios, care să pună la îndoială valoarea estetică a textelor din categoria cu pricina. În schimb, legătura subterană, de viziune, dintre poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași premize psihologiste, potrivit cărora "farmecul inefabil" al lirismului eminescian se cuvine detectat în capacitatea de sugestie și în muzicalitatea limbajului. Or, recursul la sugestie presupune refuzul transcrierii mimetice a "realității", al ancorării în biografic și în istoric, în favoarea unor reprezentări mai abstracte și a unui limbaj universal (precum acela
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]