7,011 matches
-
Ceremonia naturii (1972) și Paul Verlaine (1974), „explică” prea puțin personalitatea poetei, însă dau seama de anvergura (ca și de poziția excentrică) a arhielaboratului ei discurs poematic. T. a îngrijit, în 1976, în colaborare cu Marin Bucur, Dicționarul de rime eminescian și a dat versiuni din scrierile Elenei Văcărescu și ale Iuliei Hasdeu. În 1983 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Cadențe, București, 1963; Culorile complementare, București, 1966; Metamorfoze, București, 1968; Existențe, București, 1969; Catharsis, București, 1970; Brățara lui
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
AFT, 1968, 28; George Pruteanu, „Trenos”, IL, 1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre adâncul lucrurilor, VTRA, 1998, 10; Popa, Ist.
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând concentrat spectaculoasa oscilație între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunță, poate prea categoric, împotriva așa-zisului curent eminescian; unicitatea lui Eminescu, poet „al visului dublu, teurgic și mitologic, n-a mai fost repetată
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând concentrat spectaculoasa oscilație între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunță, poate prea categoric, împotriva așa-zisului curent eminescian; unicitatea lui Eminescu, poet „al visului dublu, teurgic și mitologic, n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată”. Eminescu va fi mereu prezent în conștiința lui S. și atunci când va comenta lirica secolului al XX-lea, care se îndruma
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
dublu, teurgic și mitologic, n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată”. Eminescu va fi mereu prezent în conștiința lui S. și atunci când va comenta lirica secolului al XX-lea, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși e un promotor al modernismului, criticul acordă poeziei lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizantă din Istoria literaturii române moderne (I, 1944), elaborată împreună cu Șerban Cioculescu și Tudor Vianu. Pe larg e discutată noutatea ideilor
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
din Cernăuți strânge în volum foiletoanele lui Mihai Teliman, însoțite de o substanțială prefață - nu sunt întâmplătoare. Pe de altă parte, cronicile lui T. probează un simț precis al limbii și gustul pentru construcția ironică amplă, deprinsă parcă din publicistica eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70; Aurel Dumbrăveanu, Din trecutul Bucovinei literare, ALA, 1921, 23; D. Marmeliuc, Gheorghe Tofan, „Deșteptarea
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
spiritualismul catolic. Chiar dacă nu toate punctele de vedere au darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
În Creativitate și ideal, deși titlul pare să indice influența lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universității din București. El stabilește, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității eminesciene - epicureismul estetic, spațiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
edit., Galați, 1995; Mihai Eminescu, Luceafărul, Galați, 1996. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, „Eseul. Personalitatea unui gen”, CRC, 1980, 4; Melania Livadă, „Eseul. Personalitatea unui gen”, RL, 1980, 8; Cristian Livescu, „Creativitate și ideal”, ATN, 1985, 1; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ST, 1985, 1; Călinescu, Biblioteci, 239-243; Piru, Critici, 69-72; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, București, 1994, 96; Constantin Trandafir, Eminescu, poet al ființei, ST, 1995, 6; Theodor Codreanu, „Literatura marilor clasici”, „Porto-Franco”, 1996, 5; Andrei Grigor, Spațiul eseistic, L
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
conștiința critică, București, 1994, 96; Constantin Trandafir, Eminescu, poet al ființei, ST, 1995, 6; Theodor Codreanu, „Literatura marilor clasici”, „Porto-Franco”, 1996, 5; Andrei Grigor, Spațiul eseistic, L, 1997, 39-40; Simona Filip, Note de lector, „Antares”, 2000, 22-24; Doinița Milea, Sinteze eminesciene, „Antares”, 2001, 34-36; Popa, Ist. lit., II, 1167; Nicoleta Dascălu, Teoria literaturii sau teoria literară?, „Antares”, 2003, 64-66.
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
care participă personaje literare caracterizate tocmai prin intermediul întâmplărilor relatate. Motivul literar: cea mai mică unitate semnificativă a textului; modalitatea artistică prin care se realizează tema; element (situație, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificație (exemple de motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice trei, șapte, nouă, zece, impăratul fără urmași, alegerea calului, apa vie etc) Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvență, pentru a scoate in evidență o idee, un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amplă investigație, „lipsa de conștiință artistică la Tudor Arghezi”, cu toate că în general aprecierile sale sunt în consens cu cele „oficializate”. Un interesant studiu, Poezia ochilor la Eminescu (1939), încearcă să expliciteze simbolistica și conotațiile metaforice ale ochiului în diferite contexte eminesciene, precum și modalitățile de creare a imaginilor axate pe ochi/privire. Prima plachetă de versuri a lui F.-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
3 martie 1898. Este redactată, așa cum se specifică în primul număr, de un grup alcătuit din tineri fără experiență literară. Din proza sau din poeziile publicate nu lipsesc semnele talentului. Notabile șunt stihurile lui Jean Boniface Hétrat. O vagă atmosferă eminesciana și un sentimentalism discret caracterizează versurile lui Const. D. Popescu, în timp ce fugarele notații ale lui Victor A. (actorul Victor Antonescu), cuprinzând schițarea unei situații dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de observație și înclinație către analiza comportărilor umane. Tot
FREAMATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
I.Gh. Stanciu oprindu-se, în cadrul aniversărilor UNESCO, la profesorul Onisifor Ghibu, iar Corneliu Albu urmărind protectoratul acordat de Nicolaus Olahus umanistului flamand Levinus Panagathus (10/1983). Numărul din ianuarie 1985 are în vedere, la rubrica „Miscelanee”, șantierul editorial al operei eminesciene. Un alt text inedit îl vizează pe C. Rădulescu-Motru, așa cum l-a cunoscut Nicolae Bagdasar, cu un document inedit despre Kant și „pacea eternă” dintre popoare (4/1986). George Șt. Andronic evocă figura profesorului Dan Barbilian, iar Dan Smântânescu își
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
Hasdeu, Literatura populară, în I.C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1867; Pop, Conspect, I, 159-160; Iorga, Ist. presei, 143-144; Chendi, Foiletoane, 39-45; George Baiculescu, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, București, 1941, 12-21; Șerban Cioculescu, Alte izvoare lirice eminesciene, RL, 1971, 16; Ist. lit., III, 23-26; Bârlea, Ist. folc., 165-166; Dicț. lit. 1900, 374-375; Dicț. scriit. rom., II, 304-306; Datcu, Dicț. etnolog., I, 278. I.H.C.
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung interval în care s-a dedicat activității de editor, revine cu o lucrare intitulată Tudor Vianu și lumea culturii (1998) și cu o importantă exegeză a poeziei eminesciene, Melancolia lui Eminescu (2002). A scris prefețe la o serie de volume de Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Georgeta Mircea Cancicov, G. Ciprian, Lucian Blaga. Adevărata vocație, de editor, a probat-o în ediția Opere de Tudor
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în termeni polari.” Prin Melancolia lui Eminescu, G. finalizează, într-un studiu semnificativ pentru profilul său de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei analize minuțioase, în care contextul larg al literaturii europene servește drept fundal. Lucian Blaga este celălalt mare poet român căruia îi închină o monografie, si aceasta precedată de
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei analize minuțioase, în care contextul larg al literaturii europene servește drept fundal. Lucian Blaga este celălalt mare poet român căruia îi închină o monografie, si aceasta precedată de câteva studii semnificative. Contributions à l’histoire de la versification roumaine. La
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Utak [Drumuri], Budapesta, 1968, Szélvészben [În vâltoare], Budapesta, 1970; Mihai Eminescu, Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967. Repere bibliografice: Dsida Jenő, Göbl László, „Műfordítások”, „Pásztortűz”, 1928, 14; Perpessicius, Contribuții maghiare în literatura română, LCF, 1960, 3; Un cercetător al operei eminesciene (interviu cu Gáldi László), GL, 1964, 11; George Munteanu, Adevărata stilistica, CNT, 1965, 3; Sanda Golopenția-Eretescu, „Esquisse d’une histoire de la versification roumaine”, REF, 1965, 4; Floră Șuteu, „Stilul poetic al lui Eminescu”, LR, 1966, 2; Ștefan Munteanu, Între lexicografie
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
de la V. Cârlova și I. Heliade-Rădulescu până la Al. Macedonski și G. Coșbuc). În Mihai Eminescu o dell’Assoluto (1963), „cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă străină, lui Eminescu” (Mircea Eliade), analizează întreaga operă a poetului, evidențiind temele liricii eminesciene, de la problema socială din Împărat și proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele șase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
temele liricii eminesciene, de la problema socială din Împărat și proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele șase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei și ambivalenței timpului, evaziunea din timp. Dense sunt și capitolele Eminescu și tradiția; substratul autohton al culturii sale și Reflexe ale tradiției în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]