7,822 matches
-
i (în , în , în ) sunt o etnie migratoare cu origini necunoscute. O parte a Limbii ienișe denota un trecut foarte vechi, de origini europene. Deseori ei sunt numiți ""țiganii albi"", datorită faptului că, altfel decât rromii, au tenul de culoare deschisă. Această populație nu are origini indiene
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
apărut ca urmare a iluminismului, după care în secolul al XIX-lea și-au văzut apariția mai multe state-națiuni în Europa, în zone mari europene fiind impusă omogenizarea culturală și lingvistică (sau cel puțin s-a încercat omogenizarea lor) a etniilor conlocuitoare. Termenul este aplicat și pentru politica similară, folosită de autoritățile maghiare în regiuni precum Transilvania de Nord și Bačka în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Când se referă la nume de persoane și geografice, termenul include și înlocuirea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
XVII, s-a intensificat după Ausgleich, care a adus o autonomie sporită a guvernării maghiare din Austro-Ungaria. Regatul Ungariei (denumit și Translethania) era o țară multietnică, locuită de maghiari, germani, slovaci, români, ucrainieni, sârbi, sloveni, rusini, evrei, țigani și alte etnii. Conform recensămintelor din 1910, maghiarii erau grupul cel mai larg, cu 48% din totalul populației. Dacă Croato-Slavonia ar fi exclusă, procentajul ar crește la 54%, dar și așa această cifră este contestată de istorici, deoarece recensământul nu a interogat "etnicitatea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
timp, numărul ne-maghiarilor care trăiau în Regatul Ungariei a fost mult mai mare decât cel al etnicilor unguri. Conform datelor recensămintelor din 1787, populația regatului maghiar număra 8.500.000 de locuitori din care 43% era ungur 57% alte etnii. În 1809, populația număra 3.000.000 unguri și 7.000.000 alte etnii. Întrucât o politică intensă de maghiarizare a fost implementată de-abia după 1867, relațiile etnice s-au schimbat în favoarea maghiarilor: conform datelor din 1900, numărul vorbitorilor
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
decât cel al etnicilor unguri. Conform datelor recensămintelor din 1787, populația regatului maghiar număra 8.500.000 de locuitori din care 43% era ungur 57% alte etnii. În 1809, populația număra 3.000.000 unguri și 7.000.000 alte etnii. Întrucât o politică intensă de maghiarizare a fost implementată de-abia după 1867, relațiile etnice s-au schimbat în favoarea maghiarilor: conform datelor din 1900, numărul vorbitorilor de limbă maghiară din regat era de 8.500.000, iar numărul vorbitorilor de
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
rămas valabilă până în 1918, doar păturile mai înstărite, adică 5,9% din întreaga populație avea drept de vot. Acest procentaj excludea efectiv întreaga țărănime și clasa muncitoare din viața politică. Procentajul persoanelor cu venituri mici era mai ridicat în rândul etniilor ne-maghiare, cu excepția germanilor care erau în general mai înstăriți. Transilvania era cea mai defavorizată în ceea ce privește ponderea reprezentării populației sale în parlamentul maghiar. Astfel, cu cât o regiune era mai românească (din punct de vedere al numărului de locuitori), cu
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
din electorat), românii (16,1% din populație, 9,9% din electorat), rusinii (2,5% din populație, 1,7% din electorat), croații (1,1% din populație, 1,0% din electorat), sârbii (2,2% din populație, 1,4% din electorat) și alte etnii (2,2% din populație, 1,4% din electorat). Politica de maghiarizare de sub guvernarea Dezső Bánffy din perioada 1895 - 1899 a inclus și o serie de acțiuni de maghiarizare forțată a numelor personale și denumirilor geografice. Legea arhivelor specifica faptul că
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
de locuitori, dintre care 50.40% - bărbați și 49.60% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 92.19% - moldoveni, 4.31% - ruși, 2.19% - ucraineni, 0.58% - găgăuzi, 0.26% - bulgari, 0.05% - evrei, 0.41% - alte etnii. În comuna Cocieri au fost înregistrate 1196 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane. În anul 1963 se ridică o școală în sat (fiind reorganizată mai tîrziu ca Liceul Teoretic "Vlad
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
din Ismail, Chilia, Cetatea Albă, Căușani, Tighina, dându-le căruțe și alimente pentru instalare. Comunitatea armeană din Basarabia s-a revigorat, sub influența celei din Moldova, într-un an crucial pentru Rusia, 1917, când s-a produs o renaștere a etniilor, dornice de autodeterminare. După o consfătuire a reprezentanților a 20 organizații obștești din Basarabia, Vlad de Herța a propus comunității armene să-și înființeze un organism de conducere națională, care să delege un reprezentant în parlamentul preconizat, Sfatul Țării. Acest
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Țării care a proclamat solemn Unirea. După exemplul armenilor din Moscova, la începutului lui decembrie 1917, în Chișinău, reprezentanții armenilor basarabeni de toate confesiunile (apostolici, ortodocși, catolici, protestanți) au înființat un organism de apărare a intereselor naționale și materiale ale etniei, NaCoBa (Comitetul Național al Armenilor din Basarabia), condus de avocatul Mitridat Muratov și activînd pe secții specializate. Comitetul a organizat ajutorarea refugiaților armeni din Turcia și a înființat un liceu armenesc particular, care a facilitat elevilor basarabeni trecerea de la programul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
decembrie 1944 biroul primului ministru a transmis ordine telefonice inspectoratelor de poliție pentru a înregistra populația germană aptă de muncă. Toate grupurile de armate ale Armatei Roșii au avut ordin să adune în lagăre un anumit număr de persoane de etnie germană, apte de muncă, și să le deporteze în Uniunea Sovietică. În România, această misiune a fost îndeplinită cu ajutorul autorităților române, sprijinite de unități ale Armatei Roșii și de agenți ai GRU (Glavnoie Razvedivatelnoie Upravlenie - serviciul de informații al armatei
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
până în 1945 Germaniei, iar din 1945 până în 1993 din nou Cehoslovaciei. După anul 1993, odată cu dizolvarea statului cehoslovac, regiunea Sudeților este parte a Republicii Cehe. Denumirea a încetat însă să mai fie folosit după expulzarea a aproape întregii populații de etnie germană din Cehoslovacia în 1946. Din punct de vedere istoric, teritoriile cunoscute mai târziu ca Sudetenland au aparținut regiunilor Boemia, Moravia și Silezia. În timp ce Sudetenland nu a format o singură regiune istorică, cu excepția perioadei în care au fost unite sub
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
confiscate de statul cehoslovac în conformitate cu prevederile decretelor lui Beneš. Dintre ceilalți germani care au rămas la început în Cehoslovacia, mulți au emigrat mai târziu în Germania Occidentală. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2001, aproximativ 40.000 de persoane se declarau de etnie germană în Republica Cehă. Termenul "Sudetenland" are în zilele noastre doar o semnificație istorică, legată de cele mai multe ori de trecutul nazist. Germanii sudeți și urmașii acestora sunt reprezentați de mai multe organizații, cele mai cunoscute fiind "Sudetendeutsche Landsmannschaft", "Verband der
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
se referă la evacuarea populației de etnie germană din din zona mai înainte amintită și din alte ținuturi ale Prusiei în 1944 și1945. Evacuarea a început sub amenințarea ofensivei sovietice. ea a fost completată conform deciziilor luate la Potsdam în legătură cu expulzarea germanilor din afara teritoriilor Germaniei postbelice. Armata
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
s-a născut la 20 septembrie/3 octombrie 1908 în orașul București (capitala României), într-o familie de etnie armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar și numindu-se Abraham Balgian. Părinții săi au emigrat de la Istanbul în anii 1895-1896 după masacrele minorității armene din Turcia. A primit la botez numele de Levon Garabed Balgian (în transliterație și în
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179. Maghiarii și romii compun cele mai numeroase minorități etnice din România, reprezentând 6,5 și, respectiv, 3,2 la sută din populația stabilă a României. Populația de etnie maghiară este majoritară în județele Harghita (84,6%) și Covasna (73,8%), iar proporții semnificative ale populației de etnie maghiară (peste 20%) există și în județele Mureș (39,3%), Satu Mare (35,2%), Bihor (25,9%) și Sălaj (23,1%). Minoritatea
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
numeroase minorități etnice din România, reprezentând 6,5 și, respectiv, 3,2 la sută din populația stabilă a României. Populația de etnie maghiară este majoritară în județele Harghita (84,6%) și Covasna (73,8%), iar proporții semnificative ale populației de etnie maghiară (peste 20%) există și în județele Mureș (39,3%), Satu Mare (35,2%), Bihor (25,9%) și Sălaj (23,1%). Minoritatea de etnie romă este în creștere în aproape toate regiunile țării. Federația Etnică a Romilor din România considera că
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
este majoritară în județele Harghita (84,6%) și Covasna (73,8%), iar proporții semnificative ale populației de etnie maghiară (peste 20%) există și în județele Mureș (39,3%), Satu Mare (35,2%), Bihor (25,9%) și Sălaj (23,1%). Minoritatea de etnie romă este în creștere în aproape toate regiunile țării. Federația Etnică a Romilor din România considera că romii ar fi în număr de 2,5 milioane, reprezentând 10% din populația totală, iar după alți observatori, numărul lor ar fi mai
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
(n. 15 decembrie 1857, București - d. 5 iunie 1893, Buenos Aires) a fost un inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit "„Conchistadorul român al Patagoniei”" s-a născut la București la 15 decembrie 1857 (ca
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
fost supranumită "Orașul Alb". Întreaga zonă a fost numită "Coasta de Argint" din aceleași motive. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi parte a orașului) numită "Mumcil" în timpul administrației românești și "Momchil" în bulgară. Satul avea populație majoritară de etnie tătară. Locul era populat de ionieni în secolul V î.Hr.. La acea vreme, așezarea era numită "Kmuni" sau "Krunoi" (în grecește însemnă "izvoare"), datorită abundenței izvoarelor carstice din zonă. <br> Mai târziu a fost redenumit "Dionysopolis " după numele zeului Dionysos
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
luptă aprigă împotriva bisericii romano-catolice. În circulară episcipul i-a îndeamnat pe preoți să nu adere la adunarea de la Târgu Mureș, în care mai mulți preoți romano-catolici din RPR au susținut înființarea unei biserici catolice separate de Roma. Fiind de etnie șvabă, episcopul Pacha nu era prea popular printre catolicii maghiari din Banat. Speculând această stare de spirit, o audiență la Hitler, în februarie 1934, cât și concesiile reale făcute organizației fasciste "Grupul Etnic German", din Banat, Securitatea l-a împovărat
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
() (n. 31 mai 1877, Cenei - d. 16 martie 1962, Jimbolia) a fost un pictor român de etnie germană, din Banat, supranumit și "pictorul șvab", cunoscut pentru picturile sale care descriu istoria, viața, tradițiile și obiceiurile șvabilor bănățeni. a fost fiul bărbierului Franz Jäger și al Magdalenei Schuller din Cenei. La vârsta de 12 ani, în 1889, a
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
(n. 14/25 septembrie 1882, București - d. 22 aprilie 1963, Paris) a fost jurist și om politic român de etnie evreiască, președinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945) și președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945). s-a născut în 1882, în București, într-o înstărită familie
Wilhelm Filderman () [Corola-website/Science/303698_a_305027]
-
a armenilor, totul culminând cu executarea Catolicosului Khoren I în 1938, (în timpul epurărilor staliniste), și cu închiderea Catolicatului din Echmiadzin din 4 august 1938. Biserica a supraviețuit într-o semiclandestinitate sau în diaspora. La fel ca și cetățenii de alte etnii din Uniunea Sovietică, milioane de armeni au suferit în urma deportărilor sau execuțiilor din timpul lui Stalin. În 1936, asistat cu credință de Lavrenti Beria, Stalin a hotârât deportarea armenilor în Siberia, zvonurile afirmând la acea vreme că s-a încercat
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
și persoane de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei și școli religioase, clădirile
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]