9,565 matches
-
Sf. Vasile, va fi anul roditor, mănos; când nu va fi plină, anul va fi neroditor."183 La lună nouă (crai nou), nu se făceau semănături deoarece boabele nu legau, nu se făceau nunți, pentru că nu durau căsniciile, se făceau farmece de ursită, iar dacă "secera lunii se desfăcea în două", copiii se rugau la lună pentru diferite daruri. La lună plină (veche), se pornea plugul, se făceau semănături, copilul născut era considerat norocos, se culegeau plante de leac. Simbolul lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai să ai flori frumoase, le sameni la lună nouă, că înfloresc toată vara, iar dacă sameni ceva de trebuință, atunci trebuie să sameni la lună veche"; "la lună nouă fac fărmăcătoarele farmecele lor cele rele, căci atunci au putere, pentru că ele cu dracul, cu necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului, el are atunci slobod de la Dumnezeu să îmble și toate necurățeniile"; "toate farmecele cele rele la lună nouă se fac și totul ce se face de bine se face la lună veche"; Tot răul la lună nouă se înnoiește și rămâne cum a fost până se sfințește luna"; Când e lună plină, merg
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Trece Ion oștile. / Iar Ion făt-frumos, / El să fie sănătos / Ca un trandafir frumos."200 În structura magică tradițională a urăturii de Malancă, luna este supusă unui ritual al reîntoarcerii în matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești, și mai ales de la puica neagră, că nu se prind farmecele"; Când se ouă găina întâi, să pui oul sub prag și să torni deasupra cenușă sau gunoi; atâtea ouă să fie cât gunoi."258 Ouăle care vor fi împistrite sau înroșite de Paști, se aleg la Miezul Păresimilor, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casă, de câmp sau de apă, nu trebuie ucis sau izgonit, iar, de Alexii, este interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-a lungul anului. Considerat "norocul casei", șarpele de casă apără casa de farmece, de blesteme și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șarpe e pacat să-l omori. El nu mușcă decât dacă-i face cineva vreun rău. Dumnezeu zice că omul e șerpe. Șerpe este la toată casa; unde este șerpe e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie. Dar să ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată moare unul din gospodari."352 Pe de altă parte, șarpele e "blestemat", e "din degetul diavolului": "Șerpele zice că a umblat în 24 de locuri să-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat, / în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trăi sun semnul libertății l-a condus încă de foarte devreme în temnița comunistă pe care și-a asumat-o ca pe o etapă decisivă din viața sa. Student eminent își fascina colegii prin cultura sa, prin insolitul exprimării, prin farmecul personal dar mai ales prin nonconformismul său. De aceea nu este de mirare că în jurul lui s-a constituit disidența ieșeană în anii 70-80. Hărțuit de securitate și sufocat de minciunile regimului comunist, în 1981 Mihai Ursachi emigrează în Statele Unite
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și lumea începe să fie contemplată nostalgic; lucidă, ne mărturisește: "Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
directă, Ioana Diaconescu eșuează în declarații retorice: "Balada cântată, balada lăsată la mare./ Înapoi pe pământ/ că nu se mai poate/ Trăi plutind..." Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și sentiment. Poeta cântă reacțiile spirituale raportate la farmecul universului și la dragoste. Șerpii se târăsc prin iarbă și printre pietre, arborii sunt negri, poeta plânge lângă pământ, cu bucurie pentru că anotimpul pornește din fruntea ei lipită de semințele viitoare. Printre alte imagini notabile, apar copaci plictisiți, râs fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să vă spun"; jalea lui Goga din "Rugăciune" sau "Noi", cu rădăcini certe în farmecul dureros eminescian va fi o permanență a poeziei lui Ioan Alexandru 5. O definiție a poeziei Poemele sunt un fel de drum pe care nu "poate călători nimeni în afara îngerilor/ Dumneata însuți ești un înger spunea Filozoful" ("De unde vine umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ciclu, " Trecerea de la noțiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros al versurilor de până acum", în care de fapt își exprimă părerea de rău că nu și-a sensibilizat îndeajuns ideile. De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a crea cosmogonii este seacă și plată, fără respirație, împletind elementele primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dumneata/ peste umilința mea" ("Spleen"). Nichita Stănescu este un îndrăgostit de dragoste, mai precis de starea de dragoste, de iubire, dacă ea ar însemna mai mult pe scara sentimentelor, sau dacă am admite că iubirea presupune o stare permanentă de farmec specifică sentimentelor îndrăgostitului: "De ce te-o fi iubind atâta, iubire,/ vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oarecare"; acolo oamenii sunt harnici și satul are "rânduielile lui", de aceea Moș Pătru Târziu regretă vremurile de odinioară: "La noi muierea pupa mâna bărbatului... și din dumneata nu-l scotea niciodată". Oamenii din Bulzești cred în descântece și în farmece (unde se sparge gălbenușul acolo este junghiul pe care îl tratează cu tutun și cu muștar, ceapă, ulei, din care se face un "bleasc" "și se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în fundul scenei) DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care m-am despărțit adineauri, m-a mângâiat cu prisosință și farmecele ei au șters tot necazul din pricină că n-am izbutit. Am îndeplinit de altminteri tot ce se cuvenea pentru ca să nu pierz prea multă vreme cu suspinele. SGANAREL: Ce să spui, stăpâne, mă uimești. Am fost împreună la doi pași de pieire
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de ax ale unei tranziții ce a durat totuși mai mult decât ne-am fi gândit, el a reușit să țină corect cârma. În tot acest răstimp, am înțeles rostul și rolul omului de acțiune Alexa Visarion, care, uzând cu farmec de tinerețea sa rebelă, îmbina lupta cu calmul lecturii și al educației sub semnul generos al cărții. Cu alte cuvinte, gândindu-mă la Diderot, am descoperit secretul său ce constă în știința existenței paradoxale. Desigur, lucrurile nu sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care-l ridică din costumul de bufon la înălțimea stelelor. Cuvântul este cel care urmărește acțiunea, care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
capitalei sovietice. Dar, în toamna anului 1982, când s-au început repetițiile piesei lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă, regizorul român i-a cucerit pe actorii ruși prin prospețimea soluțiilor pe care le propunea, prin atmosfera creată în timpul repetițiilor, prin farmecul și incisivitatea lui. Au făcut cunoștință cu un alt mod de a lucra. A apărut un fel de miracol... ceea ce am descoperit apoi și-n alte spectacole, montate de Alexa Visarion. Sub bagheta lui actorii devin niște "sectanți", deoarece forța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mitului cultural asumat și declarat, populat de semizei la care autorul se raportează viu, firesc și, mai ales, cu iubire: eroul lui a început să-și viseze filmul după ce a văzut două filme extraordinare: Clasa muncitoare merge în paradis și Farmecul discret al burgheziei... La care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dată, am văzut un grup de teatru, o echipă capabilă să funcționeze ca un fin și indispensabil mecanism. Cinstea și credința lui Liviu Rozorea (Smiler), frământările tăcute ale lui Vladimir Găitan (Pip Thomson), "sufletismul" și dezinvoltura lui Adrian Vișan (Chas), farmecul inocent al lui Mircea Diaconu (Ginger) ne-au descoperit calitățile pe care școala românească de teatru are sarcina să le educe și să le promoveze, spre deplina ei maturitate. (Iulian Georgescu) Scenă de grup din spectacol Capriciile unei piese Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu farmecul sponta neității sale conferite unei riscante aventuri umane. Mircea Diaconu (Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu momente de mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul personajului. Fără multe artificii tehnice, cu o siguranță manifestă a elaborării compoziției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca și în filmul anterior) a rămas fidel față de actorii giuleșteni, care sunt actorii săi "de suflet". Pe Ion îl interpretează Florin Zamfirescu... va rămâne un "rol al vieții" sale... Dragomir este Corneliu Dumitraș... Dorel Vișan (învățătorul Gheorghe) disimulându-și farmecul personal sub masca unei acuzate agresivități... Vladimir Găitan (Dumitru), Valeria Sitaru (slujnica mută), Cornel Revent (preotul-cârciumar), Radu Panamarenco (jandarmul)... Leopoldina Bălănuță, personaj-simbol, de-a dreptul senzațională... (Călin Căliman) Această a treia experiență cinematografică... Năpasta... o adaptare după Caragiale, ultimul film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în lumea de vis a eroilor atrași ca un magnet de "Calea Lactee". Costumele Doinei Levința, decorul Vioricăi Petrovici și muzică Anton Șuteu dau și ele aripi "visului" de o clipă, înnobilând acest "joc de-a fericirea", aproape paradoxal, tocmai cu farmecul unei simplități cuceritoare. Prin asta, spectacolul lui Alexa Visarion pare să omogenizeze insăși esența teatrului, ca joc și ca viață. (Ion Parhon) O parte din publicul prezent la premieră. 1997 PESCĂRUȘUL A.P. Cehov Teatrul Dramatic "Metamorfoze" Constanța ...Disperarea exaltată e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]