6,835 matches
-
cât, se spune, a fost găsită în dormitorul domnitorului când conspiratorii conduși de Brătieni i-au cerut să abdice, în noaptea de 10-11 februarie 1866. Cei ostili au descris-o ca fiind intrigantă și perfidă, insinuau că nu-i era fidelă lui Cuza, că avea o relație cu principele Constantinovici căruia i-a dăruit un fiu, fapt petrecut după moartea domnitorului. Maria Catargi Obrenovici a rezistat bârfelor și ostilităților, unele o incriminau ca fiind agent al rușilor ori unealtă antiunionistă (în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a cerut darurile oferite. Sinefta, o țigăncușă foarte tânără, frumoasă și cu nuri, s-a făcut cântăreață, îi veselea pe mușteriii de la "Doi curcani". Fără apărare, au batjocorit-o mulți. Cel ce o iubea era Nicu-Piele căruia nu-i era fidelă și-l înșela cu alții iar, după ce l-a lăsat lefter, a fugit cu un negustor. Lara Boris Pasternak, Doctor Jivago Scriitorul rus Boris Pasternak (1890-1960) este autor al unor poezii avangardiste și al romanului Doctor Jivago, apărut în 1957
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asamblare s-ar termina printr-un hidos pește negru în timp ce în partea de sus ar fi o femeie frumoasă, ați putea voi, prieteni, invitați fiind să contemplați opera, să nu râdeți? Credeți-mă, Pisoni, tabloul acesta v-ar oferi portretul fidel al unei cărți în care, asemenea visurilor unui bolnav, nu vor fi retrasate decât imagini inconsistente, făcând un corp ale cărui picioare și cap nu vor răspunde unui tip unic. Pictorii și poeții, totdeauna, au avut puterea plină de justețe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a reprezenta ceea ce este sângeros și necesitatea povestirilor. Sau acțiunea se petrece pe scenă, sau este povestită când se înfăptuiește. Spiritul este mult mai puțin impresionat de ceea ce îi este transmis prin auz, decât prin tablourile oferite de raportul fidel al ochilor și percepute fără intermediar de către spectator. Există uneori acte, bune ca să se petreacă în spatele scenei și care nu vor fi deloc reprezentate acolo; există lucruri ce vor fi îndepărtate din fața ochilor pentru ca apoi să încredințăm povestirea elocinței unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se lasă oprimat fără să o acuze. Numesc slăbiciune pasiunea pe care o resimte fără voia lui pentru Aricia, care este fiica și sora dușmanilor de moarte ai tatălui său." 7.6. Refuzul recunoașterii 58 Dacă teoreticienii clasici îi sunt fideli lui Aristotel asupra chestiunii greșelii tragice, ei înlătură totuși, vom vedea, un număr oarecare de configurații pe care acesta le consideră susceptibile să creeze pateticul. Spre deosebire de tragedia greacă în care cel care acționează poate ignora identitatea victimei sale, un act
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra lui? întreabă Beaumarchais în Eseu despre genul dramatic serios (Essai sur le genre dramatique sérieux). Căci acesta este obiectul genului cinstit și serios." De o moralitate înaltă, strigător de realist, noul gen pretinde să-i ofere societății o oglindă fidelă. 2.3.1. Amestecul tonurilor Conceput ca un gen complet, drama cuprinde genurile precedente. Louis-Sébastien Mercier, care consacră un întreg capitol din Nou Eseu despre arta dramatică definirii sale, explicitează astfel etimologia termenului: Acest cuvânt este scos din grecescul Δραμα
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos, și că imitația cea mai fidelă este totdeauna mai bună." Cât despre dialog, el îi reproșează trivialitatea. Nu contestă interesul de a introduce în teatru limbajul poporului, dar exclude posibilitatea de a-l retranscrie în stare brută, fără să i se facă nicio operație de transmutare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nega." Prin intermediul cuvintelor ironice ale Romanticului, Stendhal lasă de înțeles că imaginația publicului suplinește irealismul temporal, căci, în afara momentelor de iluzie perfectă 84, pe care numai un copil le încearcă uneori, spectatorul, știindu-se la teatru, nu așteaptă o reprezentare fidelă a realului. "Gândul care impresionează inima nu este că relele etalate sub ochii noștri sunt rele reale, ci că sunt rele la care noi înșine am putea fi expuși. Plăcerea într-o tragedie constă în aceea că noi știm bine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, este o oglindă în care se reflectă natura. Dar dacă această oglindă este o oglindă obișnuită, o suprafață plană și egală, nu va transmite din obiecte decât o imagine ternă și fără relief, fidelă, dar decolorată; știm ceea ce pierd culoarea și lumina la reflectarea simplă. Trebuie deci ca drama să fie o oglindă de concentrare care, departe de a le slăbi, adună și condensează razele ce colorează, care să facă dintr-o licărire o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele teoretician, se prezintă pe el însuși ca moștenitorul direct al lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Dornic să trateze scena ca pe o reflectare fidelă a lumii reale, el interzice, ca și cei doi predecesori ai lui, toate aspectele neverosimile, revoltându-se mai ales împotriva celor pe care le-a cultivat Romantismul. El își expune concepția despre teatru în două volume pe care le publică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Gallimard, coll. Arts et artistes, 1998), că arta nu este adevăr. Arta este o minciună care ne ajută la înțelegerea adevărului, cel puțin a adevărului pe care reușim să-l înțelegem." Apariția imaginii fotografice, apoi filmate, care oferă o copie fidelă a realului, a distrus visul de realism în artele spațiului, în special în pictură și în teatru. Scena nemaitrebuind să reproducă un fragment din lumea reală, natura iluziei teatrale s-a modificat profund. Două influențe foarte diferite au contribuit la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
V., discipol al lui V.A. Urechia și al profesorilor Emilio Castelar și Felipe Monlau de la Universitatea din Madrid, nu este cu nimic original. Literatura, afirmă el în cursul inaugural ținut la Universitatea din Iași în 1869, este o expresie fidelă a stărilor sociale într-o epocă determinată. Istoricul literar trebuie să țină seama de „vorbă”, de „idee” și mai ales de „operă”, care reprezintă „armonizarea” primelor două; în exercițiul său are nevoie de cunoștințe vaste, din domenii înrudite (filologie, filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
reflecta o anumită ierarhie, creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime este cea care a reflectă aspecte ascunse ale devoțiunii populare, fidelă mai ales entităților divine și formelor foarte arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de textele cultuale, iar fixarea lor În scris a selectat doar o mică parte a patrimoniului narativ care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic, este oglinda fidelă a unei situații reale care, specifică acestui moment al veacului al IV-lea Î.Hr., va rămâne - chiar și cu transformările, unele importante, ale condițiilor istorice - neschimbată În substanță pe tot parcursul perioadei elenistice și imperiale romane, până la prăbușirea definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imnurile avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii profetului și spiritului accentuat etic al noii religii. Cât despre Mazd³xe "Mazda>", nu este clar dacă a existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțină hotărâre, În diferite perioade ale istoriei cercetării și din diferite perspective, uneori mai degrabă istorico-religioase, alteori filologice. G³th³ conțin elemente care pot fi considerate autobiografice; cel mai relevant dintre acestea este lupta pe care o poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ceea ce privește interpretarea textului, fiindcă aceasta deschide automat calea spre reconstrucții mai mult sau mai puțin arbitrare ale unui original conservat destul de aproximativ și, În orice caz, deformat din cauza unui sistem de scriere nepotrivit prin Însăși natura sa pentru a redarea fidelă a particularităților fonetice și fonologice ale avesticii (cf. Panaino, 1992a). Avesta sasanidă a fost opera unor scribi care au inventat un alfabet ad hoc, derivat cu siguranță din cel pahlavi, pentru a fixa În scris texte transmise din memorie, grație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau unele detalii pot rămâne ascunse. Probabil, uităm prea des sau prea repede că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
această scenă, sau scene asemănătoare, fiecare după sensibilitatea timpului propriu. Povestirile biblice, de fapt, sunt deseori mai asemănătoare cu operele de artă, precum „Pietà” a lui Michelangelo, decât cu rubricile ziarelor sau jurnalelor televizate. Nu vizează atât exactitatea unei cronici fidele și detaliate, cât mai ales - în primul rând - să transmită un mesaj existențial cu privire la evenimentele pe care le descriu. Cu alte cuvinte, vor mai mult să „formeze” decât să „informeze”. „Semnificația” evenimentului povestit este mai importantă decât „purul fapt”, dacă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Gabriela Duda, Un „ospăț” al cuvintelor și al spiritului, CL, 1999, 9; Antonio Patraș, Semnele lui Cronos, CL, 2000, 6; Simion, Ficțiunea, III, 44-46; Petraș, Panorama, 288-290; Mircea Ghițulescu, Omul care vorbește în șoaptă, CL, 2003, 2; Elvira Sorohan, Un fidel al Mnemosynei, RL, 2003, 12. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
orice sistem de educație și orice experiență de viață tind să te fixeze într-un proiect al altora, care cu vremea devine al tău. Majoritatea oamenilor încremenesc în proiecte prefabricate care ajung să fie ale lor în măsura în care ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Și de vreme ce majoritatea oamenilor trăiesc în categoriile indistincte ale speciei, prostia ca încremenire în proiect este, statistic vorbind, extrem de răspândită. Cu cât o societate oferă mai puține alternative, cu cât proiectele indivizilor decurg din cele câteva proiecte și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică s-a cuplat cu una a spiritului, și nu este de mirare că limba, care este martorul cel mai fidel al experiențelor de viață ale unui popor, a înregistrat-o în toată amploarea ei. Era însă firesc ca, dată fiind semnificația pe care o avea marea în viața poporului grec, scenariul lingvistic al lui *persă fie, în limba greacă, unul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]