7,390 matches
-
admite chiar că elevul WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 323 său are o minte mai clară, mai creatoare și mai pasionată decât a lui.8 Atât timp cât discuțiile dintre Wittgenstein și Russell s-au învârtit aproape exclusiv în cercul problemelor de logică și fundamente ale matematicii, comunicarea dintre ei pare să fi fost deplină. Ei împărtășeau sentimentul că, împreună cu puținii bărbați care cultivaseră înaintea lor aceleași preocupări, au privilegiul unic de a cerceta o lume a formelor ideale, pure, eterne, pe deplin desprinsă de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
eforturi intense și îndelungate. Pentru Russell, ca și pentru Wittgenstein, patosul acestei onestități intelectuale incoruptibile s-a exprimat într-un mod exemplar în reacția lui Frege, atunci când cel dintâi i-a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a 324 GÂNDITORUL SINGURATIC surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m-a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mult și, trebuie să spun, m-a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale aritmeticii ca atare. [Ă] Descoperirea dumneavoastră este, în orice caz, una foarte remarcabilă și va duce probabil la un mare progres în logică, cât ar fi ea de nedorit la prima vedere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale aritmeticii ca atare. [Ă] Descoperirea dumneavoastră este, în orice caz, una foarte remarcabilă și va duce probabil la un mare progres în logică, cât ar fi ea de nedorit la prima vedere.“9 Nimic nu poate pune mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înainte, crede că ar fi potrivit să-și limiteze relațiile la sfera preocupărilor logico filozofice. Simțea că de Russell, ca persoană dependentă de succes într-o societate rafinată, nu îl mai leagă nimic. Dar continua să creadă că în clarificarea fundamentelor logicii și matematicii le mai stă în față o muncă orientată spre obiective comune. Wittgenstein continua să vadă în Russell cea mai bună minte implicată în asemenea cercetări și spera din suflet că o bună comunicare asupra muncii lor în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann, care credea că în „Introducere“ Russell considera Tractatus ul doar o contribuție la literatura de logică și de fundamente ale științei, și nu „o operă filozofică“ în sensul deplin al cuvântului, care aduce ceva fundamental nou în abordarea unor probleme ce i-au preocupat dintotdeauna pe filozofi.18 Cititorului de astăzi al Tractatus-ului, care consultă „Introducerea“ lui Russell, îi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este că, dacă în lumina cercetărilor din neuroștiințe devine tot mai clar că multe decizii ale oamenilor sunt determinate cauzal de mecanisme biologice, dreptul penal va trebui să fie regândit. „Cercetarea creierului ar putea așeza sistemul de drept pe un fundament mai obiectiv. Țelul ar fi un sistem de norme de drept întemeiat științific.“ Într-o practică juridică reglementată de un asemenea sistem, cuvântul hotărâtor ar trebui să-l aibă, în multe cazuri, experți în cercetarea creierului.84 Asemenea considerații amenință
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
peisaj care-i creează predicții sumbre cu privire la viitor oricărui adept fidel al democrației parlamentare și care poate pune sub semnul îndoielii toată strădania consolidării democratice a României, o lucrare care investighează parlamentarismul în formă sobră, analitică, riguroasă, raportându-se la fundamente, reguli și aplicări corecte ale principiilor sale, nu poate decât să ne ofere un reper de corectitudine și limpezime. Lucrarea abordează o temă mai puțin examinată, dar nu mai puțin interesantă care ține de parlamentarism, concentrându-se asupra aplicării acestuia
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
mediu reglat instituțional, se confruntă idei și se aduc argumente în scopul luării unor decizii consonante cu interesul public. Organizațiile internaționale sunt rezultatul voinței liber exprimate și a credinței statelor suverane că pot obține beneficii din cooperare. Acesta este deci fundamentul asocierii. Atât constituirea, cât și funcționarea acestor organizații pot fi îngreunate de diferite conflicte de interese sau de dificultățile găsirii unui numitor comun. Totuși, cine acceptă ideea de a activa într-o organizație internațională consimte implicit la un model comportamental
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
formelor sale de manifestare, de analiza Uniunii Interparlamentare și a rolului parlamentelor naționale în construcția parlamentară internațională. Analiza abundă în informații extrem de utile atât pentru specialiști, cât și pentru cei care fac primii pași în acest domeniu. Ea constituie un fundament important și necesar pentru următorul pas pe care cititorul este îndrumat să-l facă. Partea a doua conține esența acestei cărți, dar ea este dezvăluită treptat. În prima secțiune, autorul abordează teoria subiectelor dreptului internațional public, referindu-se la organizațiile
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
la Uniunea Europeană transformă această instituție într-una esențială pentru luarea deciziilor care ne privesc. Este vorba despre Parlamentul European, ca instituție fundamentală a Uniunii Europene. Această parte este structurată în capitole consistente care prezintă și analizează detaliat cadrul general și fundamentul juridic privind Parlamentul European. Sunt prezentate în detaliu localizarea Parlamentului European în sistemul instituțiilor Uniunii Europene, evoluția istorică a Parlamentului European, organizarea internă și funcționarea acestuia, atribuțiile și competențele, implicarea Parlamentului European în adoptarea actelor comunitare și rolul acestui for
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
estompa tendința tehnocratică a Autorității. Există și alternativa conform căreia Monnet 310 ar fi recunoscut nevoia unei Adunări Comune chiar înainte de a începe negocierile pentru CECO. Așa cum arată și Memoriile lui Monnet, intenția acestuia a fost de a asigura un fundament complex pentru Înalta Autoritate. Adunarea Comună trebuie să fi fost prima Adunare transnațională din Europa, fără puteri legislative și legitimitate democratică derivată din alegeri directe. Adunarea comună: o cale spre un model federal? Rolul Adunării este menționat în articolul 20-25
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
umane sau animale” (Douglas, 2002:71). Douglas consideră că instituțiile fac posibilă orice formă structurată și stabilă de cooperare și organizare socială (fie aceasta piață, organizații, stat, comunități, grupuri), considerând că ordinea socială a sistemelor de toate tipurile are un fundament cognitiv. Organizațiile formale, afirmă Meyer și Rowan (1991), se dezvoltă În acele domenii În care se manifestă un grad ridicat de instituționalizare a „miturilor raționale” ce constituie structura formală. Elemente de organizare a relațiilor sociale (spre exemplu raționalizări precum Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contextul social, normativitatea raționalității instrumentale. Ordinea socială este contractuală, de tip hobbesian, indivizii raționali alegând, prin prisma interesului propriu, să stabilească un contract social. Pe de altă parte, În sociologie se operează, spune Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este constituit fie de normele sociale, rolurile sau valorile internalizate (teoria acțiunii sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structurare și ordonare a spațiilor sociale, de producere a cooperării. Teoriile organizațiilor diferă și in funcție de felul În care concep rolul rețelelor vs. celui al sistemelor culturale (incluzând, cf. Scott (2004:74 - 85), elemente cognitive și normative ce constituie deopotrivă fundamentul instituțiilor). Ne propunem În continuare să precizăm felul În care instituțiile, relațiile sociale și acțiunea pot fi integrate Într-o teorie a câmpurilor organizaționale. Conform sociologului american Neil Fligstein (2001) câmpurile sau sectoarele sociale (DiMaggio și Powell (1983), Scott și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizație) fundamentează legitimitatea organizării susținută de un principiu superior (al Rațiunii sau al Naturii umane sau o altă „mare narațiune”). Schimbarea instituțională presupune chestionarea logicii (a convingerilor instituționale) și reconstruirea acesteia pornind de la premise noi. Astfel, schimbarea nu are un fundament economic sau tehnologic, cât mai ales unul cognitiv, fiind strâns legată de evoluția discursului public și a cunoașterii sociale. În explicarea instituirii relațiilor intra-organizaționale legitime, vom prezenta În opoziție, o abordare politică-realistă și una instituționalist-constructivistă; ambele se distanțează de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Mihăilescu (2004), este prin definiție conflictuală, căci nici o clasificare [...] nu poate fi considerată În mod realist ca Întrunind pentru totdeauna acordul tuturor”. Legitimarea anumitor interese În detrimentul altora și construirea unor așteptări legate de apariția anumitor interese În contexte date constituie fundamentul social al acestora. Ea presupune ierarhizarea și integrarea instituțiilor (simbolurilor și practicilor) legitimate În ultimă instanță printr-o teleologie socială consensuală. Legitimarea se face din perspectiva teleologiei sociale integratoare (dezvoltarea socială și economică rațională În societățile moderne). Astfel anumite interese
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
arătam mai sus (Mihăilescu, 2004:49-51). Managementul devine procesul politic de echilibrare a intereselor diverse având responsabilitate față de toți constituenții, În mod egal, și nu doar față de acționari (deținătorii de capital). Donaldson și Preston (1995) argumentează că abordarea normativă constituie fundamentul teoriei revendicărilor multiple prin care se admite relevanța intereselor constituenților În scopuri de cercetare, intervenție sau de principiu. Odată recunoscut statutul moral al intereselor constitutive, trebuie căutate criteriile, fie acestea norme sociale sau principii etice, pe baza cărora managerii vor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
gnoseologic Împărtășit de Întreaga comunitate. Acțiunea rațională nu ar fi astfel decât o construcție socială ce nu poate explica instituțiile, ci este mai degrabă explicată de către acestea. Durkheim a fost convins că utilitarismul și contractualismul nu vor putea justifica niciodată fundamentele societății civile. Solidaritatea și ordinea socială se bazează pe elemente non-contractuale, ce Își au originea În societate, și nu În indivizi. M. Douglas Împărtășește teza durkheimiană a originii și funcției sociale a instituțiilor, contestând doar modul de construcție socială a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții, furnizează analogia naturalizatoare care pecetluiește convențiile sociale” p. 75). În felul acesta funcționează „mecanismul cognitiv care Întemeiază instituția simultan În cadrul lumii naturale și În conștiința indivizilor”. Instituțiile supraviețuiesc „fiindcă Își găsesc fundamentul În natură și, prin urmare, În rațiunea umană. Fiind incluse În lumea naturală, ele devin o parte din ordinea cosmică” (p. 79). Instituțiile produc organizare socială, cooperare În spații sociale formale, atunci când structura analogiei se suprapune peste o structură de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de Însăși determinarea socială a intereselor. Totuși, indivizii reinterpretează, folosind noi perspective, simboluri și practici și mobilizează În mod diferit resursele, și astfel reproduc, dar și transformă structurile instituționale ale societății. 2. Instituții și organizare socială În cadrul neo-instituționalismului sociologic, accentuând fundamentul cognitiv al instituțiilor, Meyer și Rowan (1991) consideră că expansiunea „miturilor raționale” (teoriile managementului științific, resurselor umane, sistemelor de gestiune informatizată etc.) În societățile moderne conduce la creșterea incidenței acțiunii colective raționale, organizată formal. Autorii consideră că, pe măsură ce, odată cu modernizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Orice clasificare - spunea V. Mihăilescu (2004) -, orice construcție socială de categorii, În cazul nostru de categorii raționale, este un act de putere, impunând semnificații În interesul anumitor grupuri. Ea nu poate Întruni pentru totdeauna acordul tuturor, chiar dacă dispune de un fundament cognitiv (integrarea Într-un sistem gnoseologic). Standardizările au, În acest sens, un conținut moral și politic. Astfel, atunci când vorbim de valorizarea socială, performanța sau eficacitatea organizației ne referim la un criteriu de evaluare externă a organizației ce se operaționalizează ca
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constituie În ceea ce Searle (2000) numea o intenționalitate colectivă, mai presus de voințele actorilor individuali. Cooperarea nu poate fi doar bilaterală sau contractuală, ci este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii neo-instituționaliști argumentează că presiunile pentru adaptare determină apariția unor instituții sociale eficiente, dar tot În sens contractualist: ele sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
punctele lor de vedere. Atunci când luăm în discuție problema auditoriului care recepționează, ne confruntăm cu o nouă serie de întrebări: * Cum ne așteptăm ca ei (el sau ea) să reacționeze la comunicare? * Cât de mult sunt familiarizați cu subiectul? * Ce fundamente educaționale și experiență profesională posedă? * Ce ton ar fi mai nimerit? Cald? Sobru? * Mesajul este adresat unui șef sau unui subaltern? Unui parlamentar sau unui negociator? Mă adresez unui membru al familiei sau unui coleg? Ce informații aș putea obține
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a documentului, ascuțirea creioanelor deja ascuțite, grimase etc. Cel mai bun sfat pentru trecerea peste sindromul primului material scris este de a mai consulta odată această parte a cărții și apoi să trecem la elaborarea materialului. Ideea de a învăța fundamentele scrisului cu exemple ale literaturii clasice este la fel ca și învățarea aritmeticii din lucrările lui Albert Einstein. Autorii cărților de literatură sunt profesioniști ai scrisului care au ca obiectiv să producă scrieri care pot fi înțelese și interpretate în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]