7,174 matches
-
un coborâș. (Atenție, așadar, la obiectivele pe care ni le propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vor trebui să răspundă. Și de asta începuseră să dea vina pe regim, pe cel mai iubit dintre criminali... Adică deja se spălau pe mîini... După revoluție s-au șters cu prosopul, adică cu steagul fără stemă, și prin generoasa gaură deschisă au ochit toate orizonturile și-au pus mîna pe ele. Groparul: Părintele ar spune c-a fost din voia Domnului... Costache: Dar din voia cui a fost? Octav: Mai termină, tată, cu întrebările astea de copil pe asta am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pune cîte o floare la celelalte mese; personajele reacționează, fiecare în felul lor, la acest gest; în final, pune o floare și pe masa lui; ceilalți, în picioare, cu niște glugi albe trase peste față, pe care se decupează o gaură în dreptul gurii; Trimisul lui Dumnezeu vine în fața lor și, cu Biblia în mîna stîngă, iar în dreapta cu un pistol, îi dirijează; Supraveghetorul iese din postul lui de observație și împreună cu cei doi "băieți buni la toate" se așează în poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile lui împrejmuitoare, menite să-l protejeze. Zidurile au urechi, dinapoia unor draperii stau la pândă confrații lui Polonius, pe pervazul ferestrelor se cațără mercenari ai supravegherii, prin gaura cheii se strecoară priviri indiscrete: închiderea, până atunci etanșă, a spațiului e acum fracturată, străpunsă, dinamitată. Frontierele intimității își pierd rezistența, omul poate fi în orice clipă „în vizor”. Bănuiala planează asupra caselor de îndată ce pragurile încetează să mai fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
brutal de puterile secrete ale supravegherii. Aura protectoare a „marginilor”, a „limitelor” dispare: supravegherea le anexează și le folosește în scopuri specifice. Avem de-a face aici cu acea supraveghere prin efracție, cu acea supraveghere prin vizorul ușii sau prin gaura cheii despre care vorbește Supraveghetorul general în finalul piesei lui Genet, Maximă supraveghere. Supraveghetorul se constituie astfel într-un spectator care urmărește și interpretează informațiile „din spatele ușilor”, poziție inferioară, desigur, dar bun punct de observație, pentru care interiorul, cu personajele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ce permit explorarea sălii (mai degrabă decât a scenei!), facilitând sesizarea unor detalii altfel inaccesibile ochiului liber. Aici, supravegherea împrumută câteva dintre atracțiile voyeurisme-ului. În sfârșit, ce să mai zicem despre o strategie și mai perversă încă, strecurarea privirii prin gaura practicată uneori într-un evantai, rafinament extrem permis unei priviri iscoditoare. Sala à l’italienne se supune ea însăși controlului de proximitate, spectatorii se comportă aici ca și cum s-ar afla într-unul dintre acele „saloane” la scara orașului, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pentru că vor să ne transforme în niște supraveghetori ce trag impudic cu ochiul la ceea ce se petrece pe scenă. Pentru că e vorba de un „al patrulea perete” fictiv, ca să accedem la platou trebuie să recurgem, aidoma unor perverși iliciți, la „gaura cheii”. De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la Brecht - când vor cere ca atât despărțitura iluzorie constituită de „cel de-al patrulea perete”, cât și „gaura cheii” să fie abolite, suprimate, pentru ca spectatorul să-și poată regăsi statutul de martor asumat. În acest scop, va fi reabilitată adresarea directă către public, gest polemic menit să conteste rolul de martor ascuns al spectatorului și să-i redea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
indiscreții, ocrotită. Martorului exterior nu îi mai scapă nimic, el devine un voyeur care nu întâmpină nici o rezistență și pe care-l desfată acest acces ilicit la dimensiunea secretă a unui univers ce se crede închis, invulnerabil. Privirii strecurate „prin gaura cheii” îi succede supraexpunerea facilitată de transparența oglinzilor fără luciu. Această transparență trădătoare, atât de prielnică supravegherii, se obține astăzi prin cele mai felurite mijloace. Grație relației complexe pe care scenografii o instaurează între ecleraj și țesăturile de diferite grosimi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior, dar cine știe unde!/ Inflație de forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de sterilitate". De fapt, inflația se realizează în găuri spațiale, pentru că este necesar, ne spune poetul, să apară an nou început în care "sensul în sinea lui se va alege". Ideea reapare în poemul "Ce știm", sămânța este ridicată de divinul în afara căruia nimic nu există, în eter. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am ajuns la căință în sensul tare!) * Ideologia reprezintă una din formele de cădere a ideilor. Din pseudo-ideile unei ideologii nu mai iau naștere idei noi, ci doar variații ale unor teme comune; semn că acele idei au devenit sterpe, găuri negre ce înghit iremediabil sensurile existențelor ce le-au căzut pradă. * Trist este că am început să văd o ideologie și în spatele liberalismului; semn că avem nevoie de un alt curent progresist, capabil poate nu de un progres către un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rasă din piață; o alesesem pe cea mai grasă după ce mă asigurase țăranul că tocmai făcuse pui... Lucrurile n-au mers exact așa cum îmi doream eu, dar până la urmă a fost foarte bine. Nu știu cum a procedat, degeaba am spionat pe gaura cheii și am tras cu urechea: a zis că-i desert surpriză și s-a închis cu găina în bucătărie; după două ore îmi servea pe tavă minunăția: găluște albe și pufoase, care se topeau în gură, cufundate în laptele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și tremurînd”. După astfel de crize urmau perioade în care stătea cu capul sprijinit de perete, ca în cutare poem, „fără a spune un cuvînt”. Din cauza acestei poziții, la o vreme, peretele s-a erodat, încît s-a făcut o gaură în el. D-l Gheran a văzut-o: cică ar fi existat pînă la renovarea casei. Cînd cădea în „dispoziția sumbră”, ca să scape de ea, Cioran - spune Simone Boué - „citea o pagină din Biblie în limba romînă” și scria o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și posibilități (grade de temeritate, rezistență, capacitate de plată): „lumea bună” la „Consum”, „artiștii”, „băutorii de pradă” - la „Tic-Tac”, membrii corpului didactic, avocații - „La Filip”, la „Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski - „pauza...cîntă ca o poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu-i o opinie singulară. Recent, un compozitor notoriu declara că „liniștea este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre Baubo în exemplarul ei din cartea lui Kerényi83 bisexuală a marii zeițe prezente la Eleusis 81. Și tot el a arătat cum adepții lui Eleusis credeau într-o prăpastie între pământ și infern în care se intra printr-o gaură misterioasă care nu era vizibilă cu ochiul liber, la Eleusis: "spicul care a deschis priveliștea în prăpastia seminței 82. Yourcenar a fost profund interesată de deversiunea, eleusină a prăpastiei, pentru lumina pe care o revărsa asupra Reformei. Yourcenar însăși îmbătrânea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
comunismul în perioada '89-90. Partidul și-a format propria rețea de grupuri strâns legate între ele pentru a împiedica atât entitățile tradiționale, cât și organizațiile mai moderne să iasă la suprafață, dar această misiune a fost evident sortită eșecului. Aceste "găuri" în dominarea grupurilor de către partid, care au fost mereu largi în unele țări (cum este Polonia, unde catolicismul s-a dovedit a fi deosebit de rezistent) au contribuit mult la colapsul final al comunismului în Europa de Est și într-o mare parte
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din universul ce ascultă, orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada/ și creșterea vertiginoasă a maselor celulare/ în plămâni sau inimă sau tegumente / un roz violaceu (inconfundabilă culoare!)/ invadându-te dinăuntru// Întoarcerea, graba materiei în sine însăși / fascinantele găuri negre ale Universului pictate/ de ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hieroglifelor (o idee mai veche a poetului), greu accesibile neinițiaților: "am rămas în casa mea neagră/ să urc mereu o Golgotă plină de cruci/ și foi de papirus/ să cântăresc armoniile lumii/ (istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de vară/ ne-am afundat copilăria în curtea lucreției/ în mijlocul ierbii vasile priponea fulgerele/ scăpate de cerul rupt din omăt/ iar noi țeseam din coada minodorei/ vioară și țambal/ și cântam în cerdacul cu păianjeni/ greierii noaptea se ascundeau/ în găurile de șarpe/ și căutau ouă să își ascută glasul// (...)// până când a venit toamna/ și au căzut frunzele prin praful verii/ și ne-am dus toți în curtea bisericii/ să numărăm cruci/ până când a venit iarna/ și au căzut îngerii pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos, ajunse într-o sală mare unde, pe un perete, strălucea un rastel cu tuburi strălucitoare. Copilul apucă unul din ele și îl învîrti pe toate părțile plin de uimire. Se uită prin gaură și nu văzu nimic. Este un os, se gîndi el, din care zeii au supt măduva. Suflă în tub așa cum Thôs făcea cu cornul său de război; dar nu ieși nici un sunet. Atunci văzu că, la capătul celălalt, tubul era
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în tub așa cum Thôs făcea cu cornul său de război; dar nu ieși nici un sunet. Atunci văzu că, la capătul celălalt, tubul era ceva mai îngroșat, numai bun să poată fi ținut zdravăn în mînă; ba chiar avea și niște găuri în care să-și pună degetele. Acest contact perfect, această senzație de apucare sigură, cu toată mîna, îi plăcu. Astfel, luă cu sine obiectul strălucitor fără să știe nimic despre ce se putea face cu el. S. Wul, Niourk, Folio
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
creșterii foarte mult a forțelor gravitaționale. Fenomenul este însoțit de eliberarea unei cantități foarte mari de energie. Poate duce la formarea unei stele neutronice sau în cazul stelelor masive (de peste 2,5 ori mai mare decât masa Soarelui) la formarea găurilor negre. COMETĂ Corp cerestc care aparține sistemului solar, cu aspect de stea cu coadă. O cometă este alcatuită dintr-un nucleu, format din gheață și rocă, care este înconjurat de o masă nebuloasă de gaze rarefiate ceea ce formează coama cometei
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
ordinul zecilor de miliarde de ani. Cercetările arată ca în istoria unei stele există mai multe faze și anume: Contracția gravitațională, Stadiul de stea a secvenței principale, Stadiul de stea gigantă, Stadii tarzii în evoluția stelelor (pitică albă, stea neutronică, gaură neagră). Evoluția unei stele depinde de masa ei: nebuloasă, protostea, stea a secvenței principale, gigantă roșie, pitică albă, pitică neagră în cazul stelelor cu masă redusă, (de până la 2,5 ori masa Soarelui). Nebuloasa, protostea, stea a secvenței principale, supergigantă
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
depinde de masa ei: nebuloasă, protostea, stea a secvenței principale, gigantă roșie, pitică albă, pitică neagră în cazul stelelor cu masă redusă, (de până la 2,5 ori masa Soarelui). Nebuloasa, protostea, stea a secvenței principale, supergigantă, supernovă, stea neutronică sau gaură neagră în cazul stelelor masive. FACULĂ Formațiune strălucitoare, din atmosfera solară, cu o temperatură mai mare decât a regiunilor înconjuratoare și care se compun din numeroase filamente, puncte strălucitoare și noduri. Cauza producerii faculelor o constituie creșterea intensității câmpului magnetic
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]