7,151 matches
-
după ce au câștigat Conferința PLFA II în 2010 cu 8 victorii în 8 partide, promovând astfel în eșalonul superior. Białystok are o gamă largă de publicații media ce deservesc orașul și regiunea înconjurătoare. Două cotidiene locale se publică în oraș, Gazeta Współczesna (cu cota de piață de 36,3%) și Kurier Poranny (20,3% cotă de piață). Pe lângă acestea, două ziare naționale au birou local la Białystok. În domeniul televiziunii, în oraș se recepționează datorită releului RTCN Białystok (Krynice), a șaptea
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
informând mai apoi Ministerul de Externe norvegian că a ocupat insula. Curând însă și-a dat seama că nu are mijloce să exploateze resursele insulei, și la 26 august 1920 a pus un anunț în ziarul "Norges Handels- og Sjøfartstidende" (Gazeta comercială și maritimă norvegiană) prin care scotea insula la vânzare. Omul de afaceri Thorleif Imerslund a cumpărat drepturile de ocupare ale insulei de la Ruud plătindu-i 1000 coroane, probabil cu intenția de a exporta "guano" în Germania, unde terenul agricol
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
așa încât bătrânul străjer al sorții neamului, gazetarul George Barițiu, nu se putu opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania” îi aducea omagiul, numindu-l „Prometeu român” și „Athletul apărător al dreptului și dreptății”, iar revista „Federațiunea” scria: „Istoria deceniilor din urmă a românilor din Austro-Ungaria îi va rezerva o pagină din cele mai frumoase, spre a ilustra
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
Mavrocordat a introdus în Țara Românească o constituție („Marele Hrisov“), iar în 1746-49 tot el, domnind succesiv la București și la Iași, a desființat șerbia (iobăgia) în ambele principate. „Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituție în gazeta „Mercure de France” din iulie 1742. În 1780, „Pravilniceasca condică“, redactată de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a modernizat legislația Țării Românești. În 1784, celebrul „Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de Ignatie Darabant, arhiepiscop greco-catolic din Oradea, apoi completat de Samuil
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
a absolvit-o în anul 1949. Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul "Sportul popular", redenumit "Sportul" - transformat după Revoluție în Gazeta Sporturilor. La "Gazetă", Ioan Chiriă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul Pro Sport. În
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
în anul 1949. Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul "Sportul popular", redenumit "Sportul" - transformat după Revoluție în Gazeta Sporturilor. La "Gazetă", Ioan Chiriă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul Pro Sport. În anii '70, a
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
Chirilă”, datorită retragerii unor nominalizați; au fost propuși: Octavian Cocoloș (Evenimentul zilei), Răzvan Păsărică (free-lancer) și Cristian Nistor (Rompres). La secțiunea “Premiul special pentru carte” a fost propus Gh. Nicolaescu, cu Luceștii, de către Telesport, Evenimentul zilei, România Liberă, Europa FM, Gazeta Sporturilor, Fundația artEST și Radio România Actualități. Acest premiu nu s-a acordat însă, deoarece în competiție nu a intrat decât o singură carte. "Steaua, legenda unei echipe"
Premiile „Ioan Chirilă” () [Corola-website/Science/312758_a_314087]
-
documentația cu vernisarea lucrărilor realizate, vernisare care are loc în Pinacoteca muzeului. Cu această ocazie, domnul înv. Mihai Petrescu își va lansa Monografia Muzeului din Dobriceni, lucrare ce este un adevărat ghid al istoriei satului Dobriceni - Olt. Parțiale extrase din "Gazeta de Sud", 19 octombrie 2001, "Oltul Cultural", noiembrie 2006.
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
Slavici, iar volumul "Novele din popor" se bucură de o foarte bună apreciere atât în "Timpul", sub condeiul lui Eminescu, și "Românul", sub semnătura lui Nicolae Xenopol, cât și în revistele ardelene "Familia" din Oradea, "Biserica și școala" din Arad, "Gazeta de Transilvania" din Brașov. Nuvelele sale sunt traduse de Mite Kremnitz într-o colecție de proză românească, iar astfel Slavici devine cel dintâi dintre marii scriitori ai "Junimii" care se afirma în deplinătatea valorii sale, precum afirma Titu Maiorescu în
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
avut loc răscoale țărănești, în Transilvania memorandiștii au fost dați în judecată, iar "Tribuna" a fost amenințată cu desființarea, fiindu-i suspendată apariția între 5 decembrie 1893 și 4 ianuarie 1894. Slavici a plecat la Sibiu pentru a ajuta scoaterea gazetei din impas. La reapariția gazetei în 1894 semnează un editorial intitulat "Revedere" în care reafirmă linia neschimbată a gazetei. Între 16 noiembrie 1893 și 24 aprilie 1894 a fost răspunzător de redacție la "Corespondența română" din București, gazetă înființată pentru
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Transilvania memorandiștii au fost dați în judecată, iar "Tribuna" a fost amenințată cu desființarea, fiindu-i suspendată apariția între 5 decembrie 1893 și 4 ianuarie 1894. Slavici a plecat la Sibiu pentru a ajuta scoaterea gazetei din impas. La reapariția gazetei în 1894 semnează un editorial intitulat "Revedere" în care reafirmă linia neschimbată a gazetei. Între 16 noiembrie 1893 și 24 aprilie 1894 a fost răspunzător de redacție la "Corespondența română" din București, gazetă înființată pentru a asigura continuitatea publicisticii militante
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
fiindu-i suspendată apariția între 5 decembrie 1893 și 4 ianuarie 1894. Slavici a plecat la Sibiu pentru a ajuta scoaterea gazetei din impas. La reapariția gazetei în 1894 semnează un editorial intitulat "Revedere" în care reafirmă linia neschimbată a gazetei. Între 16 noiembrie 1893 și 24 aprilie 1894 a fost răspunzător de redacție la "Corespondența română" din București, gazetă înființată pentru a asigura continuitatea publicisticii militante a tribuniștilor. În anul 1894 înființează, împreună cu Caragiale și Coșbuc, revista "Vatra", unde publică
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
ajuta scoaterea gazetei din impas. La reapariția gazetei în 1894 semnează un editorial intitulat "Revedere" în care reafirmă linia neschimbată a gazetei. Între 16 noiembrie 1893 și 24 aprilie 1894 a fost răspunzător de redacție la "Corespondența română" din București, gazetă înființată pentru a asigura continuitatea publicisticii militante a tribuniștilor. În anul 1894 înființează, împreună cu Caragiale și Coșbuc, revista "Vatra", unde publică romanul "Mara" cu care încheie perioada inspirației din realitățile transilvănene. În "Vatra" mai publică schițe și povestiri inspirate din
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
a fost pus în libertate de autoritățile române întrucât nu a putut fi încadrat în prevederile legii spionajului, iar din actele de urmărire penală "nu rezultă nimic compromițător". A rămas la București în timpul ocupației germane, unde a fost redactor al "Gazetei Bucureștilor". În această calitate a criticat panslavismul precum și pe aliații francezi și englezi. Despre regele Ferdinand I a scris că ar avea drept sfătuitori doar "Minciuna, Clevetirea și Prostia". În 19 martie 1917 a conchis că sunt "vrednici de cea
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
ajutor plătindu-i o mie de lei pentru o nuvelă care nu a mai apărut. În 1920 scrie prima versiune a volumului de memorii "Întemnițările mele", romanul "Cel din urmă armaș" și un nou volum de povești. Colaborează la "Umanitatea", gazetă condusă de C. Costa-Foru, la "Adevărul literar și artistic" și "Viața românească". În cele două din urmă reviste începe să-și scrie "Amintirile" despre Eminescu, Maiorescu, Caragiale și Coșbuc și fragmente din "Închisorile mele" și "Lumea prin care am trecut
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
aceștia sunt țăranii români." Eminescu a accentuat aceași idee, insistând asupra adâncimii sufletești a acestei lumi, care nu numai "seamănă în exterior cu țăranul român, în port și vorbă, ci au fondul sufletesc al poporului, gândesc și simt ca el". Gazetele transilvănene au întărit aceași opinie și au apreciat măiestria lui Slavici cu care descrie "toate fazele prin care trece sufletul lor", iar Nicolae Iorga afirma că Slavici "vede bine în lucrurile mici și le mărește pentru cei care nu le
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
până vineri, între orele 08.00 și 19.00. Sala periodice a fost înființată în anul 1998 și dispune de o colecție reprezentativă de periodice românești și străine: „Viața românească” (1907 - 2002), „Bilete de papagal” (1928), "Magazin istoric" (1970 - 2002, "Gazeta matematică" (1959 - 2002). De asemenea, sunt oferite informații legislative prin colecțiile Monitorul Oficial, Legi și decrete, Hotărâri ale Guvernului și prin programul de legislație. Sala dispune de 20 de locuri, accesul fiind permis tuturor categoriilor de utilizatori, indiferent de domiciliu
Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui () [Corola-website/Science/311596_a_312925]
-
istoriografice ori imagistice, de la Tudor Vianu, Perpessicius și George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974), la Barbu Cioculescu, Gheorghe Grigurcu, Viorel Cosma ori Sorin Lavric, privitoare la opera sa literară: România literară, Luceafărul, Contemporanul, Tribuna, Ateneu, Steaua, Gazeta literară, Familia, Ramuri, Tomis, Amfiteatru, Convorbiri literare, Almanahul literar, Studii de muzicologie, Muzica, Viața Medicală, Acolada, Clipa cea repede..., Fântâna din Kos (ultimele două, publicații ale Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România) etc.
C.D. Zeletin () [Corola-website/Science/311683_a_313012]
-
cu privire specială asupra conceptelor și metodelor promovate atunci de Noua Critică și de structuralism. - colaborări: la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la alte publicații (inclusiv antologii de studii literare), cu studii, articole, eseuri, cronici literare. - Poetică și stilistică, Ploiești, 1976. - Din lirica modernă, Ploiești, 1982 (Texte critice privind
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
el a fost lider al Asociației Studenților Sioniști din România (1930), secretar al organizației "Tineretul Sionist" și membru al Prezidiului Federației Sioniste din Basarabia. A întemeiat Asociația “Bosilia” (1935) și a colaborat între anii 1938-1940, împreună cu Berl Milgrom, la editarea gazetelor de limbă idiș ale mișcării sioniste din Basarabia: "Țait Fragn" (Chișinău) și "Undser Veg" (Drumul nostru, Chișinău). După anexarea Basarabiei de către URSS în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (26 iunie 1940), Yitzhak Coren a emigrat în Palestina (aflată pe atunci sub mandat britanic
Yitzhak Coren () [Corola-website/Science/311037_a_312366]
-
felinarelor cu ulei. 1835: Se înființează "„Casa generală de economii”" din Brașov, prima instituție de credit din Transilvania. Între 1837 și 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von Burgenkron. 1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacția lui George Bariț. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipărește și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. 1848: Revoluția pașoptistă cuprinde și Brașovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prințipurile noastre
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
cu pseudonimul Teșu Milcoveanu. Rămas în țară, devine student la Facultatea de Filologie, unde i-a avut profesori pe Al. C. Constantinescu, Vasile Dumitrescu, Sașa Mușat și Tudor Vianu. A lucrat timp de 11 ani în presa din România, la „Gazeta Literară", „Flacăra" și „Munca". În anul I de facultate, trece ca jurnalist la organul de presă al sindicatelor, "Munca", unde devine șeful secției de literatură. În anul 1956 scrie la "Gazeta Literară", dar odată cu evenimentele din Ungaria, este exclus din
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]
-
timp de 11 ani în presa din România, la „Gazeta Literară", „Flacăra" și „Munca". În anul I de facultate, trece ca jurnalist la organul de presă al sindicatelor, "Munca", unde devine șeful secției de literatură. În anul 1956 scrie la "Gazeta Literară", dar odată cu evenimentele din Ungaria, este exclus din UTM, exmatriculat din facultate, dat afară de la ziar, rămas fără loc de muncă și interzis la publicare. În anul 1963, a fost reprimit la Facultatea de Filologie, la intervenția făcută de
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]
-
și Italia. Colaborează cu versuri, studii, cronici literare, eseuri, recenzii și traduceri la revistele: "Amfiteatru", "Antiteze", "Asachi", "Ateneu", "Bucovina literară","Cafeneaua literară","Caietele Tristan Tzara", "Conta", "Contact internațional", "Convorbiri literare", "Cronică", "Dacia literară", "David"(Austria), "Dialog (Alma Mater)", "Dichtungsring" (Germania), "Echinox", "Gazeta literară" (debut în 1966), "Luceafărul", "Moment poetic" (R. Moldova), "Mozaicul", "Poesie & Art" (Israel), "Poesis", "Porto Franco", "Revista muzeelor și monumentelor","România literară", "SLAST", "Steaua", "Sinteze", "Viața Românească", "Viața studențeasca", "Vitraliu" etc. și la TVR, Radio București și Iași. Lectură suplimentară
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]
-
Într-o informare referitoare la atmosfera din Uniunea Scriitorilor se atrăgea atenție că aceasta nu este cea mai bună, deoarece în rândul scriitorilor "își face loc tot mai mult spiritul de grup" și se exemplifică existența unor grupuri ca: "grupul Gazetei literare" (Zaharia Stancu, Paul Georgescu, Petru Dumitriu, Veronica Porumbacu etc.), "grupul Vieții Românești" (Ovid S. Crohmălniceanu, Nina Cassian, Marin Preda, N. Tertulian), "grupul de la Scînteia" (S. Fărcășanu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Traian Șelmaru). În acea periodă, Traian Șelmaru lucra la
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]