16,377 matches
-
primul strigându-i: „Ce, mă, Pangrate, nu vrei să te faci om, tot bandit ai rămas? Unde sunt ceilalți, aduceți-i înapoi, ca să-l învețe minte odată!”. Realizând că administrația este complice și nu are scăpare, Pangrate a sărit la geam și a țipat: „Sunt Pangrate, la camera 103, sunt bătut și chinuit încontinuu, Dâmbu a și murit din bătaie!”; a spart apoi geamul și și-a tăiat gâtul cu o bucată de sticlă. Doctorul Bărbosu, care îl cunoștea pe Pangrate
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
-l învețe minte odată!”. Realizând că administrația este complice și nu are scăpare, Pangrate a sărit la geam și a țipat: „Sunt Pangrate, la camera 103, sunt bătut și chinuit încontinuu, Dâmbu a și murit din bătaie!”; a spart apoi geamul și și-a tăiat gâtul cu o bucată de sticlă. Doctorul Bărbosu, care îl cunoștea pe Pangrate din fabrică, i-a spus: „Fii atent, eu te salvez, nu ai să mori, dar le voi spune că e foarte grav și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
infirmerie cu pleurezie și TBC. La Zarca Gherlei, s-a întâlnit cu N. Cojocaru, Constantin Oprișan, Ioniță Sârbu și Sergiu Mandinescu, care era atât de traumatizat de Pitești încât își dorea moartea și stătea ore întregi numai în cămașă în fața geamului deschis, în plină iarnă, refuzând să se îmbrace și spunând că numai astfel îl va ierta Dumnezeu. A fost închis în Zarcă până în februarie 1954, perioadă în care TBC-ul osos de la picior i s-a agravat, scăpând de septicemie
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
acestor agresiuni de către instituție constituie o altă formă de violență instituțională. Să nu pierdem din vedere violența exercitată de beneficiarii serviciilor, care se poate manifesta asupra personalului sau asupra altor beneficiari (lovituri, încăierări, distrugere de bunuri - scris pe pereți, spart geamuri, deteriorarea mobilierului). De asemenea, există și violență instituțională care nu se vede cu ochiul liber: abuzurile pe care copiii mai mari le fac asupra celor mai mici, abuzurilor deținuților „mai puternici” sau „mai vechi” exercitate asupra celor „mai slabi”. Toate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni cu mormane de betoane și cărămizi. Cad balcoane, coșuri de fum, fragmente de la geamurile sparte. Praful - ridicat deasupra blocurilor de locuințe și a altor clădiri prabușite - formează o ceață deasă în București, iar lumina se stinge în tot orașul, mărind întunericul nopții. În multe cartiere, pe cer apar cercuri uriașe de foc, de parcă s-
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din interiorul locuințelor era sporită de zgomotele de afară. Geamuri se prefăceau în țăndări, bucăți de zidărie se desprindeau, coșurile caselor se prăbușeau în stradă și pe trotuare cu zgomot asurzitor.” (Universul, 13 februarie 1940). Cutremurul din 21 decembrie 1969, având epicentrul în partea sud-vestică a orașului Focșani, a confirmat
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
accidente. Dacă vă aflați înlăuntru, rămâneți acolo, departe de ferestre, care se pot sparge; stați înspre centrul clădirii, lîngă un perete cu structură rezistentă. Dacă vă aflați în fața unei clădiri, rămâneți departe de aceasta; feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, geamuri, care se pot prăbuși în stradă. Protejați-vă sub o grindă, toc de ușă solid, birou, masă, iar elevii sub băncile din clase. Sprijiniți-vă cu palmele de podea sau țineți-vă cu mîinile de piciorul mesei sau de tocul
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se spun. Poezii cuminți, gândire-nceată Chiot gol, elan contrafăcut! Pasărea măiastră niciodată Nu se-ntoarce-n sbor înspre trecut. Dimineață
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
O urmărim din bănci cu-nfrigurare, Zburdalnică armată de copii. Din rândul nostru alte luptătoare, Spre viață, hotărâte, vor porni! Veronica PORUMBACU - Momente. În: Viața românească, nr.1, ian., 1952 În ziua aceea greu ne despărțeam. Lumina iernii luneca pe geam. Era un grup cu-obrajii arzători. Din Reșița. La noi, la scriitori. Vorbeam de cărți. Vorbeam de minereu. Și cum ne-apropiam de jubileu, un turnător crescut între furnale, aduse vorba - despre Caragiale: „La Reșița, nu doar la Centenar e
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zadar un cuvânt politicos, dar ofensator, care ar fi putut, fie și doar pentru o secundă, s-o transforme iarăși într-o ființă slabă, copilăroasă, mirată - așa cum o iubeam și cum mi-era teamă c-o voi pierde. Așezată în spatele geamului, mi-a aruncat o privire deja detașată și cu siguranță că mi-a zărit pantofii cenușii de praf. „Un bărbat pe care l-am iubit...“, și-a spus, desigur, simțind acea scurtă milă care ne cuprinde la vederea unei părticele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alb, pe chipul lui se vedea acel soi de tinerețe care apare la oamenii în vârstă, în clipa unei provocări mortale. Venirea noastră le-a întrerupt discuția. Nu se mai auzeau decât bătaia ca de tamburină a muștelor prinse între geam și oțel, ecoul îndepărtat al împușcăturilor și respirația omului rănit, mișcări scurte, sacadate, de parcă se pregătea să cânte și nu se putea hotărî. El a fost cel care ne-a salutat și a început să vorbească, impunând cu dificultate o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un alt oraș, într-un alt război, am surprins din nou la tine acea reculegere tăcută. Geamurile terasei fuseseră spulberate de o explozie, iar masa pe care ne luam adesea prânzul era plină de cioburi. Tu le adunai răbdătoare, fără să zici nimic, când ghemuită, când sprijinindu-te cu mâna de spătarul unui scaun. Erai sumar îmbrăcată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în mânia lor mută. În viața noastră făcută țăndări, în care neprevăzutul devenea singura logică, masa aceea curățată, pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
păpuși automate, cu înfățișare de moș Crăciun, scoteau din saci daruri frumos legate cu panglici. În catedrală, ca o replică mai demnă și așadar nemișcată, regii magi de lângă iesle își întindeau și ei darurile. Chiar și pe strada unde, dindărătul geamurilor mari de la parterul câtorva imobile, femei tinere aproape goale zâmbeau trecătorilor, ambianța festivă era obligatorie. Alături de scaunul pe care fiecare femeie se expunea privirilor, când îndepărtând genunchii, când îngenuncheată pe scaun și rotunjindu-și crupa, se afla câte un pomișor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apoi, auzind un tropăit, cârmi într-o stradă mai puțin atinsă și începu să verifice clădirile, una după alta. În penultima se pomeni singur. Culoarele, ușile claselor, iar în clase, tablele și bucățile de cretă în șănțulețul tablei, dedesubt... Unele geamuri erau sparte, iar în penumbra unui sfârșit de zi împovărat de furtună, i se părea că recunoaște de asemenea acel moment foarte deosebit al lunii mai, când ultimele lecții ale anului se topeau în bucuria averselor puternice, a ciorchinilor umezi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de un aparat ușor, la un zbor turistic pe deasupra zonei. De la un refugiu la altul, ne-am pomenit la ultimul etaj al turnului unui hotel care domina cartierul portului. Primele cinci-șase etaje erau negre de funingine și nu mai aveau geamuri. O scară de fier în spirală, care ducea la grădina suspendată de la etajul întâi, fusese smulsă de o explozie și se legăna acum ca un arc uriaș atârnând în gol. Ultimul etaj era ocupat de un restaurant panoramic care, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe vreme de pace, se rotea lent, permițând turiștilor să contemple marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
durere nu știam dacă era provocată de excesul de rău sau de o prea mare bucurie. Te-am tras spre mine și chiar atunci, ca printr-o deriziune idioată și agresivă, a revenit lumina. M-am năpustit spre comutatoare - prin geamurile fără perdele, siluetele noastre ar fi fost vizibile în tot orașul. Dar magnetofonul, ascuns în spatele barului, a rămas în priză, așa că ascultam în întuneric fluxul și refluxul unui saxofon, a cărui melodie nu avea nimic agresiv. Era o adiere de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir de pahare au alunecat, unul câte unul, și s-au sfărâmat de tejgheaua barului. Rafalele pătrundeau deja în holul de la parter, urcau spre etaj. Am spart un geam de la bucătărie, apoi un altul pe palier, sperând să dau de o scară de incendiu. Dar n-am dat decât peste cuibul ăla vechi și uscat, care s-a desprins de pe o cornișă și a căzut în mijlocul forfotei soldaților care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al scurtelor momente de acalmie, a căror liniște te asurzea. Privirea se oprea pe câte o masă, pe tacâmuri, pe buchețelul de flori artificiale, pe soarele și marea de dincolo de geamuri - liniștea micului dejun într-un hotel, și, preț de o clipă, ne venea greu să ne închipuim că, la doar câteva etaje mai jos, un soldat cu picioarele ciuruite de gloanțe se târa pe coridor, ca să se ascundă într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe, oboseala și absența noastră ne-au făcut invizibili. Soldații năvăliră în sală, trăgând cu automatele în ungherele unde stagnau întunericul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o ieșire a artiștilor... Șah rosti cuvintele în șoaptă, ca pentru sine, și, ferindu-se de mulțimea care continua să blocheze ușa, începu să urce o scară din capătul holului. L-am urmat. Am ajuns pe balconul unui mezanin cu geamuri, care dădea ocol sălii, deja pe jumătate golită de invitați. Vocile care urcau semănau cu cele ale vânzătorilor la închiderea târgului, inutil de ridicate și ascuțiteîn mijlocul cumpărătorilor puțini la număr. Se mai puteau auzi, ca o serie de mici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să-mi poată spune, peste câteva minute, unde te puteam găsi. Șah băgă de seamă la rândul său că vorbeam despre film pentru a nu spune ceea ce întâlnirea noastră dezvăluise deodată. Tăcu dând din cap, apoi spuse, uitându-se pe geam: — Acestea fiind zise, astă-seară, văzând zumzăiala aia pariziană, îmi spuneam, așa cum îmi spun adesea când vin în țara asta, că pe amicul nostru Jansac - ți-aduci aminte de agentul ăla cu care am purtat negocieri la Aden și care a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
instalat în mașina lui, acceptă să-l ajute, deschide portiera, se apleacă spre hartă: „Yes, you're on the right road...“, și, dând capul pe spate, rămâne înțepenit pe scaun, blochez dispozitivul de închidere a ușii, împing portiera, are probabil geamuri fumurii... A existat, în cursul acelei nopți albe, o oră în care rumegarea tuturor acestor răzbunări a dezvăluit dintr-odată un motiv ascuns, pe care mă străduiam să mi-l ascund mie însumi. Fiecare noapte are acest moment de mare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fericirii... După cum i-o cerusem, șoferul a ieșit din Destin și a luat-o de-a lungul coastei. Era mult prea multă mișcare pe străzi, ca să ne putem da seama dacă nu cumva eram urmăriți. Am aruncat o privire prin geamul din spate, l-am rugat să facă apoi cale-ntoarsă. Îmi dădeam seama că nu era important să înțeleg ce știa sau nu știa Vinner și cum anume se pregătea el să reacționeze la apariția mea. Nu trebuia nici să mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]