9,562 matches
-
eu - bucătăreasă, nu mai știu pe unde, copiii la școală, n-aveam nevoie noi de WC”... Asta era judecata lor. Și erau făcute niște gropi ce serveau drept WC. În special când te Îmbolnăveai de diaree era groaznic - și aceste gropi trebuiau acoperite... După aceea tata a fost luat la muncă În alte părți - erau duși bărbații, a fost luat și unchiul, la Moghilău, și de acolo Îi trimiteau În lagăre de muncă. Cum a reușit tata să fugă nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dreptul Înspăimântător pentru memoria mea de copil. Dimineața nu voiam să ne uităm, dar totuși ne uitam, că tentația e tentație, era ceva de-a dreptul halucinant - cadavre goale, Înghețate, clădite ca o claie de fân... Și erau duse la groapa comună... În perioada asta am Început să ne subțiem și noi: prima dată au murit cei doi bătrâni ai prietenilor noștri, apoi a murit Siti, fata cu picioarele cangrenate, a murit și nou-născutul - asta cred că Într-o săptămână... În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
11 ani... Pe durata acestui traseu greu bănuiesc că au fost oameni care au murit - ce se Întâmpla cu cei care mureau? Erau aruncați - nu-i luam, nu se putea... Cel mai fericit caz era să poți săpa o mică groapă și știu că convoiul avea niște lopeți, știu că tata a avut grijă să avem lopeți. Vărul meu, la 5 ani, mergea pe jos, În căruță erau bunicii și știu că tatăl meu zicea că obligația mea este să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sută, o sută și ceva, au fost Împușcați lângă o moară, pe malul unei gârle, iar ceilalți, vreo 30-50 - Într-o curte... Chiar după aceea am aflat că o fetiță nici nu murise și au Îngropat-o de vie! În gropi comune? În gropi comune. Bineînțeles că acum mai există ceva pe acele gropi, un semn, mi s-a spus... Eu n-am mai fost În Herța de atunci, dar ăștia au fost primele victime - un asasinat În masă, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ceva, au fost Împușcați lângă o moară, pe malul unei gârle, iar ceilalți, vreo 30-50 - Într-o curte... Chiar după aceea am aflat că o fetiță nici nu murise și au Îngropat-o de vie! În gropi comune? În gropi comune. Bineînțeles că acum mai există ceva pe acele gropi, un semn, mi s-a spus... Eu n-am mai fost În Herța de atunci, dar ăștia au fost primele victime - un asasinat În masă, fără nici un fel de justificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unei gârle, iar ceilalți, vreo 30-50 - Într-o curte... Chiar după aceea am aflat că o fetiță nici nu murise și au Îngropat-o de vie! În gropi comune? În gropi comune. Bineînțeles că acum mai există ceva pe acele gropi, un semn, mi s-a spus... Eu n-am mai fost În Herța de atunci, dar ăștia au fost primele victime - un asasinat În masă, fără nici un fel de justificare, pur și simplu... Și, din păcate, am aflat că aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sub nici o formă. Și țin minte că au venit părinții cu o cotigă cu două roți să mă ia de la spital... De fapt, cotiga era folosită și pentru transportul cadavrelor... Morții care erau transportați la țintirim și erau Îngropați În gropi comune, că nu era groapă pentru fiecare om, și țin minte cred că o lună, sau după o lună, nu puteam să merg decât În patru labe. E o amintire, și acum mă văd cum umblam În coate și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minte că au venit părinții cu o cotigă cu două roți să mă ia de la spital... De fapt, cotiga era folosită și pentru transportul cadavrelor... Morții care erau transportați la țintirim și erau Îngropați În gropi comune, că nu era groapă pentru fiecare om, și țin minte cred că o lună, sau după o lună, nu puteam să merg decât În patru labe. E o amintire, și acum mă văd cum umblam În coate și În genunchi, deși toată familia Își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost noroc... Când ne-au prins, ne-au bătut și mi-au scos unghia asta. În viața mea n-am mai luat așa bătaie: cu vergeaua de la armă, plus cu lemne, cu chestii... Pe primii i-au băgat Într-o groapă cu var - au zis că ne bagă și pe restul. Dar au avut nevoie de muncitori, că rămăseseră avioane neterminate. Am continuat acolo, ne era mai bine, ne-am mai revenit. Pe toți 180 v-au prins? Nu știu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
distanța asta - și nu le venea să creadă: ziceau că așa ceva nu există. Dar au fost aduși de către americani să vadă mormanele de cadavre de la Buchenwald, care la un moment dat au fost Înmormântate, cu niște buldozere, acolo, În niște gropi comune care există și acum. Există și niște monumente ale celor 18 națiuni care au avut oameni Închiși la Buchenwald și care au căzut victime; pe fiecare piatră funerară e scris numele țării - are și România o asemenea piatră. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau rufăria pe care trebuia s-o spălăm. Că nu aveam schimburi și acolo uscam ghetele și chestii din astea. Deci exista o sobă În mijlocul barăcii. - Și unde vă spălați? - Afară, erau spălătoare lungi... Și mai departe erau latrinele, niște gropi așa... - Șanțuri? Toată lumea așa Își făcea nevoile... Nu exista nici un fel de intimitate acolo. Bărbați, femei, nu interesa acest amănunt. Nu vă pot spune dacă ne băgau brom În mâncare, dar este posibil să ne fi băgat... Asta pentru liniștirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveam cum să-l pun jos - adică nu aveam loc, așa de aglomerat era. Am avut zile când m-am trezit cu morți și la stânga, și la dreapta... Bine, erau echipe care Îi scoteau afară - cred că Îi băgau În gropi comune, că acolo nu mai erau crematorii. Nu mai erau comandanți de barăci, adică era dezorganizare totală. În drumul de la Mauthausen la Gunskirchen, la un moment dat ne-au dat ceva mâncare și, nu știu cum, Între bătrânii ăștia germani de pază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sete, că mulți au murit din cauza acestui dezechilibru și stăteam Înghesuiți și nu puteam să ne mișcăm... Dacă cineva, noaptea, voia să se dea jos, trebuia ca toată lumea să Îi facă loc. Treaba mare o făceai În curte: era o groapă mare unde... - Se putea ieși noaptea din baracă? - Da, În curte. - Exista o lumină aprinsă În baracă? - Da. În permanență. Nu știu dacă era mai mult de un bec Într-o cameră, unde eram 400, dar cred că era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fabrica lor, Gusttoff Werke (arată pe fotografii - n.n.). Eu sunt directorul unei reviste, Memento Buchenwald România. - Dumneavoastră spuneați că, la final, În fiecare zi, mureau 50-60 de oameni. - În micul lagăr. - În micul lagăr. Unde erau duse cadavrele? - La o groapă comună. - Nu exista crematoriu? - Nu mai Încăpeau În crematoriu. Mergea zi și noapte, dar nu Încăpeau. Din 80.000, câți erau, În micul lagăr mureau 60, dar pe total erau nu știu câte sute - nu i-am numărat. Erau sute și sute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca noaptea. De bine, de rău, noaptea dormeai cinci-șase ore, ziua te mai chema iar la un apel... Erau foarte dese. Avioanele americane zburdau pe cer ca la ei acasă. Și de câte ori era o alarmă toată lumea intra În șanțuri, În gropi antiaeriene - și noi. Și iar te deranjau și dormeai puțin. Era foarte greu. Acum, sigur, se pune Întrebarea: cum am supraviețuit? Aici este cheia pe care vreau să o arăt oamenilor care se Întreabă: „Dar voi cum de ați venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagărului era dintre ai noștri: oameni respectabili, cunoscuți, foarte exigenți, dar nu băteau, nu țipau... Era o diferență enormă. Cu closetul era tot o nenorocire, În sensul că, În prima zi, când am ajuns, ne-au pus să săpăm o groapă. Avea vreo zece metri pe zece, adâncă de vreo patru metri... - se numea latrină: stăteai la marginea ei și Îți făceai nevoile; dacă picai Înăuntru mureai. - S-a Întâmplat așa ceva? - Nu s-a Întâmplat. Era poate și mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
La Thill nu aveam, bineînțeles, crematoriu. Nici camere de gaze. Nici Arbeitslager nu avea. Nici lagărele mari nu aveau toate. Dar ei erau Înmormântați. Era și un comando care făcea Înmormântările, format din Stubendienst. Nu-mi mai amintesc. Erau niște gropi comune, tot undeva lângă lagăr, dar nu știu. - În afară de acești Lageraltesteri, Blockaltesteri, erau oameni care să se fi bucurat de stima, de aprecierea celorlalți? - Cum să nu. - Ce funcții ocupau? - Nici o funcție. De exemplu, eu cu tata aveam un regim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
valoarea perfectă pentru a face posibilă existența omului, capabil să elaboreze prin simțurile sale lumina. Iar lumina reprezintă cuante, versuri ale poesiei universale relatate prin om. Cade luna-n vis că apa/ sare-n părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
târâș printre vedenii,/ Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.// Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare/ Și copie leită, croită pe tipar,/ Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,/ La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.// Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,/ Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,/ Împreunați pe viață din două firi străine/ Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.// Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,/ Cu linia schițată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îngrozitor de bine cu o mandală, cu sufletele apărute în fotografii. Căldură de stârv al cerului prag, din el răsare soarele. Acolo nu-s nemuritorii, doar cei căzuți, pe ei îi numărăm. Și după putrezire nu strălucire-urmează. Divinitatea noastră, istoria, o groapă ne-a tocmit, din câte nu-i rost de înviere 1194. În locul beatitudinii eterne sufletul ajunge după o călătorie prin care străbate cerurile concentric strânse în jurul unui nucleu material. Acolo e templul, orientul etern, lumina. Câtă grijă pentru a da
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
drumul alb Mai este întotdeauna cineva mergând alături de tine... Cine sunt gloatele acelea cu fața ascunsă rotindu-se Peste câmpii nesfârșite, împleticindu-se în pământ crăpat Prins în inel în zarea fără adâncime doar Care este orașul de peste munți... În groapa aceasta năruită în inima munților În lumina stinsă a lunii, iarba cântă Peste mormintele răsturnate, în jurul schitului Este schitul pustiu, sălaș doar al vântului 1268. Este evident că toate formele de halucinații pe care le-am considerat nu au nici o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a II-a, 1974. 126 Cu aceleași conotații fiind și leagănele din festivalurile dionysiace din Atena sau din Tailanda. Iar la solstițiul de iarnă un sacrificiu vedic se realiza tot în leagăn. 127 Altarele din riturile vedice aveau canale, șanțuri, gropi în pământ folosite pentru focul sacrificial și altele pentru colectarea sângelui victimelor în Grecia, Iran și Arabia preistorice înconjurau un altar cu unul, trei, patru sau mai multe picioare, cu suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
4. COSMOGRAMA unui scriitor arivist pe marginea volumului „Existențe”, de Victoria Ana Tăușan Scriitor, ca la moară apa Din carte-ți câteva secvențe I-ar veni de ar da pe piață, Citind, plutim în drum spre astre Carte scrisă despre groapă Căci ea v-aduce subzistențe Ce-a săpat altora-n viață. Cu prețul existenței noastre. 455 Vă voi ține la curent cu data comemorării, așteptând cu multă plăcere participarea Dvs. Vă doresc multă sănătate și noi succese în activitatea dvs.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu cea din târg și matrozul fără flotă a primit mai mult decât se aștepta, că, de fapt, el este apărătorul unor grupuri de interese de tip mafiot. Acum și-o fi dat seama (mult prea târziu) că cine sapă groapa altuia, cade în ea și că, strâns cu ușa, de presă, de opoziție, de pediști, nu mai știe pe unde să scoată cămașa și bine ar face să-l ajute madam Cocoș.... Dacă conflictul ar fi rămas, ca de atâtea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un parlament curat, iar națiunea, ca să se salveze, aprobă restaurația? Uite cum a așezat de bine treburile sirele nostru, ca să ne elibereze de povara alegerilor prezidențiale. Băăă, la omul sărac și reginele trag! Să ne trăiască ca la nunta din „Groapa” lui Eugen Barbu. 29 ianuarie 2008 Blocajul genetic la români Motto : „Suntem pulbere de stele”. (Karl Segan, astronom și filozof american) Am spus, mi se pare?, că nu-i nevoie să fii omul unui partid ca să ai un program politic
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]