6,717 matches
-
fizicianul britanic Paul Adrien Maurice Dirac, ea este o ecuație diferențială pentru o mărime cu patru componente numită "bispinor", care reprezintă funcția de stare a electronului. Elaborată inițial pentru a explica structura fină a nivelelor de energie ale atomului de hidrogen, ecuația lui Dirac are consecințe mai profunde. Pentru electronul liber ea prezice, pe lângă spectrul continuu de stări cu energie superioară energiei de repaus, un spectru continuu de stări de energie negativă, nemărginit inferior, inacceptabil fizic ca atare. De asemenea, ea
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
soluția ecuației Klein-Gordon nu poate fi interpretată ca funcție de stare a electronului, fiindcă ea ar conduce la o densitate de probabilitate care nu e pozitiv definită. Este deci de înțeles că structura fină a nivelelor de energie ale atomului de hidrogen calculată pe baza ei este în dezacord cu datele experimentale. Dirac a căutat o ecuație de stare care să fie de "ordinul întâi" în raport cu timpul, ca ecuația lui Schrödinger; pentru aceasta, a considerat, formal, rădăcina pătrată a relației (10): unde
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
la structura fină a nivelelor de energie ale atomilor hidrogenoizi sunt în substanțial acord cu aceste rezultate, însă acordul nu e perfect. În 1947, Willis Lamb și Robert Retherford au detectat o diferență între energiile stărilor 2s și 2p ale hidrogenului. Cunoscută sub numele de "deplasare Lamb", această ridicare a degenerării este o „corecție radiativă” la teoria Dirac uniparticulă, explicată de electrodinamica cuantică.
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
este format din ansamblul lungimilor de undă prezente în emisia electromagnetică a atomului de hidrogen. A fost determinat prin contribuția unor fizicieni ca: Gustav Robert Kirchhoff, Robert Bunsen, Joseph von Fraunhofer și alții. Efectuându-se descărcări electrice într-un tub catodic cu hidrogen, la presiunea de 0,1 - 1 torr, gazul respectiv devine luminos. La
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
din ansamblul lungimilor de undă prezente în emisia electromagnetică a atomului de hidrogen. A fost determinat prin contribuția unor fizicieni ca: Gustav Robert Kirchhoff, Robert Bunsen, Joseph von Fraunhofer și alții. Efectuându-se descărcări electrice într-un tub catodic cu hidrogen, la presiunea de 0,1 - 1 torr, gazul respectiv devine luminos. La trecerea luminii emise printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
Efectuându-se descărcări electrice într-un tub catodic cu hidrogen, la presiunea de 0,1 - 1 torr, gazul respectiv devine luminos. La trecerea luminii emise printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
trecerea luminii emise printr-un spectrograf cu prismă și lentile de cuarț, se înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot mai mici decât ale celor precedente, sunt din ce în ce mai apropiate între
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din relațiile respective, atribuindu-i-se lui formula 15 o valoare infinită. Astfel, când formula 16 relația: devine: Prin urmare, la limită, numerele de undă au următoarele valori: R pentru seria "Lyman", R/4 pentru seria "Balmer", R/9 pentru seria
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
valori: R pentru seria "Lyman", R/4 pentru seria "Balmer", R/9 pentru seria Paschen, R/16 pentru seria "Brackett" și R/25 pentru seria "Pfund". Spectrele optice ale elementelor din grupele I și I sunt analoge spectrului optic al hidrogenului, deoarece atomii acestora au un singur electron de valență.
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
în prezent, ca fiind de tipul I (clasic). Se crede că stelele de acest tip se formează cu mase mergând de la 3 la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-un stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
pentru a lucra în exterior, doar aer pentru a respira și o protecție față de acid, sau în unele cazuri, protecție termică. O propunere alternativă ar fi un dom cu două regiuni, una umplută cu un gaz ușor, cum ar fi hidrogenul sau heliul (procurabil din atmosferă) pentru a permite o densitate mai mare a habitatului. Ar fi mai ușoară, prin urmare, echiparea și dezechiparea de costume necesare pentru lucrul în exterior. Ar fi mai ușor, deasemenea, lucru în exterior în costume
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
Pământului. Multe propuneri presupun folosirea unei „umbrele solare” sau a unui sistem de oglinzi care să reducă gradul de insolație și să ilumineze partea întunecată a planetei. O altă temă comună a propunerilor constă în importul unor cantități importante de hidrogen și apă. Propunerile mai includ înghețarea bioxidului de carbon atmosferic sau convertirea acestuia în carbonați sau alte forme.
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
Pământului: Etapă abiogena începe odată cu apariția Pământului, adică acum 4,6 miliarde de ani. Conform celor mai noi teorii, Pământul, ca și celelalte planete ale Sistemului Solar s-au format dintr-o aglomerare de materie interstelara, în compoziția căreia intrau: hidrogen (peste 60% în procente de masă), heliu (circa 30%) și în cantități mai mici: carbon, azot, oxigen, o serie de elemente grele, gaze nobile, amoniac, metan, sulf, siliciu, magneziu, fier, vapori de apă. Atmosferă terestră, formată prin degazeificarea magmei în
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
sulf, siliciu, magneziu, fier, vapori de apă. Atmosferă terestră, formată prin degazeificarea magmei în procesul de răcire și cristalizare, avea în compoziție în special vapori de apă (90%) și în cantități mai mici: dioxid de carbon, monoxid de carbon, metan, hidrogen, dioxid de sulf. Multe dintre aceste gaze, precum și altele că: hidrogen sulfurat, acid fluorhidric, acid clorhidric, sunt generate prin intermediul descărcărilor electrice atmosferice. Apariția hidrosferei devine posibilă când temperatura Pământului scade sub 100C. Datorită lipsei ecranului de ozon, radiațiile ultraviolete produc
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
degazeificarea magmei în procesul de răcire și cristalizare, avea în compoziție în special vapori de apă (90%) și în cantități mai mici: dioxid de carbon, monoxid de carbon, metan, hidrogen, dioxid de sulf. Multe dintre aceste gaze, precum și altele că: hidrogen sulfurat, acid fluorhidric, acid clorhidric, sunt generate prin intermediul descărcărilor electrice atmosferice. Apariția hidrosferei devine posibilă când temperatura Pământului scade sub 100C. Datorită lipsei ecranului de ozon, radiațiile ultraviolete produc fotoliza apei și astfel ia naștere oxigenul liber. Datorită încălzirii diferențiate
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
doar o siluetă a cuplului. De fapt, înregistrarea conține în "Diagrama evoluției vertebratelor", de Jon Lomberg, desene ale unui bărbat și ale unei femei, goi, corecte din punct de vedere anatomic, indicând organele externe. Harta pulsar și diagrama moleculei de hidrogen sunt împărțite în comun cu placa Pioneer. Cele 116 imagini sunt codificat în formă analogică și sunt compuse din 512 linii verticale. Restul înregistrării este audio, destinat pentru a fi redat la 16⅔ rotații pe minut. În colțul de sus
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
se află în poziția corectă pentru audiția discului de la început. Perioada corectă a unei rotații, de 3.6 secunde, exprimată în unități temporale de 0.70 miliarde dintr-o secundă, perioadă de timp asociată cu tranziția fundamentală a atomului de hidrogen, este scrisă în jurul discului, în aritmetică binară. Desenul indică faptul că discul trebuie audiat din exterior spre interior. Sub acest desen se află o vedere laterală a discului și a acului de înregistrator, cu un număr binar care exprimă durata
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
pulsar, trimisă anterior ca parte a plăcilor de pe Pioneer 10 și 11. Desenul indică locația sistemului solar în raport cu14 pulsari, a căror perioade exacte sunt specificate. Desenul conține două cercuri în colțul de jos dreapta este al atomului de hidrogen atom în cele două stări mai înguste, cu o linie conectoare și cu cifra 1 care indică faptul că intervalul de timp asociat cu tranziția dintr-o stare în alta trebuie folosită ca scală temporală fundamentală, și pentru timpul dat
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
până la de ani-lumină. Este admis că există un roi de stele tinere și calde, vizibile în infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful situat în fața părții strălucitoare a nebuloasei, apar pete întunecate peste gazul incandescent
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
de cameră Hydrogen Jukebox compusă de Glass care și-a ales ca titlu o sintagmă dintr-un vers al poemului Howl: “listening to the crack of doom on the hydrogen jukebox”. Să asculți trâmbița judecății de apoi la tonomatul de hidrogen. Dar crack of doom se traduce și prin sfârșitul lumii, ziua de apoi. Philip Glass nu-și dezminte apartenența la generația beat, nici mare parte din nomadismul spiritual al acesteia. Simfonia a 7-a, intitulată Toltec a fost o comandă
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
este o apă care conține mai puțin deuteriu decât apa din natură. Hidrogenul are doi izotopi stabili: protiu și deuteriu. Nucleul de protiu conține un proton iar cel de deuteriu conține un proton și un neutron, ceea ce face ca masa deuteriului să fie dublă față de cea a protiului. De aceea, apa care are
Apa cu conținut redus de deuteriu () [Corola-website/Science/333929_a_335258]
-
capacități s-au pus în funcțiune în anul 1960, când sarea adusă direct din mina din Târgu Ocna sau saramura transportată prin saleducte în cadrul unor instalații moderne au început să fie transformate în produse atât de solicitate: soda caustica, clor, hidrogen. Instalațiile puse în funcțiune în 1980 au fost: electroliză cu diafragmă, evaporare-topire clor lichid, clorura de var, acid sulfuric, monoclorbenzen, detoxan și hexacloran - puneri în funcțiune continuate în 1961 cu instalațiile de clorurare și clorură de metilen. Dispunând de clor
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
hidruri covalente, precum boranul, metanul, amoniacul sau apa. Este insolubilă în solvenți organici. Una dintre metodele de obținere ale hidrurii de sodiu sunt încălzirea sodiului metalic la o temperatură între 360—400 °C și trecerea sa printr-un curent de hidrogen: De asemenea, compusul se mai poate obține și în urma reacției dintre sodiul metalic și hidroxid de sodiu: Hidrura de sodiu este o bază folosită pe larg și de mare utilitate în sinteza organică. Este un compus capabil să deprotoneze o
Hidrură de sodiu () [Corola-website/Science/336820_a_338149]
-
2016 cu un lansator Ariane 5 ES. Ceasurile sateliților sunt esențiale pentru performanțele de poziționare ale sistemului Galileo. Fiecare dintre cei 30 de sateliți din sistem, va avea la bord un ceas atomic cu rubidiu și un ceas maser cu hidrogen (Passive Hydrogen Maser). Ceasurile sunt prevăzute cu oscilatoare produse de firma elvețiană TEMEX fiind extrem de precise (deviație de o secundă în 760.000 de ani pentru ceasul cu rubidiu și o secundă în trei milioane de ani pentru cel cu
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]