7,802 matches
-
comunicării laconice. Pot să scriu o carte curată, fără încărcături sentimentale. Fără propoziții lungi, care să abată atenția cititorului obosit de la esență. Aș putea să încep cu un capitol despre CINSTE. Și cum să exemplific mai bine decât scriind despre hoți? Aproape că îi iubesc. Pedeapsa pentru furt fără violență se aplică, în Stațiune, doar dacă cel acuzat e prins asupra faptului. Așa am stabilit printr-o Ordonanță. În felul acesta, prin necinstea câtorva indivizi, întăresc vigilența unui oraș. Sau voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din suflet să plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți, de Îngeri, Cuvioși, Arhangheli, Mucenici și mai erau în casa ta, Doamne, câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau În același timp martorii și beneficiarii celei mai Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui trup unit pe vecie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația de homosexual, ca și răposatul șef al SA, Ernst Röhm, s-ar fi putut foarte bine ca Schulenberg să fi avut acel gen de fund care ar fi indus în eroare un hoț de buzunare miop. Simțind că se putea merge chiar mai departe pe această linie de falsă sinceritate a discuției inchizitoriale, el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că aici îl pot ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
placă pușcăria de la Alex? — Ce? Mititica? Foarte geometrică, domnule. Cu toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care vor fi acolo și care fac viața de noapte a Berlinului faimoasă în toată lumea. Violatorii, ucigașii, hoții, bețivii - au o grămadă de bețivi în pușcărie, care vomită peste tot.... — Este într-adevăr groaznic, domnule. Așa e. — Știi, Becker, nu cred că putem să băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor locuri ca pe un balsam, împreună cu partea aceea din mine de care mă temeam și pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța de bumbac deșirat. O mașină încetinește, ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în spirală până la etaj, într-o sală goală care miroase a fum stătut. Se așază lângă mine, foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
făcând grătare lângă piscină, Emmy ateriza împreună cu prietenele ei pe aeroportul din Curaçao și încerca să înțeleagă cum de vacanța lor o luase atât de anapoda. Nici nu și-a dat seama când i-au fost furați ochelarii de pe cap. Hoții — doi puștani cu fața plină de coșuri și cu părul lung, într-o camionetă deșelată — se opriră la câteva sute de metri mai încolo, scoaseră capul pe geam și-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Întreținere am draci și fac urât. Vă părăsesc, ies din portocaliul vostru nenorocit și-mi văd de viața mea nenorocită. Păi de ce?, m-au Întrebat. Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara de râpă, iar eu nu iert asta! În mine strigă Bălcescu, se zbate Vladimirescu și urlă dorul de glie! Am făcut o cerere și am plecat cu fruntea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i, nu pot, nu poooot, frățioare, of, ce dureros! Hai, bă, că e mare piesa asta, au folosit-o când cu Iordache, Dumnezeu să-l ierte, În ăl mai iubit dintre pământeni, după cartea lu` Preda. Și dacă nici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care pâlpâiau și de obiectele sau mobilele pe care le duceau pe umeri. Tocmai aceste incidente au silit autoritățile să asimileze starea de ciumă cu starea de asediu și să aplice legile care decurgeau de aici. Au fost împușcați doi hoți, dar e îndoielnic ca asta să fi făcut vreo impresie asupra celorlalți, căci în mijlocul atâtor morți aceste două execuții au trecut neobservate: era o picătură de apă într-un ocean! Și, într-adevăr, scene asemănătoare s-au repetat destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zis că te omoară, ea e capul familiei. I-am zis, după o vreme, cînd am fost absolut sigură, cine ești cu adevărat... Are o armă, e În stare, Thomas, să te omoare... Acum vreo șase ani a Împușcat un hoț, intrase prin luminator, de pe acoperișul vecin. Eu nu vreau să se Întîmple așa ceva. Copiii mei, Thomas, puteau fi ai noștri... ai mei și ai tăi... să fim o familie... ne leagă ceva.“ Sfînta Helga! Din cer, Antonia putea să vadă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
căci nu veți mai întârzia mult; iată-l! — Va veni timpul - exclamă don Fermín - când vor dispărea toate convențiile sociale! Sunt convins că îngrăditurile și zidurile dintre proprietățile private nu sunt altceva decât stimulente pentru cei pe care-i numim hoți, când de fapt hoții sunt ceilalți, proprietarii. Nu există proprietate mai sigură decât cea lipsită de împrejmuiri sau ziduri, la îndemâna întregii lumi. Omul se naște bun, este bun din fire; societatea e cea care-l înrăiește și-l pervertește... — Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întârzia mult; iată-l! — Va veni timpul - exclamă don Fermín - când vor dispărea toate convențiile sociale! Sunt convins că îngrăditurile și zidurile dintre proprietățile private nu sunt altceva decât stimulente pentru cei pe care-i numim hoți, când de fapt hoții sunt ceilalți, proprietarii. Nu există proprietate mai sigură decât cea lipsită de împrejmuiri sau ziduri, la îndemâna întregii lumi. Omul se naște bun, este bun din fire; societatea e cea care-l înrăiește și-l pervertește... — Taci din gură, bărbate - exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era toamnă -, acolo, prin apropiere, se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă. Și-și spuse: „La fel ne jucăm și noi, adulții. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa o îndemnam să-mi spună și să mă și considere ca atare. Și dacă mă vedea pe mine plângând astfel, plângea și biata maică-sa, și uneori ne amestecam lacrimile deasupra căpșorului blond al fiicei amantului soției mele, a hoțului fericirii mele. Într-o zi am aflat - continuă el - că soția mea avusese un copil cu amantul ei, și-n ziua aceea toate măruntaiele mi s-au răscolit, am suferit cum nu mai suferisem până atunci și mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atunci încă nu simțisem gelozia, cea mai brutală dintre gelozii. Rana din suflet, care părea cicatrizată, s-a redeschis și sângera..., sângera foc! Mai bine de doi ani trăisem cu soția mea, cu propria mea soție, și nimic! Iar acum, hoțul acela...! Mi-am imaginat că soția mea se trezise de-a binelea și trăia ca un adevărat jăratic. Cealaltă, cea care trăia cu mine, și-a dat seama de ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plâns, și lacrimile îmi curgeau din ochi în ochii ei. Și ea mi-a spus: „Mulțumesc, Antonio, mulțumesc pentru mine, pentru copiii noștri, pentru toți copiii noștri..., toți..., toți..., pentru ea, pentru Rita...“ Rita e fiica noastră cea mare, fiica hoțului...; nu, nu, fiica noastră, fiica mea. Cea a hoțului este cealaltă, e cea a celei care s-a numit soția mea într-o vreme. Înțelegi acum totul? — Da, și chiar mult mai mult, don Antonio. — Mult mai mult? — Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei. Și ea mi-a spus: „Mulțumesc, Antonio, mulțumesc pentru mine, pentru copiii noștri, pentru toți copiii noștri..., toți..., toți..., pentru ea, pentru Rita...“ Rita e fiica noastră cea mare, fiica hoțului...; nu, nu, fiica noastră, fiica mea. Cea a hoțului este cealaltă, e cea a celei care s-a numit soția mea într-o vreme. Înțelegi acum totul? — Da, și chiar mult mai mult, don Antonio. — Mult mai mult? — Mai mult, da! Așa că dumneavoastră, don Antonio, aveți două soții. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reînnodat și noi capetele separate? — Și n-ați mai aflat...? — N-am vrut să mai aflăm. Și pe urmă Rita noastră e aproape o femeiușcă, poartă numele meu, iar apoi facă legea ce-o vrea. E fiica mea, nu a hoțului; eu am crescut-o. XXII — Ei bine, și? - îl întrebă Augusto pe Víctor -. Cum l-ați primit pe intrus? — Ah, niciodată n-aș fi crezut, niciodată! Până și în ajunul nașterii eram extrem de supărați. Nu știi cu ce insulte mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-o iau eu? Da, dar nu-i totuna... Așa e, am auzit povestindu-se cazuri similare. Am auzit despre cineva care a ieșit într-o noapte înarmat cu un revolver și dispus să-și ia viața; au apărut niște hoți cu intenția de a-l jefui, l-au atacat, s-a apărat, l-a ucis pe unul dintre ei și, văzând că-și răscumpărase viața cu prețul vieții altuia, s-a răzgândit. — Se înțelege - observă Augusto -; era vorba să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am auzit ce-ai zis.” — Îhm... Îmi dau părul pe spate, în căutarea inspirației. Păi... sunt destule lucruri la care trebuie să mă gândesc. — Dar în principiu ești de acord ? Dacă sunt de acord cu ce ? Cu pedeapsa capitală pentru hoți ? Cu partide de sex în trei ? OK, e vorba de Nathaniel. Sunt sigură că sunt de acord cu el, indiferent despre ce e vorba. — Da. Îl privesc cât pot de sincer. Da, sunt de acord. De fapt... și eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]