8,202 matches
-
fiindcă mi-ai spus că până sâmbătă totul va fi gata cu casa, l-am lăsat acolo în urmă cu vreo două ore. E în regulă? - Da...e în regulă... În acest moment plecasem din bucătărie și mă aflam în hol. Stăteam în capătul scărilor, apoi, fără nici o ezitare, am început să urc. - Păi aici parcă era turbat, zise Marta. Cuștile erau prea mici, iar lui nu-i convenea nicicum și, firește, Robby și Sarah erau foarte supărați. Dar îndată ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dacă supraviețuise exterminatorilor? Dacă fusese pătrunsă de altceva? Conexiunea dintre păpușă și cuiburi era una sănătoasă și imediată. Îmi amintesc repezindu-mă afară din cameră și împiedecându-mă pe scări, prinzându-mă de balustradă să nu cad. Când am ajuns în hol am început să formez numărul lui Robby. Iarăși, nu-mi amintesc exact, dar în timp ce așteptam să-i pot lăsa un mesaj, cred că în acel moment l-am văzut pe Victor. Din cauza lui Victor nici de data asta nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un mesaj lui Robby. (Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde suntem cazați. Un scriitor danez ne-a blocat pe toți. Nu-și găsește numele pe listă sau nu-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și așteptăm, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt nerăbdători să vadă Madridul nocturn. Mă uit amuzat la scriitorii georgieni - temperamente explozive - cum stau liniștiți cu fețele în palme și încearcă să facă abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărți în Franța (ultimul roman, Le Dragon d'ivoire, apărut recent la Rivages, este prezent în librării), și portugheza Iñes Pedrosa, prietena „cu mobilul la șold”. Participanții la cea de a cincea reuniune, între care mă număr, ne adunăm în hol la Mercure - celălalt hotel repartizat scriitorilor, lângă Centrul comercial Mercierie. Aici ne întâmpină Michel Pierre, șeful Departamentului cultură de la Primăria Bordeaux - un șaten înalt, ochelarist, costum negru, foarte stilat, degajând, din întreaga sa făptură, dezinvoltură și eleganță. Plecăm călăuziți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o superbă cămașă neagră -, dar mereu este ceva care nu-mi place: țesătura, gulerul, croiala etc. În cele din urmă, îmi cumpăr una, dar rămân cu un sentiment de nemulțumire, pentru că nu este ceea ce mi-am dorit... Primim banii în holul hotelului - 300 de dolari, a doua tranșă, de când a început călătoria, din onorariul ce ni s-a rezervat. Ni se recomandă să fim foarte atenți, să nu lăsam banii în cameră, în locuri vizibile, să încuiem ușile, pentru că sunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi crezut? Aș situa-o, ca forță a impresiilor și intensitate a surprizei, alături de Lisabona, Bordeaux și Paris... Înainte de culcare, o secvență din holul hotelului, ca o efigie melancolică. David Muradyan, care este un talent polivalent în Armenia - scriitor, pianist, cineast -, interpretează câteva melodii clasice la pian. Lumea e entuziasmată. După muzica dansantă de pe vapor, toți simt nevoia unui refugiu liniștit. Cu David am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imaginile cu Boris Elțîn, cel care a „împlinit” valul perestrokăi în Rusia. Căderea Zidului Berlinului, războaiele din Balcani... Nici o aluzie la războiul din Cecenia. Sunt luat în primire de o doamnă, Irina Andreeva, care mă însoțește în turul meu prin holul Casei Jurnaliștilor. Este pictoriță, a fost de câteva ori - do raspada (înainte de căderea URSS-lui) - în Moldova, unde are mai mulți prieteni și cunoscuți. De pildă, Alexei Colâbneac și Ilie Bogdesco. Îi cunosc, au ilustrat cărți la editura la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
haosul rusesc. Vom publica acest excelent interviu în Contrafort... Îl zăresc și pe Fatos Kongoli, care pare foarte obosit după timpul petrecut la Moscova. A avut o perioadă plină aici. Poate prea plină. A ieșit prntre primii cu valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE GÂRNEȚ: În Gara Belarusă ne așteaptă o garnitură de tip sovietic, cu vagoane de clasa a doua, miliție pe peron... Călătorim patru în compartiment, înghesuiți în cușetele strâmte: eu, VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sale, Tbilisi. Ne strigăm câteva fraze peste cele două linii, până ce dialogul nostru este întrerupt de trenul rapid care intră cu mare zgomot în stație... 16 iulie, duminică VITALIE CIOBANU: Fac un interviu pentru Contrafort cu András Ferenc Kovács, în holul hotelului la care stăm. Prietenul nostru de la Târgu-Mureș îmi pare ceva mai înviorat la gândul că își va revedea peste puțin timp familia. Pe drum spre Muzeul Guggenheim, unde e programat un recital poetic, ultimul la care se vor produce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe prietenul său și debutantul romancier, extrem de surescitat deoarece acesta primise un telefon de la secția tehnică a sacrosanctei E.S.P.L.A., că poate „vedea” și primi un exemplar de semnal. Am urcat la etajul unu al vilei luxoase de pe strada Orlando, în holul uriaș și luminat din care dădeau ușile spre cabinetele celor doi șefi - Ion Bănuță, ilegalistul și poetul surrealist (suprarealist mai mult fără voia sa!Ă, și Mihai Gafița, redactorul-șef și factotumul acelui monstru editorial, și ne-am așezat pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al editurii altuia și făcându-i romanului o cronică acră în Informația Bucureștiului. Iar când încă mai tremuram pentru ultima „viză”, cea mai „barosană”, a directorului politic și absolut al editurii, poetul ilegalist Ion Bănuță, acostându-l odată în marele hol, el mi-a dat un răspuns care m-a stupefiat, eu, noi, obișnuiți cu numeroasele și nesfârșitele grile și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-a și întâmplat, a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă aflam cu Coca, căreia eu îi spuneam Maria, la un restaurant nu foarte central și, amețit de frumusețea ei sau de cele două sticle de vin ingurgitate, m-am ridicat de la masă și m-am dus la telefonul din holul restaurantului, sunându-l pe tov. Dumitru Ghișe, de curând adus de la Cluj și numit șeful secției literatură a c.c. Întrebându-l direct ce se aude cu romanul și primind un răspuns evaziv, m-am aruncat în prima minciună ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru că Preda care conducea lucrările a anunțat că „lista de vorbitori se închide”, Țepeneag, Matei Călinescu și Ana Șincai, împreună cu alți câțiva, s-au ridicat ostentativ și au anunțat că „vor organiza o altă conferință, a tinerilor, liberă, în marele hol al Ateneului!”. Ana Șincai, incitatoarea la o demonstrație a studenților pe bulevardele bucureștene. pentru care a suferit apoi detenție politică. E de imaginat forfota bruscă ce s-a iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intensive aflată sub auspiciile ordinului de Malta un ordin suveran, cândva militar, acum spitalicesc, fondat pe la 1050 pentru îngrijirea pelerinilor bolnavi, fără deosebire de rasă ori de religie a cărui cruce în formă de stea cu opt colțuri împodobește pereții holului de intrare. Copilul va supraviețui, Maria este acum cea care trebuie salvată de la moarte. În Palestina, mortalitatea în rândul fetelor-mame este mai ridicată decât cea a bebelușilor. Jacques Keutgen, directorul maternității, membru al ordinului, este belgian. Un fel de sfânt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ai Bible Belt. Nu e lipsită de titluri arheologice pentru așa ceva. Iar Jesus lover-ul texan care atârnă greu în balanță se poate astfel aventura fără nicio teamă de cealaltă parte a țării surori. Suntem invitați în ceva ce seamănă cu holul unui hotel cu cinci stele, pavat cu marmoră un luxos lounge cu măsuțe joase și fotolii adânci pentru a vedea un scurtmetraj intitulat The Truth. Foarte profesionist făcut, bogat în efecte de substituție evocatoare cu un Ioan Botezătorul filmat din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi fost închis Hristos, însă nu putem spune același lucru despre triumfalista bazilică a Bunei Vestiri din fundul depresiunii de la Nazaret, baptisteriu neo-florentin terminat în 1969, construit din beton brut și frigid, și care are tot atâta suflet cât holul unei gări înainte de răsăritul soarelui. Pe scurt, o cucernicie insipidă a tăiat calea vertijului și pe cea a vestigiului și în loc să meditezi ca un romantic de bună credință asupra curgerii timpului și asupra precarității condiției umane, te gândești, abia amuzat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
surorilor neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel practic. Numit la Ierusalim în 1848, unde a rămas până în 1855, el a dat numele străzii pe care se află actualul consulat. O placă de marmoră îi perpetuează amintirea în hol. Arheolog, între altele, el a descoperit Ninive și a fost pentru Mesopotamia antică ceea ce Schliemann este pentru Mycene. Sălile mesopotamiene de la Luvru îi datorează cea mai mare parte a achizițiilor. Acestui personaj remarcabil, care a făcut multe pentru patriarhia latină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de iluzii, despre altceva. "Ai văzut vreun film interesant în ultimul timp? Ce planuri de vacanță ai? Spune-mi, totuși, cu cine votezi?" Replierea înspre fleacuri ne scapă de stânjeneală. Prietenul parizian pe care l-am întâlnit pe neașteptate în holul hotelului King David, venit să participe la un colocviu universitar, e categoric implicat eu nu și m-a întrerupt sec atunci când am început să vorbesc despre ceea ce poți vedea azi în teritoriile ocupate. Nu era prea interesat să știe. Aș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa. Picioarele se simt mult mai bine cu noile mele sandale de la Geox. Acest albergue ANFAS aparține unei asociații care are în grijă și pe cei cu anumite dizabilități intelectuale. Este liniștit, curat, dotat cu tot ce trebuie, inclusiv un hol mare, cu multe scaune comode, mese, servici internet, sofa. Aș fi dorit să scriu pe sofa dar doarme un bărbat. Cine știe de ce nu doarme în dormitor?! Probabil îl deranjează puternicul miros de analgezice și creme. M-a impresionat aseară
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
preț de cei de la hanul Mariela. Dar, spre suprinderea noastră neplacută, au întârziat să apară. Așa am așteptat cu toții o oră, fără nici un semn. Atunci câțiva dintre pelerini au început să- și facă singuri dreptate luând din alimentele prezente în holul de la intrare. Mi-au oferit cartofi prăjiți dar le-am răspuns că nu-mi plac. Nemaiavând ce să-mi dea de acolo mi-au oferit două 30 piersici ce se găseau într-o pungă pe un raft. Mi- am zis
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de necesară este o alinare și cât de inutile sunt cuvintele atunci când este nevoie de fapte! încetîncet durerea scade în intensitate și iau contact cu spațiul din - jur. Dormitorul pelerinilor comunică direct cu spațiile parohiei, băi, sala de mese, holuri, bucătăria, și toate ușile sunt deschise. Totul din parohie este la dispoziția tuturor pelerinilor. Câtă încredere acordată unor străini! De fapt, doamna Donatela nici nu ne-a cerut vreun act de identitate. A fost de ajuns să ne vadă cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu una singură iar cu cea luată îți rezolvi problema ta. Nu-i prea etic dar cred că poți fi înțeles și iertat. Mărturisesc cu rușine că eu așa am procedat astăzi dar vreau să nu se mai repete. Pe holuri italienii sau spaniolii se remarcă imediat. Au mereu ceva de vorbit cu voce tare și gesticulând din plin. Nemții, olandezii, slavii, nu mai zic de asiatici, sunt mai liniștiți dar mereu educați și atenți. în dormitor miroase din plin a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mereu educați și atenți. în dormitor miroase din plin a analgezice, ca de obicei. Discret, pelerinii se schimbă pentru culcare, aranjându-și cum pot lucrurile și pregătindu-se pentru somn. Uf, deși ușa este închisă, glasul unui spaniol se aude de pe hol. Sper ca la ora 22 să se liniștească. Cardenuela Riopico, 28 iulie Ca de obicei, la ora șase se aprinde lumina în dormitor. înțeleg că pe tot camino stingerea este la ora 22 iar deșteptarea la ora 6. Cine vrea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]