8,741 matches
-
bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate cu o promptitudine neobișnuită, așa că nu te-ai pișat degeaba. Dar a fost o nesăbuință din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înclină spitalul? — Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în Suceava, pe când în aproape tot restul țării populația rurală e 'n continuă creștere. Vlașca, Rîmnicu-sărat, Ialomița, Ilfovul prezintă chiar foarte însemnate sporiri. Oare nu se va mira orice om aflând că în județul Brăila populația rurală crește cu 2500 inși pe an pe când în învecinatul Covurlui această creștere se urcă abia la 900? E știut apoi că suflarea cuceritoare a Miezenopții e mai tare spre Moldova. Ce sâmbure de rezistență ar putea prezenta în contra vreunei călcări o țară compusă din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
persoană pentru împlinirea cererii lor. 114 {EminescuOpXIII 115} Daca am fi la începutul sutei acesteia, la 1821 bunăoară, mișcarea ar fi avut poate un caracter mai pronunțat. Domnul Tudor n-a început-o pe a lui decât cu 25 de inși; pe drumul la Pitești s-au făcut 36, la Padiște, în plaiul Cloșani, 150 și de atunci încolo au prins a se înglota lume sub steagurile lui. De aceea, față cu acest zgomot au cam sfeclit-o pseudoromînii de la foaia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu se 'ntîmplă în această Adunare? În timpul în care reforma legii tocmelelor agricole intrase în sfera de discuțiune a Adunării, s-a ales, precum se știe, o comisie de 21 care să revază proiectul de lege. Pe când acești 21 de inși - dintre deputații cei mai inteligenți, unii chiar dintre cei mai onești - lipseau din Adunare și după ce rugaseră pe ministrul - prezident să nu pună în dezbaterea Adunării nici un proiect important, grupul Eliad - cîrciumărescu se folosește de absența colegilor și, fără discuție
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aristocrația țării lui. Dar, la dreptul vorbind, ce influență mai avea ea, ce putere politică în vremea fanarioților? Aproape niciuna. Un Brâncoveanu, un Știrbei, un Bălean, vro trei Golești, vro patru Filipești, vro doi Crețulești, peste tot cincisprezece - douăzeci de inși - la acest număr se redusese boierii de rangul I în vremea fanarioților; restul în funcțiile mari erau greci. A pretinde de la 20 de inși să oprească acea invazie de străini care veneau ca stolurile de corbi într-o țară părăduită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un Bălean, vro trei Golești, vro patru Filipești, vro doi Crețulești, peste tot cincisprezece - douăzeci de inși - la acest număr se redusese boierii de rangul I în vremea fanarioților; restul în funcțiile mari erau greci. A pretinde de la 20 de inși să oprească acea invazie de străini care veneau ca stolurile de corbi într-o țară părăduită de război și uitată de Dumnezeu e a pretinde ca cineva să stăvilească c-un băț apele Dunării. Nu dar regimul vechi economic, grecii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu se oferă a fi perceptor. Numai oameni cu totul depravați, ce n-au nici un fel de căpătâi, se oferă la funcții atât de neplăcute, primejdioase chiar, care se dau oarecum cu licitație. E foarte caracteristic că există sute de inși cari se prezintă spre a ocupa asemenea funcții de călăi; existențele problematice foiesc în Ungaria cu de prisos și un astfel domn, care-și pricepe treaba, știe să-și facă avere, în poziția aceasta, în timp de câțiva ani. Cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt 4 417 574 persoane cari trăiesc din agricultură; pe când recensimîntul ultim, făcut asupra popoarelor în anul 1880, dete un minus de 784 457 persoane, căci numărul acelora cari, în 1880, se mai ocupau cu agricultura e numai de 3699117 inși. Fiindcă în cei din urmă doi ani tendența de emigrațiune a sporit - Bulgaria și Bosnia sunt atât de aproape - se poate zice că, în ultimii 12 ani, agricultura Ungariei a pierdut un milion, aproape 25 procente a capitalului ci de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la rolul de-a solicita favorurile onor. Pătărlăgeanu sau Dimancea, favori prețioase, precum numai un valet le poate da. Poporul? Dar cine vorbește de popor? El nu votează direct. Nimeni nu va putea să strige înaintea a o mie de inși: Iată, oameni buni, unde mergeți. O nu! O mie nu vor fi nicicând la un loc. Grupușoare adunate sub supraveghearea poliției vor alege... un delegat pe sprânceană, om al stăpânirii, credincios, trecut prin toate. Apoi delegații aceștia vor majoriza colegiul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și din vechime înscriși în acel colegiu, s-au introdus o sumă de funcționari ai prefecturii ce n-au decât 20 pîn'la 30 de pogoane. Acolo, din majoritatea obținută de d. dr. Măldărescu, care era de 34, 27 de inși sunt funcționari ai guvernului, încît în realitate d-sa n-a avut decât 7 voturi. Și acest d. doctor, cumnat Simulescului, va veni în Cameră să combată corupțiunea din colegiul I, introdusă de el însuși. Ce-au fost, asemenea, majoritățile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
doar ceva mai mult de douăzeci de ani și seamănă cu mine. E în trening și cu bocanci militari în picioare. Ninge ușor peste capetele lor goale, cum stau rezemați de balustrada unui pod. Pe pod mai trec vreo doi inși cu băști pe cap. E în 1955, și iarna e mult mai blândă decât cea dinainte. Cine știe ce fotograf ambulant, fost fabricant poate, sau poate tot fotograf și în celălalt regim, așteptase zgribulit, pe pod, clienți pentru pozat, iar ai mei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care trăise treizeci de ani în singurătatea verde a codrului de conifere, și bradul nu ieșise dintr-o sămânță căzută pe pământ, între ace de brad putrede și ferigi. Peste un an nu va fi vândut, nu vor sta alți inși pe el, iar peste zece ani nu se va dezmembra, nu va fi folosit ca să astupe vreun gol într-un gard și lemnul lui nu se va umple de mucegai și licheni acolo, într-o livadă de corcoduși, până când cuiele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se-ntindă și dincolo de rama tabloului, și metișii gușați, cu ghiuluri pe degete, transpirați la subțiori până la brâu, puteau crede, uneori, că localul în care priveau fundurile acelea roze de femei tăvălindu-se, obscene, în fața lor, lăsîndu-se încălecate de inși păroși, cu boașe de tauri, nu era decât un pavilion de plăcere sau de suferință, o grotă de iad sau de rai înconjurată de peisajul acela nepământean, întins cât ține imaginarul. O greață bruscă le amesteca atunci toate organele interne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei, i-a deschis doar o clipă, fără să fixeze nimic, ca într-un leșin, coborîndu-și din nou pleoapele și lăsând la vedere doar două dungi de cornee, gălbui ca fildeșul. Din cauza nopții și lunii triste, azurul de altădată al inșilor lui avea acum, tulbureala comei și-a agoniei. Abia l-am cărat până-n stația lui 343, unde-a trebuit să-l las jos jumătate de oră, pînă-a venit mașina, care ne-a dus aproape de casă. L-am târât în liftul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe ceilalți copii din saloanele de lângă noi (deși nu aveam voie de fapt să ieșim pe hol) sau să privesc minute-n șir faianța cu flori bleumarin de sub chiuvete, până ce începeam să văd dublu și florile vecine se contopeau - erau inși - ca să capete un ciudat relief. Eu însumi aveam atunci senzația că dispar din realitate ca să pătrund în acel nespus de adânc câmp de iriși, să mă plimb printre ei fără corp și fără mișcare, să fiu eu însumi acea lume
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
glacială, între scularea din somn, diminețile, și masa de prânz, cu schimbări fluturătoare de aur și umbră, după cum norii curgători acopereau și dezveleau soarele în marile ferestre cu canaturi albe. Trăsăturile fetițelor, barele de metal ale pătaturilor, albastrul intens al inșilor de sub chiuvetă, fiecare detaliu al hidoaselor păpuși: cojițele de carton lucios, impregnat cu ipsos, pe care le era desenat nasul sau ochii, străluceau viu, se detașau viguros, tridimensional, unele pe fondul altora, de parcă nu ochii mei le vedeau, ci o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plăci, care stătea mereu visător în vârful patului său și, dacă te apropiai de el, scotea de la piept o poză alb-negru înfățișînd un grup eteroclit de persoane, ale căror nume, relații de rudenie și alte detalii erau mereu diferite; un ins care fusese lovit cu o rangă-n cap în timpul unor "incidente cu ungurii", la frontieră, într-un moment istoric pe care nu l-am putut situa nicăieri; un parkinsonian îndopat până la refuz cu L-dopa; un barman de la Intercontinental care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unor "incidente cu ungurii", la frontieră, într-un moment istoric pe care nu l-am putut situa nicăieri; un parkinsonian îndopat până la refuz cu L-dopa; un barman de la Intercontinental care purta chiloți de damă, cu fundițe de satin; un ins antipatic, extrem de gras, puțind mereu a nădușeală și suferind (cumplit) de sindrom Reiter: avea senzația că propriii lui dinți conspiră împotriva lui, și-ntr-adevăr nu-și putea stăpâni impulsul de a-și mușca limba și obrajii pe dinăuntru. Mai țin minte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privind în zare. Suferea, am impresia, de o neobișnuită acromegalie. Nu l-am remarcat decât atunci când a făcut-o toată lumea, într-o zi de vizită, când la cineva a venit o femeie însoțită de-o fetiță de vreo zece-doi-sprezece ani. Insul nesfârșit de înalt s-a însuflețit deodată, s-a apropiat de fetiță ca o fantasmă, a luat-o deoparte, și, cu gesturi de necromant, i-a vorbit vreo jumătate de oră. "Nu uita să visezi", i-a strigat cu vocea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o fantasmă, a luat-o deoparte, și, cu gesturi de necromant, i-a vorbit vreo jumătate de oră. "Nu uita să visezi", i-a strigat cu vocea lui stinsă și croncănitoare când mama și fata au părăsit salonul. Dar cu inșii-ăștia am avut prea puțin de-a face. Noaptea câțiva gemeau și se tânguiau supărător, iar unul scrâșnea din măsele de te-apuca groaza. Apropiații mei (la propriu, de altfel, căci "grădinița" noastră era grupată pat lângă pat în preajma ușii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
schiturile lor, traduceam eu) în holul blocului unde locuia. Becul din hol, ca toate becurile tuturor scărilor de bloc, fusese furat, așa încît felii groase de beznă catifelată se depuseseră în partea dinspre lift. De-acolo săriseră în spatele lui niște inși, care-l narcotizaseră și-l transportaseră, probabil, cu o mașină, în altă zonă a orașului. Se trezise în centrul unei săli enorme, sub o boltă măreață de bazilică, aflată poate la mii de metri deasupra pardoselii. Era legat pe un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el, o damă bătrână, vopsită blond, lată și fleșcăită, jongla cu un fel de popice. Rochia de lame o făcea să semene cu o sirenă decrepită. "Poftiți la bilete, spectacolul începe imediat!", spuse-n cele din urmă, renunțând la microfon, insul în negru, și unii dintre cei ce căscaseră gura, dar nu mulți, mai ales cei cu copii, urcară treptele pe estradă și-ncepură să cumpere bilete. O mulțime de lucrușoare se volatilizară de pe taraba improvizată a ofițerului Stănilă, căruia îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purpură fluturîndă, fața cruntă și dreaptă de oștean al Domnului, încît îngerul militar părea acum o rădașcă prinsă de milenii într-un bob de ambră. Maria-ncepu să lucreze ca fermecată, fără măcar să privească frământarea rapidă și precisă a degetelor. Inșii 1 se ascunseseră cu totul, de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele în înserarea adâncă, modelau lutul cu mișcări neomenesc de agile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
laolaltă cu celelalte. Carul nu se voise original. Era tras de două perechi de cai albi cu panaș verde strălucitor și-nfățișa o sferă cam cât un stat de om de înaltă, pe care se afla un tron încăpător. Trei inși ar fi putut sta alături, sprijiniți de volutele baroce ale spătarului. Două ființe necunoscute (balauri? hidre? himere?) își arătau colții curbi, înspăimîntători și limbile bifurcate de-o parte și de alta a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]