7,663 matches
-
o acțiune a unui organism; nici o acțiune nu este rezultatul unui singur instinct; întotdeauna acțiunile sunt rezultatul unei "negocieri" între urgențele reprezentate de fiecare instinct în parte, fără a putea fi legate strict cauzal de un instinct anume: "[...] între două instincte variabile independent unul de celălalt, pot exista toate interdependențele imaginabile. Unul îl poate promova unilateral pe celălalt, ori ambele se pot susține reciproc, ori se pot suprapune și însuma în unul și același mod de comportament fără a intra în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tenis, polo, hochei etc. Apare frecvent în parcurile de distracții și în jocurile copiilor; tragem un film, capturăm imagini, prindem instantanee etc. Capitolul 9 Educația între nomos și physis Educația înseamnă îmblânzire, uneori la propriu, tocmai prin raportare la acest instinct primar și fundamental în evoluția noastră ca specie și ca indivizi; scopul unei astfel de educații presupune realizarea unei compatibilități între zestrea biologică a omului și achizițiile sale culturale pe de o parte, iar pe de altă parte, presupune selecția
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și rușine" de care vorbea Platon în Protagoras, care asigură liantul comunitar). Acest sistem "construit" socialmente poate coopera cu echipamentul biologic al omului sau poate interfera cu acesta, ignorându-i sau minimalizându-i influența (regulile ineficiente de obicei lucrează împotriva instinctelor care funcționează în domeniul respectiv). Sub influența programului luminist, cu accentul său unilateral pe rațiune și autonomie personală, educația a ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
personală, educația a ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă eliberare de superstiții și de prejudecăți, dar înseamnă în același timp și eliberare de sub puterea întunecată a instinctelor; adjectivul aparține luminismului, ca și prejudecata că, dacă ignori un lucru, acel lucru încetează să mai existe. Sigur, o lectură unilaterală, ghidată de prejudecățile de tip luminist, a lui Platon poate conduce și ea la ideea că oamenii comit răul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai poți mâna". (Platon, Phaidros, 1983, 253de) Un om educat își ține în frâu pasiunile, înclinațiile, instinctele iar acest lucru se poate realiza prin conlucrarea dintre rațiune și voință; mai mult, lumina cunoașterii, oarecum ca în faimosul mit al peșterii din Republica, alungă de la sine întunericul instinctelor și al lipsei de control. Pentru această concepție, care omoară
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
253de) Un om educat își ține în frâu pasiunile, înclinațiile, instinctele iar acest lucru se poate realiza prin conlucrarea dintre rațiune și voință; mai mult, lumina cunoașterii, oarecum ca în faimosul mit al peșterii din Republica, alungă de la sine întunericul instinctelor și al lipsei de control. Pentru această concepție, care omoară dionisiacul în numele apolinicului, l-a criticat Nietzsche pe Socrate, cel care l-a ajutat pe Euripide să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sine întunericul instinctelor și al lipsei de control. Pentru această concepție, care omoară dionisiacul în numele apolinicului, l-a criticat Nietzsche pe Socrate, cel care l-a ajutat pe Euripide să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine din tragedie elementul dionisiac, originar și atotputernic, să înalțe o tragedie nouă pe baza unei arte, a unei morale și a unei concepții despre lume ne-dionisiace iată țelul spre care tindea Euripide, și care ni se dezvăluie
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ditirambică (și pe alocuri nedreaptă) a lui Nietzsche scoate în evidență și acest aspect marginalizat sub impactul aseptic al Luminilor, că omul are o parte instinctuală pe care rațiunea nu o poate ține sub control întotdeauna; de altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar pentru scopul educației, ci și pentru orice raport de dominație care își face loc în mod inerent în viața omului; în acest sens, Michel Onfray nota: "În această relație de dominație și servitute (dintre rațiune și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
luminist, care se face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră și astăzi). Jucându-se cu sensurile termenului paideia, Gadamer afirmă: "Aceasta este cea mai importantă învățătură din filosofia lui Platon: ideea că instinctul de agresiune înrădăcinat în om nu poate fi învins altfel decât prin paideia, prin educație". (Gadamer, 1999, p. 28) Mai departe, ideea este redată chiar mai pregnant: "Cultura nu este ceea ce organizează timpul liber, ci este cea care îi poate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
arată Konrad Lorenz, "[...] înclinațiile naturale ale omului nu sunt chiar atât de rele. Omul nu este chiar atât de rău, pur și simplu nu este suficient de bun pentru cerințele vieții sociale moderne". (Lorenz, 1998, p. 267) Cu alte cuvinte, instinctele confirmate și întărite de selecție sunt depășite de condițiile moderne de viață: tehnologia care transformă intențiile individului în acțiuni instantanee, luând prin surprindere mecanismele biologice de disipare a agresivității, de exemplu (omorâm un om fără a-i da șansa să
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a-i da șansa să se declare învins, să se supună sau să cerșească iertarea); creșterea dimensiunii grupurilor umane până la insuportabil, individul rămânând fără repere (teritoriu, familie, cămin etc.), adică un străin printre alți străini, ceea ce va declanșa în continuu instinctul agresivității; haina culturală alcătuită dintr-un număr enorm de norme și restricții, toate solicitând amânarea descărcării agresivității, ceea ce va coborî și mai mult pragul stimulilor declanșatori (inclusiv recursul la stimuli falși de declanșare) etc. Din această perspectivă, poate că normele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este nicidecum o ființă morală; el devine o ființă morală numai dacă rațiunea sa se înalță până la noțiunile datoriei și legii. Putem totuși afirma că de la origine el are în sine impulsuri spre toate viciile, căci el are înclinații și instincte care îl împing, deși rațiunea îl mână în direcția opusă. De aceea el nu poate deveni bun din punct de vedere moral decât prin virtute, deci prin constrângere proprie, deși poate fi nevinovat când lipsesc imboldurile". (Kant, 2002, pp. 69-70
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
deschisă și zgomotoasă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter vioi, vesel, afabil, voluptos, inconstant, îndrăzneț la nevoie și mărinimos. Natură optimistă, conciliantă, generoasă, expansivă, dar iritabilă, impulsivă, cu accese foarte violente de mânie, rapid trecătoare însă și neurmate de ranchiună. Foarte supus instinctelor, gurmand, voluptos, înfocat și schimbător în afecții. Memorie normală, ușoară, inteligență vie, dar superficială. Capabil de energie, dar cu voință de scurtă durată. Predispoziții morbide (Diateza sanguină) Stări congestive acute: hemoragii, pletoră, congestie pulmonară, anevrisme, afecțiuni cardiace, palpitații, cefalalgii, insomnie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
provocarea reacțiilor experimentale și măsurarea lor sub aspect statistic cu ajutorul testelor. S-a ajuns totuși curînd la următoarea constatare: comportamentul nu este determinat doar de funcțiile conștiente, ci și de o instanță preconștientă, ale cărei funcții sînt: acțiunea reflexă, automatismul, instinctele. Predominante la animale, reacțiile acestea preconștiente constituie temelia acțiunii umane. S-a încercat deci fondarea psihologiei umane pe baza studierii experimentale a comportamentului inconștient al animalelor. Studiul experimental asupra reacțiilor animalelor poate fără îndoială da nu în mai mică măsură
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
face să fie legitimă, iar rezultatul reprezentat al activității înaintea combinației inteligente a mișcărilor care se produc. Ceea ce este în mod normal rodul muncii este oferit ființei inspirate sub forma unui dar gratuit. Conform unei remarci pertinente a lui Bergson, instinctul este pătruns de lumină, dacă nu chiar de conștiință. Nimic nu ne dovedește mai bine maniera în care inconștientul participă intim la viața psihică, întrucît el este destinat în mod normal să o susțină și se poate dovedi capabil chiar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nivel animalic. Modul lui de exprimare este ca să spunem așa limbajul organic: reacția automată a organismului la excitații. "Limbajul" său nu este conceptual și nici simbolic, ci infinit mai direct: el este acțiunea reflexă, complicată de reflexele evoluate, adică de instincte. Funcționarea organică a inconștientului nu poate fi tradusă în limbaj conceptual, cel puțin în ceea ce privește conținutul său intim și trăit direct. Explicația nu poate fi aici decît descriptivă, adică funcționarea inconștientă este inaccesibilă controlului conștient. (De altfel, dacă ar fi accesibil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rezumă la o goană prin dimensiunile timpului: trecutul, prezentul, viitorul. Prezentul însuși nu este decît o permanentă goană din trecut tn viitor. Ceea ce imprimă în psihic sentimentul subiectiv al duratei și al așteptării este manifestarea periodică a foamei și a instinctului sexual, ale căror satisfacții depind de lumea exterioară și de obiectele ei, ceea ce implică adesea necesitatea de reprimare a acestor excitații de origine endogenă, fără posibilitatea de a putea răspunde imediat prin descărcări reactive. Retenția aceasta forțată, concentrarea aceasta afectivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
siguranță pe care nu o poate găsi decît explicîndu-l. Dar întreaga viață este pătrunsă de mister și de spaima față de el, iar viața animală este deja obligată să învingă spaima și suferințele care o însoțesc printr-un fel de spiritualizare: instinctul. Vehicolul oricărei evoluții este suferința, care nu poate fi depășită decît prin adaptarea la exigențele vieții. Adaptarea satisfăcătoare (care ne face apți să trăim) constituie fenomenul biologic cel mai elementar, comun vieții animale și celei umane. Ea este puntea care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trebuie să evolueze spre o viață conștientă și supraconștientă tot mai lucidă. Situația biogenetică a vieții omului poate fi definită astfel: trăsătura care distinge viața animală de cea umană, intelectul, constituie o formă intermediară între mijlocul de orientare al animalului (instinctul) și cel mai evoluat al omului: spiritul supraconștient, care tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească certitudinea spirituală, care nu se află decît în adevărul legal. Animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin spiritul său, omul trebuie să-și adapteze nevoile nu numai la accidentul ambiental, ci și la egalitatea misterioasă, la sensul vieții. Spre deosebire de omul devenit conștient, animalul este încorporat biologic în sensul vieții. Aici își găsește el odihna. Călăuzit de instinctul său, el nu are de ales, dar nu se poate rătăci. Animalul participă imperturbabil la viața spiritului, deși acesta nu se exprimă decît inconștient în el prin capacitatea de adaptare instinctivă (dinamica evolutivă a activității psihice inconștiente) și prin întreaga
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o importanță personală. Gîndirea si încă în stare embrionară este imaginativă. Imaginației omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă doar prin autosugestie, principiu al magiei, ci și prin heterosugestie. Sugestibilitatea îi unește pe membrii unui trib așa cum instinctul îi unește pe membrii speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri ai tribului ca și acțiunile lor în special acțiunile culturale ale acestora nu trezesc în omul primitiv atitudini critice și îndoieli, ci certitudinea și plăcerea repaosului la sînul credințelor și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animalului, dar este mult mai clarvăzător. Trăsăturile diferențiale sînt de altfel numeroase. Instinctivitatea supraconștientă nu este mai uniform comună la toți membrii speciei gînditoare: ea este individualizată în grade de intensitate, alcătuind elanul animant al fiecăruia. Pe de altă parte, instinctul supraconștient al omului nu este mai constitutiv decît instinctul animalului, cart domnește imperturbabil asupra activității lor. Supraconștiința etică nu mai este decît consultativă din cauză că că este contracarată, de subconștientul dizarmonizant. De aici derivă trăsătura esențială și cea mai importantă: supraconștiința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de altfel numeroase. Instinctivitatea supraconștientă nu este mai uniform comună la toți membrii speciei gînditoare: ea este individualizată în grade de intensitate, alcătuind elanul animant al fiecăruia. Pe de altă parte, instinctul supraconștient al omului nu este mai constitutiv decît instinctul animalului, cart domnește imperturbabil asupra activității lor. Supraconștiința etică nu mai este decît consultativă din cauză că că este contracarată, de subconștientul dizarmonizant. De aici derivă trăsătura esențială și cea mai importantă: supraconștiința umană nu-și asumă numai armonizarea cu ambianța, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică a instinctului supraconștient a putut formula conflictele deliberării speciei gînditoare prin mitul genezei Omului: Dumnezeu este simbolul supraconștiinței, iar Adam este simbolul conștientului și al opțiunii sale oscilante; subconștientul este reprezentat de Satan sub forma șarpelui ispititor, simbolul vanității. 2) DELIBERAREA MOTIVANTĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să redescopere valorile-călăuză din cauză că omul este expus opțiunii valorificatoare între o multitudine de dorințe contradictorii. Supraconștiința etică nu este altceva decît reminiscența biogenetic imanentă a unității originare preconștient impulsivă, instinctiv călăuzită și scutită de orice rătăcire, devenită la nivel uman instinct supraconștient, imperativ etic al reunificării armonioase a dorințelor multiple în vederea satisfacerii lor raționale. Valorile autentice ale supraconștiinței etice reprezintă armoniile gîndirii, ale sentimentelor, ale actelor de voință și deci armonia acțiunilor individuale și a interacțiunilor sociale. Culme a sănătății psihice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]