7,321 matches
-
considerat râvnire de măriri fiindcă ei, handicapați mintal și spiritual, sunt niște răgălii de ars în foc, sunt cioburi ridicole din adevăratul om. Ei au mers până la nebunia de a afirma că jertfele legionare sunt misticism și naționalism infantil. Da! Jertfa supremă a eroilor legionari Ion Moța și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
învins legile materiale. Atâta timp cât suntem sub scutul Arhanghelului Mihail și la picioarele lui Hristos, vom renaște mereu, din propria cenușă. Noi trăim din învățătura lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și din vârful sabiei noastre, luptă, pătimire și jertfă, și din izvoarele subterane, sângele martirilor și eroilor noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă împotriva răului. Nu ne ocoliți, nu vă panicați. Legionarii au fost răstigniți în piețe publice, sufletul le-a fost sfârtecat cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere, când au fost uciși mișelește în văzul tuturor. Aceștia sunt ei, Legionarii armată în slujba lui Hristos și a Neamului. Cu inimi zăvorâte, cei care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere, când au fost uciși mișelește în văzul tuturor. Aceștia sunt ei, Legionarii armată în slujba lui Hristos și a Neamului. Cu inimi zăvorâte, cei care au dat jertfa unei generații pentru a da un sens istoriei. „Există un sens al istoriei? Un sens universal al ei? Fără îndoială, dar numai în cadrul de desfășurare fixat de ordinea socială, care reglementează viața colectivității umane: individ, neam, Dumnezeu. Sensul de realizare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
încă zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a făcut parte, nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și de neam, până la jertfa supremă. Asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, nu au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și de neam, până la jertfa supremă. Asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, nu au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor din închisorile comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
până la jertfa supremă. Asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, nu au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor din închisorile comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să piardă binefacerile sufletești ale Nașterii Mântuitorului! Să nu lăsăm un sat fără biserici, fără ocrotirea mâinii lui Dumnezeu. Să nu lăsăm copiilor noștri o viață în care vor fi pierdut pe Hristos! Dar pentru aceasta să nu fugim în fața jertfei pentru apărarea Crucii”(Ion Moța). Fără cruce nu putem avea Inviere. Petru C. Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
antici puse în gura personajelor sau alocuțiuni în același stil. Imaginate a trăi drame cu înalte înțelesuri etice, patriotice, mai apoi creștine, sau ca personaje în scenarizarea unor evenimente istorice, protagoniștii vorbesc livresc, sunt modele de onoare, patriotism, spirit de jertfă etc. G. Călinescu remarca la T. „darul povestirii”, care i-a permis să îmbine cunoștințele și imaginația pentru a reconstitui decorurile și viața antică. Colaborările de la „Universul copiilor”, adunate în Povestirile lui Moș Vremelungă (1937), sunt, cele mai multe, un fel de
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat. Acuma n-are nici un rost ca să povestesc mai departe, pentru că oamenii aceștia au fost un fel de... jertfe, no. Și el o fost un om slab ca alții, ca noi, ca mine, ca fiecare. Unde a ajuns pe urmă..., asta nu știu. Da, ăsta a fost cazul lui Munteanu. Mai țineți minte cine era prim-gardianul la Pitești
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încă un lucru: am văzut oameni de valoare... Nu eu, c-am fost un nimeni, cu pedeapsă mică, și tânăr, și necopt la cap... Oameni de valoare, la Aiud și la Gherla, și peste tot... Și vă spun așa: toată jertfa asta a fost inutilă, au stat degeaba, i-o omorât, i-o distrus... O pătură Întreagă de intelectuali. Inutil! Inutil! Care-i rezultatul? Dac-o să mergeți la Aiud și-o să intrați În monumentul ăla, În mausoleu, sunt acolo table de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Traian Brăileanu, profesor de filozofie, și alții, și alții, generali, cutare... Au murit degeaba. Și nu numai ei... Și la Gherla, și la Ocnele Mari, și În alte părți, unde mai sunt Închisori... Zic eu, o părere personală: o fost jertfă i-nu-ti-lă! E regretabil că și acuma, după atâția ani de zile, simțim că, deși cei care ne-au persecutat pe noi nu mai sunt, o rămas copiii, nepoții sau strănepoții lor, care se țin cu dinții și nu lasă de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patriei române provincii bogate și frumoase, au înstrăinat pe fii de mamă, au încercat prin toate mijloacele deznaționalizarea. Dar a sunat și pentru neamul românesc ceasul cel bun. Fă ca visul nostru de aur să devie realitate. Fă ca lungile jertfe și crâncenele suferințe ale părinților noștri să 14 studiu introductiv 16. Constantin Bacalbașa, „Pentru calomniatori“, Steagul, an. II, nr. 15, 18 ianuarie 1915, p. 1. 17. Constantin Bacalbașa, „O întrebare“, Adevărul, an. 38, nr. 12828, 8 octom brie 1925, p.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
direcția lui Constantin Bacalbașa, coti dianul de dimineață Românimea saluta cu entuziasm, în zilele incandescente ale sfârșitului de an memorabil 1918, înfăptuirea deplină a unității statale românești - prin revenirea la patria-mamă a Basarabiei, Bucovinei, Transil vaniei, Banatului - datorită luptei și jertfei românilor din toate provinciile locuite dintotdeauna de aceștia: „Țări românești - sublinia articolul-program al Românimei, alcătuit desigur, de directorul publicației - despărțite prin vitregia vremurilor și brutalitatea cotropitorilor și țări rupte din trupul Principatelor de lăcomia unor despoți vecinic nesăturați de pradă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
despărțit și a robit în cursul vremurilor. Neamul românesc își realizează visul secular nu prin alcătuiri diplomatice lipsite de bărbăție și înăl țare sufletească și nici cerșind la porți străine un câștig, datorat milei umilitoare, dar pe calea măreață a jertfelor sângeroase.“19 studiu introductiv 15 18. Constantin Bacalbașa, „1915“, Steagul, an. II, nr. 1, 3 ianuarie 1915, p. 1. 19. „Noul avânt“, Românimea, an. I, nr. 1, 2/15 decembrie 1918, p. 1. Ceva mai târziu, de astă dată sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nici o valoare, din cauza unei poezii cu intenția de a lovi în domnitorul Carol de Hohenzollern, ale cărei strofe sfârșeau cu refrenul: Vodă Car... Vodă Car... Crudul Vodă Caragea 16 Astfel de opoziție era atunci la modă. Fără luptă, fără nici o jertfă, un om credea că se poate face celebru cu câteva fraze cu tâlc și cu subînțelesuri publicate ostentativ într-un ziar. coaliția de la mazar-pașa Opoziția de la Mazar-pașa se agita împotriva guvernului lui Lascăr Catargiu. Ce era opoziția de la Mazar-pașa? Pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sarsailă 12 etc. atacau și ridiculizau în fiecare număr pe Domnitor. Iată câteva probe din această literatură. Sunt documentele epocii. În Ghimpele de la 12 februar 1872. nu! a ta moarte... (Imitațiune) Nu! a ta moarte nu-mi folosește. Nu! astă jertfă eu n-am dorit! Dă-mi numai pacea care-mi lipsește! Adică: du-te cum ai venit! Destule chinuri, dureri amare Și umilințe am suferit, Destul, căci răul va fi prea mare De nu te-i duce cum ai venit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apărea în frac...“ - p. 27). Ziarul Românul scrie un articol în care pune în vedere faptul că, după secole de robire, Principatele Române pot, în sfârșit, să se manifeste din nou în fața omenirii ca stat de sine stătător, capabil pentru jertfa cea mare. Cum intenția mea nu este să fac istoricul războiului, ci numai să dau impresiile mele asupra fizionomiei Capitalei, firește că nu voi urmări, pas cu pas, operațiile militare și nici nu voi căuta să dau știri veridice asupra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
laudă, căci eu însumi o primesc cu greu. Să fie ăsta un păcat atît de respingător? *Azi (9 mai 1978) a fost anunțată asasinarea lui Aldo Moro, președintele Democrației Creștine italiene, răpit pe 16 martie. A sfîrșit în chip de jertfă, una - s-a zis - necesară salvării instituțiilor republicane. O vor prețui și în viitor cei ce au acceptat o? și: vor continua după asta să mai acționeze „Brigăzile roșii”, care au sfidat și au umilit poliția din Peninsulă și pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noastră, specifică, de memorie, nu-i exclus ca ei să fie crezuți! *Nu doar o singură dată discursul prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel la înălțimea situației, iar Țara, care a primit voios să facă noi jertfe, a dat încă o dovadă de înțelepciune și maturitate politică”. Fraza sună ca dintr-o cuvîntare a „Tovarășului”, dar e dintr-un „Mesaj” al lui Carol I (cf. „Monitorul oficial”, III, 4/17 aprilie 1900, p. 97). Cum se vede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
astăzi. Tot ce-mi notați apreciez și vă mulțumesc Încă o dată. Dacă vă interesează persoana mea În legătură cu ce pregătiți, pe mine mă bucură enorm. Cum să pot uita de cinstea ce-mi faceți, locurile acelea sunt binecuvântate de Dumnezeu și jertfele oamenilor plus ce faceți astăzi pentru viața noastră spirituală. Sunt legat adânc eu și copiii mei de adâncimea acelor locuri. Le cunosc din anul 1948. Am mers cu Niculae Țibulcă, copiii lui și ai mei, la iarmarocul de la Fălticeni, bucuria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
te Întrebi, de ce oare te-ai mai născut. Moda respectivă a trecut și ea a fost a unor bolnavi și nu știu de ce mai trândăvește pe la unii tineri, care n-au avut parte de familie În care să fi Întâlnit jertfa sfântă a mamei, care i-a crescut, În lipsuri materiale grele poate, dar nu În ură și decadență. Am citit niște note pe marginea unei scrisori a 60 de profesori universitari americani adresată conducătorului țării lor, Între altele spunându-se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bârnă întreagă, câte un pachet de parchet sau altceva, ce cred că le-ar putea fi de folos. S-a procedat cu sălbăticie, fără milă și mai ales fără minte. Au murit oameni prin infarct. Alții s-au sinucis. Aceste jertfe de sânge nu vor trece nescrise în cartea istoriei acestor ani și cineva va plăti pentru ele. Un spectacol mai tragic decât cutremurul din 1977 se înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre „ai noștri”, dar În nici un alt caz parcă sfârșitul nu manifesta „o putere mai mare”. Nu bănuiam că sfârșitul, cu totul imprevizibil atunci, al lumii „Închise”, sufocată de Autoritatea hidoasă și ridicolă, se apropia, totuși, nepăsător de Încă o jertfă. În lumea pe care persistasem a o „deschide” prin fiecare lectură și pagină scrisă, prin fiecare bucurie a dialogului și afectivității, căderea lui Sorin părea, dimpotrivă, un semn al atotputerniciei și perpetuării dezastrului care ne Învinsese. Senzația era, pentru noi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]