7,304 matches
-
preotul menționat ca făcând parte din scaunul de judecată întrunit la Hațeg, în ziua de 2 iunie 1360: "Petrus archydiaconus de Oztro, Zampa de Clopotiva, Balk de Possana, Dalk de Domsus et Dragomyr de Tusta, ecclesiarum sacerdotes Olachales". Începuturile sfântului lăcaș se pierd în negurile istoriei. Cnejii Neagomir și Litovoi (Litinoia), contemporanii lui Zampa, sunt considerați potențialii săi ctitori. În 1711, ca urmare a unei ample renovări, vechiului nucleu al bisericii i-au fost adosate turnul-clopotniță și tinda. La mijlocul secolului al
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
contemporanii lui Zampa, sunt considerați potențialii săi ctitori. În 1711, ca urmare a unei ample renovări, vechiului nucleu al bisericii i-au fost adosate turnul-clopotniță și tinda. La mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu îmbrățișarea ideilor Reformei de către nobilimea locală, sfântul lăcaș a fost înstrăinat, realitate sugerată de văruirea frescelor interioare. Totuși, prin înțelegeri exprese, divergențele dintre ortodocși (ulterior uniți) și calvini au fost evitate, biserica deservind, alternativ, până în anul 1759, când a avut loc cunoscuta vizită canonică a ierarhului unit Petru
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
trecut definitiv în folosința reformaților , fiind menționată, ca atare, pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831; recensămintele ecleziastice din 1733, 1750 și 1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat, de sub stratul de var au apărut fragmente ale valoroaselor fresce ortodoxe de odinioară. Cu materialul recuperat de la biserica veche a fost ridicat
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat, de sub stratul de var au apărut fragmente ale valoroaselor fresce ortodoxe de odinioară. Cu materialul recuperat de la biserica veche a fost ridicat, în anul 1880, un nou lăcaș de cult reformat, asemănător din punct de vedere planimetric: absidă semicirculară nedecroșată, navă dreptunghiulară, cosolidată prin patru contraforți scunzi, și un turn-clopotniță etajat, cu un coif piramidal, învelit în tablă (la acoperișul propriu-zis s-a utilizat țigla), ridicat deasupra unicei
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
cosolidată prin patru contraforți scunzi, și un turn-clopotniță etajat, cu un coif piramidal, învelit în tablă (la acoperișul propriu-zis s-a utilizat țigla), ridicat deasupra unicei intrări răsăritene. Într-adevăr, edificiul prezintă o orientare inversată, prin amplasarea altarului spre vest. Lăcașul, trecut în 1957 în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, a fost renovat în anii 1979, 1984, 2008-2009. Închinat în prezent "Sfintei Cuvioase Parascheva", edificiul figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03298).
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
construită prin anul 1700 în dealul cimitirului și care a dăinuit până în anul 1912, când a fost dărâmată de o furtună puternică. Între anii 1912-1926 serviciile religioase se săvârșeau într-o casă, iar între anii 1926-1927 se ridică un nou lăcaș de rugăciune. Stilul bisericii este bizantin; se remarcă prin dimensiunile foarte mari pentru o biserică de lemn. Este tencuită atât în interior, cât și exterior. Noua biserică a fost binecuvântată la 21 noiembrie 1927 de dr. Iuliu Florian, Canonic Mitropolitan
Biserica de lemn din Orosfaia () [Corola-website/Science/326952_a_328281]
-
(n. 30 iulie 1897, Târgu-Jiu - d. 19 aprilie 1989) a fost un pictor român, specializat în pictura bisericească și restaurarea lăcașurilor de cult. Este tatăl pictorului Adrian Keber (n.1924). s-a născut la Târgu-Jiu în 1897, într-o familie de evrei de origine flamandă. Din cauza faptului că evreii erau considerați străini, Iosif Keber și familia sa au avut multe probleme
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
monumentale, îndeosebi religioase. Dintre numeroasele opere ale Iosif Keber, pe care ni le-a lăsat moștenire, se numără și picturile mai multor biserici din Târgu Jiu, Novaci, Săcelu, Brașov, München, Ierusalim, strângând de-a lungul anilor un număr impresionant de lăcașuri pictate și pânze care se află peste tot în lume. Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu. Casa memorială
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
și heptagonal în exterior; absida este ușor decroșată față de corpul navei. Clopotnița masivă, cu un foișor închis de lemn și fleșa ascuțită, învelită în șindrilă și prevăzută, pe laturile sale de sud și de nord, cu două intrări; la acoperirea lăcașului propriu-zis s-a utilizat țigla. Peretele de miazănoapte este sprijinit de patru contraforți. Pictura exterioară s-a dovedit ulterior a nu fi altceva decât o simplă zugrăveală naivă. Nici interiorul nu a beneficiat de nici un decor mural specific. Lăcașul renovat
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
acoperirea lăcașului propriu-zis s-a utilizat țigla. Peretele de miazănoapte este sprijinit de patru contraforți. Pictura exterioară s-a dovedit ulterior a nu fi altceva decât o simplă zugrăveală naivă. Nici interiorul nu a beneficiat de nici un decor mural specific. Lăcașul renovat în anii 1878, 1899, 1936, 1958, 1990-1991 și 2003, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03401). Începuturile acestui edificiu ecleziastic sunt greu de stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru și Marcu într-
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
într-o listă de martori din 26 iunie 1640 reprezintă dovada certă a existentei bisericii în secolul al XVII-lea. Și mai veche este atestarea nobilului român Mihail ”Kuluger” (Călugărul) de la Paroș la 5 decembrie 1559, legat poate de ctitorirea lăcașului. La origine ortodoxă, biserica a deservit liturgic, după 1701, obștea locală unită; această apartenență confesională este confirmată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1829-1831; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea, existența. În 1948 a revenit Bisericii Răsăritene
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
biserici romano-catolice de piatră și cărămidă, după un proiect realizat de serviciul de construcții civile de la Viena. Lucrările de construcție s-au făcut cu fonduri de la guvernul Galiției, fiind finalizate în anul 1815. Acest an este înscris deasupra intrării în lăcașul de cult. În anul 1820, când arhiepiscopul Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice a vizitat Câmpulungul, el a găsit aici ""o biserică bine construită și o casă parohială"", precum și o clădire pentru școală. Biserica nu avea clopote, utilizându-se o tobă
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
și se afla pe locul actualei biserici romano-catolice. Cu timpul, ca urmare a creșterii considerabile a numărului catolicilor, biserica de lemn s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Astfel, a apărut necesitatea de a se construi o biserică mai mare. Vechiul lăcaș de cult a fost demontat și mutat în anul 1895 în cimitirul catolic din Vatra Dornei, el servind astăzi drept capelă mortuară. Actuala biserică parohială a fost construită între anii 1895-1905, pe locul unde se aflase biserica veche. Lucrările au
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
Actuala biserică parohială a fost construită între anii 1895-1905, pe locul unde se aflase biserica veche. Lucrările au fost începute în anul 1895, ele fiind finalizate în 1905. Biserica a fost sfințită în 1905 și s-a stabilit ca hramul lăcașului de cult să fie sărbătoarea "Schimbarea la Față a Domnului nostru Isus Cristos" (6 august). Edificiul a fost construit în stil roman simplu, cu unele adăugiri în stil gotic. El are trei nave și următoarele dimensiuni: lungime - 25 m, lățime - 14 m
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
Parohia Vatra Dornei a fost condusă de parohii Francisc Gaschler (1929-1937) și Adolf Botkowski (1937-1940). Preotul Botkowski a construit actuala casă parohială, aflată lângă biserică, până atunci preoții fiind nevoiți să locuiască într-o clădire provizorie aflată mai departe de lăcașul de cult. Comunitatea catolică din Parohia Vatra Dornei s-a menținut relativ constantă în perioada interbelică. Conform recensământului din 1930, în orașul Vatra Dornei locuiau 9.826 persoane, dintre care 6.162 români (62,71%), 1.747 evrei (17,77
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
și astăzi. Bunurile lor au fost predate prin proces-verbal statului român, care le-a oferit o despăgubire. Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Vatra Dornei a fost construită în anul 1905 ca biserică evanghelică (luterană) de către marele proprietar german Dieb. Acest lăcaș de cult era din cărămidă și acoperit cu țiglă, având formă de corabie și un turn la intrare. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în orașul Vatra Dornei locuiau 369 evanghelici (luterani) (3,75% din
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
mondial și mutată în 1939 lânga imobilul Casei de Odihna a Fondului Bisericesc (Casa Vladimir). Aceasta a ars până la temelie la 2 septembrie 1954, în urma unui incendiu devastator, înscenat de către autoritățile comuniste. Pe parcursul anilor, numărul credincioșilor ortodocși a crescut, iar lăcașul de cult a devenit neîncăpător, iar Consiliul Parohial condus de preotul Gavril Cîrstean a hotărât modificarea vechii biserici. După obținerea avizelor, biserica a suferit o serie de reparații capitale în perioada 1984-1993, dându-i-se forma actuală, după stilul moldovenesc
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Coordonatorul lucrărilor fiind cons. Savin Ungureanu, iar slujitori ai Sf. Altar preoții: M. Valică, I. Cormoș și paroh, pr. Iconom Stavrofor G. Cîrstean. ANUL MÎNTUIRII, 1989!"" Între anii 1995-1999, la inițiativa preoților Ilie Cormoș și Constantin Vârlan, pereții interiori ai lăcașului de cult au fost pictați în tehnica frescă de către o echipă de pictori condusă de pictorul Corneliu Pașcanu din București. Biserica a fost sfințită la 17 octombrie 1999 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu episcopul-vicar Teodosie Petrescu
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Arhiepiscopiei Bucureștilor (originar din zona Dornelor) și cu un sobor de preoți și diaconi. Pe peretele vestic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""PISANIE Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Sfîntului Duh ziditu-s-a acest sfînt lăcaș, de către un mare proprietar de confesiune luterană, numit Dieb. În urma celui de al doilea război mondial, prin repatrierea populației de origine germană, biserica a fost lăsată în părăsire. Astfel, în anul 1947, ea [a] fost trecută în patrimoniul Mitropoliei Moldovei
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Vatra Dornei, precum și alți binevoitori, între 1995-1999, actuala biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost pictată în interior, în tehnica frescă, de către o echipă de pictori, condusă de pictorul Pașcanu Corneliu din București. Slujba de sfințire a acestui sfînt lăcaș a avut loc în ziua de 17 oct. Anul Mîntuirii 1999, în duminica a 21-a după Rusalii, oficiată de Î.P.S. Pimen arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, împreună cu P.S. Episcop Teodosie Snagoveanul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, fiu al acestor
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
vie și spice de grâu. Celelalte elemente de mobilier (strane pentru credincioși, amvonul, stranele și mobilierul pentru cărțile și obiectele de cult din altar) sunt de asemenea din lemn de stejar. Cele două policandre din biserică sunt mai vechi decât lăcașul de cult. Pictura interioară a bisericii este nouă, dar există și două icoane reprezentând-o pe Maica Domnului, una dintre ele fiind o copie a Icoanei Prodromița de la Muntele Athos, iar cealaltă fiind găsită neatinsă de foc în ruinele carbonizate
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
de Odihna a Fondului Bisericesc (Casa Vladimir). Aceasta a ars până la temelie în noaptea de 2 septembrie 1954, în urma unui incendiu devastator, înscenat de către autoritățile comuniste. După incendierea bisericii parohiale, fosta biserică greco-catolică din Vatra Dornei a fost redeschisă ca lăcaș de cult al comunității ortodoxe din oraș. Biserica a începută să fie frecventată de credincioșii ortodocși români. Până în anul 1980 s-au efectuat mai multe lucrări de reparații și renovări, prin osteneala preotului Gavril Cîrstean (paroh de Vatra Dornei) și
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
ortodocși români. Până în anul 1980 s-au efectuat mai multe lucrări de reparații și renovări, prin osteneala preotului Gavril Cîrstean (paroh de Vatra Dornei) și cu sprijinul credincioșilor dorneni (printre care s-au evidențiat credincioșii Ungureanu, Savin și Rahila Jusca). Lăcașul de cult a fost resfințit la 26 octombrie 1980 de către Adrian Hrițcu "Botoșăneanul", episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. În cuvântul de învățătură rostit cu acel prilej episcopul a afirmat următoarele: "„Am sfințit multe lăcașuri de închinare, însă o asemenea atmosferă ca
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
evidențiat credincioșii Ungureanu, Savin și Rahila Jusca). Lăcașul de cult a fost resfințit la 26 octombrie 1980 de către Adrian Hrițcu "Botoșăneanul", episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. În cuvântul de învățătură rostit cu acel prilej episcopul a afirmat următoarele: "„Am sfințit multe lăcașuri de închinare, însă o asemenea atmosferă ca la Vatra Dornei nu am întâlnit - lume multă adunată, costume naționale alese, oameni chipeși, ceea ce denotă că sunt urmași vrednici a lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei și al Bucovinei”". Slujbele reliogioase de la
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
îmbunătățiri locașului de cult. În anul 2000 a fost numit ca paroh preotul Victor Ovidiu Cîrceie. În perioada 2000-2009, a fost efectuată o nouă serie de lucrări de reparații și modernizare care au constat în: Lucrările de modernizare a acestui lăcaș de cult s-au efectuat cu sprijinul ing. Ioan Moraru (primar al localității) și al Consiliului Local Vatra Dornei, precum și a fostului consiliu condus de ing. Constantin Huțanu. Printre cei care au contribuit la renovarea bisericii se află familiile următoare
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]