6,848 matches
-
religioasă este cea care începe să disciplineze timpul în Evul Mediu. Cel de Sus, Dumnezeu, eternitatea se află în afara timpului. Calendarul este cel care îi introduce în temporalitate. Calendarul răspunde nevoilor cultului. Trebuie să se calculeze data sărbătorii de Paști. Liturghia reînvie în fiecare an istoria sacră, o actualizează. Ziua este ritmată de orele canonice. Sărbătorile sfinților permit stabilirea începutului unei anume activități profane. Tot în domeniul religios, timpul începe să fie valorizat. În mănăstiri, precizia este o cerință severă: cel
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
trebuie să le facem față sunt zămislite de posibilele și imposibilele noastre? Să acceptăm că, de fapt, ne confruntăm cu posibilele și imposibilele noastre în interiorul cărora locuim? TRANSFORMAREA EVENIMENTELOR NEAȘTEPTATE ÎN FAPTE AȘTEPTATE "În clipa aceea, tînărul preot care slujea liturghia sună pentru înălțare. Doamna de Rênal coborî fruntea, ascunzîndu-și astfel pentru o clipă, capul sub cutele șalului. Julien n-o mai recunoștea atît de bine; el trase un foc de pistol înspre ea și n-o nimeri; cînd trase al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
celor răi un început de muncă în iad. După Judecata particulară unii păcătoși au posibilitatea de a se mai ușura de păcate și a scăpa de munci, pot încă a scăpa și din iad, prin milostenii, rugăciuni cu posturi, Dumnezeiești Liturghii, panahizi, sau parastase ... făcute sau plătite de rudeniile sau de cei de aproape ai lor. Prin acestea și fericiții devin mai fericiți". Ca și în ortodoxie există o cale apropiată de Purgatoriul catolic, de natura celui descris de Dante. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu poate fi decât enunțată, nu și detaliată cum se cuvine, într-o coloană de cotidian. Dimensiunea creștină este însă, evident și fără echivoc, prezentă în paradigma europeană, cu toate coordonatele ei: înălțimea majestuoasă a catedralelor romano-catolice, profunzimea tulburătoare a liturghiei ortodoxe, cumpătarea și corectitudinea protestanților, insurgența justițiară a reformaților, abilititatea socială a evangheliștilor, pentru a creiona, în fugă, câteva linii din chipul creștinismului european. Ceea ce e mai interesant, poate, e faptul că anvergura creștină integrează atât moștenirea romană (vezi impactul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu, nu avea, decât foarte rar, pe cineva. În acest sens, a cerut o dispensă și a trebuit să aștepte răspunsul trei ani mai înainte de a putea celebra
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu, nu avea, decât foarte rar, pe cineva. În acest sens, a cerut o dispensă și a trebuit să aștepte răspunsul trei ani mai înainte de a putea celebra liturghia, deoarece Roma trebuia să ceară informații, iar după doi ani răspunsul a fost negativ. Fratele Charles a acceptat - ascultător - spunându-și că era mai bine să renunțe la euharistie, fără a renunța, însă, la chibzuința euharistiei. Gândirea sa ar putea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
1942; Versuri alese, București, 1943; Nuvele, pref. I. Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și pref. Margareta Feraru, I-II, București, 1967; Poezii, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1984. Traduceri: Paul Bourget, Contesa de Candale. Simona, București, 1886; Balzac, Liturghia ateului, București, 1911, Neamul Marana, București, 1916, Jupân Cornelius, București, [1943]; Vicente Blasco Ibañez, În pădurea de portocali, București, 1913, Coliba blestemată, București, 1918, Floare de mai, București, 1919, Flămânzii. La Horda, București, 1923, O tragedie de pomină, București, 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
șezători literare în scopuri educative, dar și pentru strângere de fonduri. Tinerele se constituiau în acest scop în organizații precum Cercetașele Cohorta "Maria Doamna", Șoimii, Crucea Roșie a Tinerimii. O atenție deosebită se acorda și educației moral-religioase, elevele asistând la liturghiile bisericești. Biblioteca școlii punea la dispoziția elevelor, în 1929, un număr de 2081 cărți, din care 779 în limbi străine și 1302 în limba română. Tabelul evidenței bibliotecii indică în 1931 același număr de lucrări în alte limbi, numărul celor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor din viața reală și din narațiunile reprezentate verbal, Kafalenos crede că muzica instrumentală este mai aproape de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de versuri originale; din această perspectivă este reconsiderată și data debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680, în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. (Stihuri pre herghia Moldovei) în Viața și petrecerea svinților, Iași, 1682, în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
versuri), îngr. și introd. I. Bianu, București, 1887; ed. 3 (Psaltirea în versuri), îngr. N. A. Ursu, pref. I.P.S. Iustin Moisescu, Iași, 1974, reed. în Opere, I, București, 1978; Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Uniev, 1673; Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679; ed. 2, Iași, 1683; ed. îngr. N. A. Ursu, introd. I.P.S. Teoctist, Iași, 1980; Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680; Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; Viața și petrecerea svinților, I-IV, Iași, 1682-1686, reed. fragm., București, 1895 și 1903; ed. îngr. Rodica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
împlini toate așteptările și nevoile contemporanilor săi. Totul era imaginat cu o minuție maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi ani înaintea morții sale, Mallarmé publică acest poem neobișnuit, etalat pe unsprezece pagini duble, jucîndu-se cu toate variațiile și combinațiile tipografice posibile, răspîndite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aventuri mongolice în care Ștefan cel Mare e tot atât de puțin istoric ca și Goffredo în Gerusalemme liberata. Scenele de război sunt văzute într-un spirit cu totul mitic. La Catelina lângă Cotnar sunt mari fortificații, înainte de luptă oastea stă la liturghie în jurul unei cruci colosale. În fine, în fața lui Ștefan cel Mare se aduc daruri cu învederat aspect de Renaștere, diademe de aur, ulcioare de bronz, lacrimatorii, monede cu efigiile împăraților Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în Franța, unul mai asemănător cu Anglia sau Olanda. În final, războaiele s-au sfârșit odată cu convertirea lui Henric al IV-lea la catolicism in 1593. Henric este celebru pentru următoarea afirmație: "Paris vaut bien une messe" (Parisul merită o liturghie). La început hughenoții au fost tolerați prin semnarea edictului de la Nantes de către Henric în 1598. Această perioadă de tolerare a luat sfârșit odată cu revocarea edictului de către Ludovic al XIV-lea, în 1685. În timpul lui Ludovic al XIV-lea chiar dacă Franța
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
curți interioare. În ultima vreme, au înălțat biserici și încăperi spațioase și înalte, cu fonduri considerabile administrate de oameni cu autoritate. Mai mult, au obținut privilegii și indulgențe de la suveranul pontif pentru construirea de bisericuțe în orașe ca să celebreze sfânta liturghie și să spovedească, deoarece multe persoane, nevoind să se spovedească la preoții lor, în multe cazuri se găseau în mare pericol. În cele din urmă, au construit școli private în conventele lor. Prin ele, învățând și predicând poporului, au adus
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât frații cu profesiune, cât și novicii, iar numărul fraților reuniți a fost estimat la circa trei mii. La capitul, a fost prezent domnul Raniero, cardinal diacon, împreună cu mulți alți episcopi și religioși. Din porunca cardinalului, un episcop a celebrat liturghia și se crede că atunci fericitul Francisc a citit Evanghelia, iar un alt frate epistola. Deoarece nu erau clădiri suficiente pentru atât de mulți frați, ei locuiau sub adăposturi de frunze pe un câmp larg împrejmuit cu gard, mâncau la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru celebrări și a predica pentru atâta mulțime, urmând sfatul episcopului și al canonicilor, s-au adunat în catedrală. Canonicii s-au adunat într-unul dintre coruri și l-au lăsat pe celălalt fraților. Un frate al Ordinului a celebrat Liturghia, iar cele două coruri, cântând alternativ, au recitat în mod minunat și cu solemnitate oficiul divin. 27. De la acest capitul, fratele Cezar a trimis doi frați cu scrisori pentru frații care locuiau la Salzburg, ce nu participaseră la capitul, pentru ca să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
putea rezolva trebuințele sale și ale fraților săi, folosind acest sistem la douăsprezece case, a cerșit atât de mult, încât le-a ajuns pentru șapte frați. Reluându-și călătoria, au ajuns într-un sat în sfânta zi a Rusaliilor, înainte de Liturghie. S-au dus să o asculte, iar unul dintre ei s-a și împărtășit. Lumea din sat a fost atât de edificată de simplitatea și umilința fraților, încât îngenunchea în fața lor și le venerau chiar și urmele pașilor. De acolo
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Toma, vicar și singurul custode, și pe mulți alții, iar în sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare a celebrat un capitul la Speyer, în afara zidurilor orașului, lângă leprozerie. Acolo era guardian în acel timp fratele Giordano, care la același capitul a cântat Liturghia în mod solemn. În acel capitul, reflectând cu multă atenție asupra situației și răspândirii Ordinului, l-au numit pe fratele Marcius custode al Franconiei, pe fratele Angelo din Worms custode pentru Bavaria și Suabia, pe fratele Iacob custode al Alsaciei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost consacrată de domnul Albert, arhiepiscopul orașului. După ce a consacrat-o, arhiepiscopul, foarte generos, le-a lăsat fraților toate podoabele pentru altar. Fratele Iacob, într-una din zilele din octava de după consacrare, îndată ce a terminat liturghia pe care o celebra pentru frați, a început să-și piardă puterile, astfel că a trebuit să fie dus la spitalul pe care frații îl aveau pe atunci în orașul vechi, la Biserica Sfântul Petru. De altfel, frații nu aveau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iar el, îngenunchind, așa cum obișnuia mereu să facă, l-a ascultat cu umilință. Frații au fost foarte mulțumiți de ascultarea sa și au celebrat cu solemnitate evenimentul în Biserica Sfântul Duh, acolo unde locuiau pe atunci, în timp ce fratele Nicolaie cânta liturghia pe un ton ferial și cu sufletul trist. După ce a fost numit așadar ca cel de-al treilea custode al Saxoniei și după ce a luat în primire această slujire, nu a neglijat umilința pe care o practicase dintotdeauna, ci a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
casă în Cornhill și au construit în ea niște chilii cu pereți din ierburi uscate. Au trăit în această simplitate până în vara următoare fără o capelă proprie, fiindcă nu aveau încă permisiunea de a construi altare și de a celebra liturghia în locuințele lor. Imediat după sărbătoarea Tuturor Sfinților, înainte ca fratele Agnello să vină la Londra, au plecat la Oxford fratele Richard din Ingworth și Richard din Devon, care au fost de asemenea găzduiți cu dragoste de frații predicatori; au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Predicatorilor, care a spus: «Frate, să nu te rușinezi chiar dacă Tatăl Domnului Isus Cristos te trage la el doar de un picior». Așadar, după ce a stat atât de mult timp întins într-o chilie, în care nu putea să asculte liturghia - frații nu celebrau încă în convent, ci se duceau să o asculte și să celebreze oficiile divine în biserica parohială -, boala s-a agravat atât de tare, încât, după părerea chirurgilor, era inevitabilă amputarea piciorului bolnav. Dar, când a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]