8,611 matches
-
eternitate"148. Aceste interpretări creștine ale istoriei, văzute ca alternative valide la filozofiile istoriei, denotă o remarcabilă diversitate. Astfel, Brunner, Toynbee și Dawson cred că o viziune lineară a istoriei este evidentă, spre deosebire de Bultmann. Pannenberg și Gutierrez arată unitatea istoriei mântuirii și a celei profane, în timp ce Bultmann le disociază categoric, iar Maritain ocupă o poziție intermediară când recunoaște întrepătrunderea lor relativă. Dooyeweerd și Maritain caută legi specifice ale istoriei, inițiativă contestată din fașă de Barth și C.S. Lewis în virtutea futilității ei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
său kairos, his finest hour, momentul când va lua frâiele istoriei în mâinile sale pentru a-i hotărî cursul sau, dimpotrivă, va rata fără să știe vreodată însuși rostul existenței sale. În coordonatele sale divine, istoria își urmează cursul spre mântuirea neamului omenesc, până când se vor naște toți cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții, iar numărul lor, după cum menționează unele surse, va fi egal cu numărul îngerilor din ceruri. Mântuirea nu este însă un dat, ci este rezultatul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
coordonatele sale divine, istoria își urmează cursul spre mântuirea neamului omenesc, până când se vor naște toți cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții, iar numărul lor, după cum menționează unele surse, va fi egal cu numărul îngerilor din ceruri. Mântuirea nu este însă un dat, ci este rezultatul alegerii noastre de fiecare clipă, al libertății și sinergiei divino-umane, al luptei noastre cu păcatul: "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, și cei ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, așa și acesta a săltat înaintea Domnului în Sfânta Biserică"22. Mai mult decât orice credincios, sfântul este contemporanul lui Hristos. Chiar și după ce dobândesc cununa mântuirii ei continuă să fie contemporani cu noi, ei alcătuind "tradiția vie prin excelență"23. Dacă omul sfințește locul, sfântul sacralizează istoria. Exemplul lor revitalizează comunitatea din mijlocul căreia fac parte și îi deschide ochii asupra rostului ei pe pământ. Uneori
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tainic să iasă la lumină: Toate destinele sunt împletite; și până la ultimul dintre noi care a trăit, semnificația primului nu poate fi clarificată definitiv".4 Teologia clasică afirmă că motivul principal pentru care Dumnezeu S-a făcut om a fost mântuirea firii umane corupte de păcat. În loc să se pocăiască, așa cum au făcut odinioară locuitorii din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
consecințele păcatului adamic, ale Căderii. Nu știm dacă Hristos ar fi venit indiferent de comiterea păcatului originar sau nu. El este "unsul lui Dumnezeu", calitate care nu conține implicit o nuanță soteriologică, ci electivă. De aceea, "întreaga dezvoltare a istoriei mântuirii este orientată către Sine ca punct culminant și supusă Lui ca mijloc prin care se împlinește, și tocmai asta arată unicitatea Sa".6 Iisus, scrie Emil Brunner, este trecerea graniței care separa istoria de Dumnezeu, evenimentul care are loc între
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tocmai asta arată unicitatea Sa".6 Iisus, scrie Emil Brunner, este trecerea graniței care separa istoria de Dumnezeu, evenimentul care are loc între timp și eternitate 7. Prin urmare, deoarece se desfășoară atât în timp, cât și în eternitate, Istoria Mântuirii nu este trecut, ci rămâne mereu contemporană, în timp ce istoria seculară poate fi îngropată sub vremuri 8, consideră Rust. Afirmația lui este numai pe jumătate adevărată, deoarece dihotomia istorie seculară-istorie sacră, întâlnită și la Löwith, nu poate fi plauzibilă, pentru simplul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
În cadrul istoriei, Iisus ca Hristos poate fi înțeles numai ca un mit. Dar ca Hristos, El aduce lumea Tatălui"15. Divorțul credinței de istorie, apărut ca o reacție exagerată la teologia liberală, implica separarea completă a istoriei profane de istoria mântuirii și golirea de conținut providențial a oricărui fapt istoric, inclusiv Învierea lui Iisus. Bultmann, discipolul lui Barth, merge până la a nega categoric însăși noțiunea de miracol, considerată desuetă pentru secolul al XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care recunosc actele divine, fie anunțându-le, așa cum va face literatura apocaliptică începând cu al doilea Isaia, fie descifrând semnificația lor ascunsă atunci când acestea s-au împlinit. Teza II: Revelația nu este înțeleasă complet la începutul, ci la sfârșitul istoriei mântuirii 23. Scopul evenimentelor de pe scena istoriei este revelarea lui Dumnezeu. Dar acesta este perceput abia după ce acestea au avut loc. De aceea, plasarea revelației la sfârșitul istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prezentul fiind cufundat total în obscuritate. Eonul actual este acela al suferinței, al încercărilor, și numai odată cu inaugurarea eschatologică a noului eon sensul timpurilor prezente va fi dezvăluit, întreaga istorie a lumii desfășurându-se după un plan divin. Extinderea Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) la toată istoria universală era deja vizibilă la profeții mari ai lui Israel, care tratau regatele lumii ca pe instrumente ale voinței divine. Din vremea Deuteronomului și a exilului, Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul tuturor. Tot atunci profeții anunță
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un mod special de dezvăluire proleptică a evenimentului eschatologic pe care autorii apocaliptici îl prevăzuseră. Ceea ce-l separă pe Iisus de aceștia este însă iminența sfârșitului pe care el îl propovăduiește, nu ca îndemn la pocăință, ci ca proclamare a mântuirii prin El însuși 30 -Calea, Adevărul și Viața. Teza VI: Universalitatea revendicării eschatologice a lui Dumnezeu în destinul lui Iisus Hristos se definește în formularea concepțiilor non-evreiești ale revelației în biserica primară creștină 31. Conceptul de Întrupare exprimă evoluția revelației
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să înțeleagă semnificația evenimentelor. Cum se explică atunci divergențele cu privire la revelația lui Hristos? Pannenberg răspunde cu versetul paulin: "Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor" (II Corinteni 4, 4). Astfel, credința și cunoașterea sunt legate, iar credința asigură participarea la mântuire. Metoda criticismului istoric poate fi folosită, consideră Pannenberg, pentru a studia revelația istorică a lui Dumnezeu în Hristos. Dar pentru aceasta istoricul trebuie să-l recunoască pe Iisus ca Hristos și să accepte Învierea Domnului pentru a înțelege semnificația extraordinară
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după Înviere și la mormântul gol, precum și o tradiție orală atent selectată. Amendând conceptul lui Barth de revelație directă a lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, pe care o suspecta de gnosticism, Pannenberg propune revelația indirectă prin evenimentele care alcătuiesc istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Revelația directă ar urma să aibă loc numai în eshaton, odată cu a doua venire a lui Hristos 43. "Doctrina creștină, scrie Pannenberg, "este de la început la sfârșit un construct istoric. Conținutul ei constă în revelația istorică a lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
creștinismului primar teologia istoriei este dominată sau confiscată de eschatologie, odată ce așteptarea iminentă a Parusiei a trecut printr-o criză, la sfârșitul secolului I, comunitatea creștină se reorientează pe termen lung, adaptându-se la lume și integrând istoria în iconomia mântuirii. În această redefinire a viziunii asupra istoriei opera lucană are un rol fundamental. Ea integrează istoria lui Iisus în istoria seculară, decelează contingențe și recurge la explicarea evenimentelor prin relația cauza-efect, inaugurând istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Secularizarea istoriei în teologia creștină
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lume și integrând istoria în iconomia mântuirii. În această redefinire a viziunii asupra istoriei opera lucană are un rol fundamental. Ea integrează istoria lui Iisus în istoria seculară, decelează contingențe și recurge la explicarea evenimentelor prin relația cauza-efect, inaugurând istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Secularizarea istoriei în teologia creștină începe cu Sfântul Luca50. El este primul care dovedește că Revelația a avut loc în Istorie, fapt ce i-a atras, mai târziu, antipatia teologilor existențialiști în frunte cu Karl Barth și Rudolf Bultmann
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a lui Hristos, în complementaritate cu omul Iisus, fiul lui Iosif, dar și o prevestire a misiunii sale universale. Iisus nu este bine primit în "patria" Sa, Nazaret, dar nici în Iudeea. Împlinirea unei profeții se suprapune cu proclamarea alteia, mântuirea neamurilor, noul popor ales. Capitolul 19 din Faptele Apostolilor, care relatează despre călătoria Sfântului Pavel în Efes, reprezintă un alt exemplu unde intervenția divină se combină cu acțiunea umană, revelația cu istoria. Versetul 20: "Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
evreilor era unul politic, în timp ce creștinii promovau un mesianism spiritual. Filozoful evreu Gershom Scholem identifică diferența între cele două mesianisme în chiar formularea distinctă a conceptului mânturii: "Iudaismul, în toate formele și manifestările sale, a susținut întotdeauna un concept de mântuire reprezentând un eveniment ce are loc public, pe scena istoriei, în cadrul comunității. Prin contrast, creștinismul concepe mântuirea ca pe un eveniment din tărâmul spiritual și nevăzut, în lumea particulară a fiecărui individ, care aduce după sine o transformare interioară ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cele două mesianisme în chiar formularea distinctă a conceptului mânturii: "Iudaismul, în toate formele și manifestările sale, a susținut întotdeauna un concept de mântuire reprezentând un eveniment ce are loc public, pe scena istoriei, în cadrul comunității. Prin contrast, creștinismul concepe mântuirea ca pe un eveniment din tărâmul spiritual și nevăzut, în lumea particulară a fiecărui individ, care aduce după sine o transformare interioară ce nu trebuie să aibă neapărat un corespondent exterior [...]. Evenimentele care pentru una dintre religii stăteau în mod
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mod necondiționat la sfârșitul istoriei ca țel distant, sunt pentru cealaltă adevăratul centru al procesului istoric, chiar dacă acel proces a fost de atunci înainte aranjat (sic!) ca Heilsgeschichte"3. Dincolo de ironia subtilă a autorului, care califică profeția inversă din Istoria Mântuirii drept aranjament retroactiv, reținem plasarea diferită a eshatonului în istorie și, respectiv, în afara ei. Să mai amintim totuși că mântuirea nu este doar personală, ci poate coexista și în comuniunea cu aproapele, ca atunci când este vorba de mântuirea unui neam
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost de atunci înainte aranjat (sic!) ca Heilsgeschichte"3. Dincolo de ironia subtilă a autorului, care califică profeția inversă din Istoria Mântuirii drept aranjament retroactiv, reținem plasarea diferită a eshatonului în istorie și, respectiv, în afara ei. Să mai amintim totuși că mântuirea nu este doar personală, ci poate coexista și în comuniunea cu aproapele, ca atunci când este vorba de mântuirea unui neam. Eshatonul este ceea ce separă și profeții evrei de vizionarii creștini: "Profeții au prezis viitorul ce trebuie să se desprindă din
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din Istoria Mântuirii drept aranjament retroactiv, reținem plasarea diferită a eshatonului în istorie și, respectiv, în afara ei. Să mai amintim totuși că mântuirea nu este doar personală, ci poate coexista și în comuniunea cu aproapele, ca atunci când este vorba de mântuirea unui neam. Eshatonul este ceea ce separă și profeții evrei de vizionarii creștini: "Profeții au prezis viitorul ce trebuie să se desprindă din prezent, în timp ce vizionarii apocaliptici au prezis viitorul ce trebuie să irupă în prezent"4. Dacă la această reflecție
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ca desfășurându-se în istorie 5, am putea conchide că profeția este specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare este relativă și aleatorie. În concepția ortodoxă există o eschatologie particulară, axată pe mântuirea personală, și una universală, urmare directă a Judecății de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune ar fi: desăvârșirea lumii trecute prin sfârșitul formei actuale a ei; a doua venire a lui Hristos; învierea generală a morților și schimbarea trupurilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
date o dată pentru totdeauna, iar evreii sunt încă iubiți datorită părinților lor. Putem spune că, în timp ce Bisericii îi este dată sarcina salvării supranaturale și supratemporale a umanității, Israelul este drojdia care face lumea să dospească aici, în istorie, în așteptarea mântuirii. Israelul este nu doar din lume, ci în miezul cel mai adânc al lumii, s-o irite, s-o înțepe și s-o motiveze, continuă Maritain. El învață lumea să fie nemulțumită și neliniștită atât timp cât nu-l are pe Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ei se definesc prin raportarea lor la Nașterea, viața, propovăduirea și Învierea Mântuitorului. Istoria omenirii capătă sens prin Cuvântul făcut trup, care "recapitulează" trecutul, focalizează prezentul și anticipează viitorul/eshatonul. Între chemarea lui Avraam și Parusia, sunt presărate evenimentele Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte), care pot fi identificate prin coordonate spațio-temporale și, mai ales, prin impactul lor asupra desfășurării ulterioare a procesului istoric. Profețite în Vechiul Testament, manifeste în perioada neo-testamentară, aceste teofanii devin tot mai rare pe măsura secularizării societății, și nu pentru că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Întrupării, și aceasta contestată de unii, nu putem și nici n-am intenționat să dovedim, cu probe, intervenția lui Dumnezeu în istorie. Ceea ce am vrut însă a fost să arătăm că Istoria profană (Weltgeschehen) nu poate fi separată de Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). De la Hristos încoace, Istoria este una și indivizibilă. "Noi facem parte din aceeași istorie în care Avraam a fost chemat, în care Israel a fost judecat și eliberat, în care Iisus a murit și a înviat și peste care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]