6,926 matches
-
peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul dialecticii transcendentale raportat la cel al analiticii transcendentale, Kant opune "unitatea experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în prezentarea de față, până acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în prezentarea de față, până acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului rațiunii care "își rezervă numai totalitatea absolută în folosirea conceptelor intelectului și încearcă să extindă unitatea sintetică, care e gândită în categorie, până la necondiționatul absolut."151; este vorba, în cazul din urmă, despre unitatea necondiționată a tuturor condițiilor unui "ceva" (constituit fenomenal, desigur). Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că Ideile transcendentale (conceptele rațiunii pure) țin de ceea ce este necondiționat, dar că, pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului rațiunii care "își rezervă numai totalitatea absolută în folosirea conceptelor intelectului și încearcă să extindă unitatea sintetică, care e gândită în categorie, până la necondiționatul absolut."151; este vorba, în cazul din urmă, despre unitatea necondiționată a tuturor condițiilor unui "ceva" (constituit fenomenal, desigur). Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că Ideile transcendentale (conceptele rațiunii pure) țin de ceea ce este necondiționat, dar că, pe de alta, ele vizează, totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândită în categorie, până la necondiționatul absolut."151; este vorba, în cazul din urmă, despre unitatea necondiționată a tuturor condițiilor unui "ceva" (constituit fenomenal, desigur). Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că Ideile transcendentale (conceptele rațiunii pure) țin de ceea ce este necondiționat, dar că, pe de alta, ele vizează, totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului, producând aparență (cum știm, intelectul însuși poate produce aparență), fie se menține la o anumită distanță de acesta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exclusiv de Idei transcendentale, care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru a da un sens nou acesteia. Dar are vreo legătură acest "sens" cu constituirea ca atare a experienței? În mod direct, nu! Dar indirect, neîndoielnic! Astfel, necondiționatul trebuie, cumva, gândit atunci când este constituită o cunoștință (veritabilă) a unui obiect; fiindcă facultatea de cunoaștere însăși pune o asemenea "condiție". Numai că aceasta rămâne dincoace de constituirea ca atare, îndeplinind doar o funcție de "reglare" a tuturor condițiilor unei constituiri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcționează, la nivelul fiecărei specii de Idei (psihologică, cosmologică, teologică), ca un fel de schemă imaginativ-temporală. Precizarea lui Kant în privința aceasta este deosebit de semnificativă pentru o posibilă cercetare a legăturii Ideii și a tuturor sensurilor cu care ea este luată (necondiționatul, unitatea rațională, regulativul, modalitatea ca și cum etc.) cu timpul. Cercetarea nu poate conduce decât către ceea ce deja a fost semnalat: timpul nu timporizează prin intervenția unității raționale a tuturor condițiilor unui subiect, ale unui fenomen sau ale obiectelor în genere. De
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului în varianta sa kantiană. Cu toate acestea, sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale nu poate fi contestat. Prezentarea dialecticii kantiene a avut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate drepturile sale constitutive și regulative, decât odată acestea funcționând tocmai în acte de constituire: a cunoștinței veritabile, a "obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente pentru a dovedi semnificația judicativ-constitutivă a gândurilor filosofilor presocratici, doar pe baza unor asemănări formale ale acestora cu unele dintre condițiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două modele de discurs analitica și dialectica -, proprii dictaturii judicativului fiind, au pus în formă (oferind condiția formală de posibilitate) rostirea filosofică, al cărei nivel de excelență este chiar metafizica, atunci depășirea metafizicii înseamnă și depășirea spațiului de valabilitate necondiționată a judicativului constitutiv și al analiticii și dialecticii ca modele de discurs ale sale. Oricum, o bună susținere a ideii depășirii metafizicii poate fi obținută chiar prin interpretarea semnificațiilor solidificate ale unor temeiuri ale acestei idei într-un sens non-judicativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton exemplul lui Heidegger nu rămân descoperite la propriu, în sensul că mențin necondiționat o ființare în starea sa de descoperire, ci sunt "descoperite" cu fiecare constituire a stării-de-deschidere a unui Dasein. Mulțimea de transformări pe care le produc actele intențional-factice ale Dasein-ului, schițate mai sus, reprezintă, de fapt, în perspectivă istorică, mulțimea însăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire temporale (și judicative, se-nțelege). Această ființare conștientă nu este ființarea umană (omul, ființa socială, ființa rațională, persoana umană etc.) așa cum o preluăm noi în experiență, fie obișnuită, fie proprie feluritelor științe, aceea care, cum ar spune Husserl, admite necondiționat evidența și obiectivitatea tuturor lucrurilor din "lumea externă", admitere proprie atitudinii naturale. Ființarea conștientă este constituită ea însăși temporal; și tocmai aceasta are preeminență, ea se află "la început" pentru orice considerație în orizontul judicativului; desigur, tot ea stabilește (cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, tradițional, este ființa) apare el însuși dependent de timp, fiind timpul însuși. Întrebări de felul: Ce este? Cum este? Cât este? Unde este? Ce putere are? Ce posedă? Cu cine se află în relație? Ce este întâi? Ce este necondiționat? etc. sunt, toate, judicative, fiindcă urmăresc ceva-care-este, adică o ființare (nici măcar ființa ființării, cum pretindea Heidegger). În ultimă instanță, ele au de-a face cu timpul; acesta din urmă este ființarea însăși care în-ființează, ceea ce înseamnă că el le asigură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al ideologiei În genere, ideologia este socotită un tip de cunoaștere care își asumă explicit riscul de a nu postula decât o "obiectivitate locală", limitată; deși, de-a lungul istoriei, au fost și câteva ideologii "universaliste" (cu pretenție de valabilitate necondiționată istoric). Din conștiința particularității decurge legătura sa, foarte prețioasă, fiindcă ideologia apare ca un "fapt cultural", cu ideea despre identitățile culturale (dimensionate fie național: cultura română, spre exemplu, fie inter-național: cultura europeană, de pildă). Ideologia apare, astfel, ca o cunoaștere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de capital, care sunt negociabile și tranzacționate de regulă pe piețele secundare sau compensate pe piață și care nu conferă deținătorului vreun drept de proprietate asupra instituției emitente; în această categorie se includ: ... c1) titluri deținute care dau deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau stabilit contractual sub forma plății cuponului sau a unei sume fixe stabilite la o dată anumită ori începând de la o dată stabilită la momentul emisiunii; c2) împrumuturi negociabile acordate, care au fost restructurate într-un număr mare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/179826_a_181155]
-
vreun drept de proprietate asupra instituției emitente; instrumentele nenegociabile emise de instituțiile de credit, care ulterior devin negociabile, vor fi reclasificate ca titluri de valoare negociabile emise. În această categorie de pasive se includ: ■ titluri emise care dau deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau stabilit contractual sub formă de plată a cuponului și/sau a unei sume fixe stabilite la o dată anumită ori începând de la o dată stabilită la momentul emisiunii; ■ împrumuturi nenegociabile primite care au fost restructurate prin transformarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/179826_a_181155]
-
pentru bilanțul de energie la nivelul sistemului de răcire. Structura procedurii de calcul este descrisă în cele ce urmează. Detalierea procedurii de calcul este prezentată în diferitele subcapitole menționate în continuare: - Definirea conturului tuturor spațiilor condiționate (răcite) și a celor necondiționate, conform § 2.4.4.1, - Definirea partiționării clădirii în mai multe zone; dacă acest fapt este necesar, se va proceda conform § 2.4.4.2, - Calculul, pentru fiecare perioadă și zona a clădirii, a energiei necesare pentru răcire Q(R
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
pentru una din următoarele situații: - ventilare naturală inclusiv infiltrații de aer din exterior - în acest caz ι(într,k) este egală cu temperatura aerului exterior ι(c) conform Anexei A; - ventilare naturală ce include infiltrații de aer din încăperile adiacente necondiționate sau din poduri, mansarde sau alte spații închise însorite (sere) - în acest caz, ι(într,k) este egală cu temperatură echivalentă a spațiilor adiacente, conform Anexei A; - pentru calculul zonelor cuplate, ventilarea include infiltrația de la zonele adiacente - ι(într,k
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]