9,277 matches
-
p. 2. SOROHAN, Elvira. Bacovia proza poetică. În: Cronica (Iași), 16, 4 sept. 1981, nr. 36, p. 1, 7. SOROHAN, Elvira. Conștiința absurdului și soluția înfruntării lui. În: Ateneu (Bacău), 18, sept. 1981, nr. 3, p. 5. SOROHAN, Elvira. "Izvor nesfîrșit de frumoasă poezie". În: Cronica (Iași), 16, 24 iul. 1981, nr. 30, p. 5. 160 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri. SOROHAN, Elvira. Eficiența metodelor. În: Cronica (Iași), 17, 5 febr. 1982, nr. 6, p. 5. Grupaj: Critică și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o forță catalitică, un punct cardinal în universul mișcător al vremurilor de tot felul, cele care au adus, în fluxul lor indistinct și indiferent la sensibilitatea umană, momente de interogație și cumpănă, de rătăcire sau de neputință. Cu o energie nesfârșită, Doamna Sorohan i-a ținut aproape pe cei tineri, i-a ajutat să se manifeste și să crească intelectual. Acest devotament a avut prețul lui uriaș de învestire și efort, de încredere și dezamăgire, pe care Doamna Sorohan le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ne înconjoară mai ales dialogurile, în special pe cele conflictuale, văzând în cei din jurul lor personaje aflate într-un continuu joc pe o scenă multiplă, atotprezentă; sunt unii pentru care lumea se țese în primul rând din idei, ca un nesfârșit eseu în perpetuă scriere de sine prin mijlocirea noastră; pentru alții, totul este un panopticum de narațiuni, ca niște fragmente dintr-un mozaic în care sclipesc, precum aurul pe niște mirabile plăcuțe de Ravenna, doar faptele. Dacă ne-am referi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit pierdut, ridicol, cu tot bagajul meu de intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
această călătorie.4 "Ce v-a surprins cel mai mult de cînd sunteți în Europa?" Mă așteptam să vorbească despre cuceririle tehnice ale lumii "moderne", despre orașele noastre monstruoase, despre indiferența și agresivitatea oamenilor de pe stradă. O tăcere lungă, un nesfîrșit schimb de vorbe în limba celor doi kogi, un șaman și ucenicul său. Iarăși tăcere. Răspunsul, în spaniolă, al celui mai tînăr: "Tunelurile." A doua întrebare: "Ce-ați făcut în seara asta și n-ați fi făcut niciodată în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a fi căzut rău de tot de pe bicicletă. Încercînd să prindă contur, pierzîndu-se, imaginea a antrenat o serie de interogații cicliste. Ce reprezintă bicicleta de pe care am căzut? Pe ce pedalăm noi întruna, cu dorința de a fi la nesfîrșit și mai moderni? Pentru ce pedalăm atît de repede, ca să mergem unde, pînă unde? Să cazi de pe bicicletă nu înseamnă să înveți echilibrul? Conținutul acestei cărți se hrănește, în mare măsură, dintr-o senzație: căderea, vidul. Punctul de plecare al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului, lumea pămîntească este Infernul. Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor Celui rău"?). Iisus Hristos a venit să anunțe oamenilor că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este creată de posibilele și imposibilele noastre, altfel spus, de poveștile pe care le-am inventat. Fără să ne dăm seama, ne spunem întruna că nu vom putea fi niciodată satisfăcuți de condițiile materiale, că nevoile umane, ilimitate, evoluează la nesfîrșit. Aztecii și-au închipuit că zeii s-au sacrificat la Teotihuacán pentru a da naștere soarelui pe cer și, ca opera lor să dureze, aveau nevoie de sînge uman. Au inventat o poveste extraordinară și, luînd-o drept realitatea absolută, i
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ce se întâmplă dincolo de aceste limite. Niciodată nu gândim: „A avea un pachet de 250 de canale este mai rău decât a primi șase canale pe rețeaua hertziană”. Și tocmai acest lucru le permite operatorilor să vândă pachetele TV la nesfârșit. Pentru mai multe informații Iyengar, S.S., Lepper, M.R. (2000), „When choice is demotivating: Can one desire too much of a good thing?”, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 79, nr. 6, pp. 995-1006. Schwartz, B. (2004), The Paradox of
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
putea deci să devenim „dependenți de incertitudine”. Asta se întâmplă mai ales persoanelor care trăiesc incertitudinea de manieră compulsivă, în speță jucătorii la ruletă în cazinou care, conform unor studii recente, caută plăcerea angoasei în fața bilei care se învârte la nesfârșit pe ruletă, neștiind dacă ea va arăta un număr câștigător sau nu. Creierul fiindu-le irigat de dopamină, ei caută mereu să retrăiască această senzație în care rezultatul poate oscila într-o parte sau alta. Concluzie Prezentarea marilor mize electorale
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
inventarul: recent a fost descoperită o zonă a creierului care ne face sensibili la regrete și se pare că emisiunile zilnice de pe TF1, cu cea mai mare audiență în ultimii ani, stimulează tocmai această zonă cerebrală... Exemplele pot continua la nesfârșit: dacă ne face plăcere să privim un film de groază mâncând pop-corn este pentru că angoasa favorizează ingerarea alimentelor grase, dulci sau sărate; de ce suntem impresionați de prezentatorul emisiunii „Lanțul slăbiciunilor”? Pentru că lumina roșie proiectată în spatele său întărește sentimentul de dominare
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
vreme atît din acțiunea, cît și din conștiința oamenilor. Ea a servit și servește reglementările dintre state, firme, instituții, indivizi; moneda face parte din viața noastră de zi cu zi. Ea este dorită, dar și blestemată, pentru că a născut un nesfîrșit lanț de suspiciuni și trădări, de tensiuni și drame, de încordări și neliniști, de confruntări și pasiuni. Moneda a slujit progresul omenirii încă de la începuturile întăririi sale. Și ceea ce durează își dovedește validitatea prin rezistența la diferite încercări și nenorociri
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
k*), ceea ce a însemnat stimularea producției pe cap de muncitor f(k), însă doar pînă la punctul de echilibru staționar următor (punctul de echilibru se numește steady state, capitalul și outputul sînt constante). Creșterea economică nu poate fi continua la nesfîrșit, ea nu poate rezista pe termen lung. Adăugăm modelului Solow două elemente noi: populația și progresul tehnologic. În graficul de mai jos, se demonstrează de ce societățile cu rate ridicate ale demografiei (de la n1 la n2) vor înregistra niveluri mai scăzute
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o puzderie de alte texte. Ce rămîne însă, și ce e unic în orice roman e acea aproape imperceptibilă reverie a cuvintelor ce alcătuiesc o nouă privire asupra lumii, pe care ți-o împrumută, cu care te poți juca la nesfîrșit, în jurul căreia îți poți clădi propria lume. Una din dimensiunile cele mai frapante ale lecturii unui roman constă în funcția sa telepatică, rareori identificată ca atare de comentatori. Citind un text puternic, scris la persoana întîi, orice lector se surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în care trăiesc contemporanii lor și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi povestirea romanescă, sunt un departament al mitului." (Durand, 1961) În fapt, orice scriere presupune o sumă nesfîrșită de voci suprapuse, voci tăcute, topite în țesătura cuvîntului, o multitudine de surse și de instanțe ; e nevoie de mai mulți pentru a scrie și mai ales pentru a percepe un text. Derrida susținea că orice text e dublu, că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
murdari, dar care îi ajutau familia să supraviețuiască, fraternitatea pîngărită, prietenii înstrăinați. O viață fără liniște, fără somn, fără gust, fără nimic, alături de o soție și un fiu care nu au habar de nimic. Își povestește cerul gri și ploaia nesfîrșită, țara rănită și subit ostilă, dar, mai presus de orice, își înmoaie degetul în propria trădare, în spaima sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
odată cu cel de al doilea, se punea problema alegerii între ciumă și holeră... Dar goana cultivată și electrizantă pe urma invizibililor microbi deschide practic zăgazurile conformismului și sedentarismului nostru vicios, readucîndu-ne în nări și în suflet parfumul libertății și bucuria nesfîrșită în fața diversității vieții. Patrick Deville așează într-o lumină strălucitoare, binemeritată, viața celui mai non conformist și, probabil, celui mai dotat dintre elevii lui Pasteur, conchistador misionar, pacifist și ascet, despre care aflăm, în detaliu, cam tot ce se putea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine: "Demonii, chipurile demonilor... dar dacă îi ameninț că-i omor, mă ascultă...!!" omul rîgîia, repeta acea frază la nesfîrșit, cu ochi de nebun, fără să-mi dea drumul și întorcîndu-mă acasă, în ziua aceea, am fost pe punctul de a-mi anula biletul de tren, uitînd într-o clipită scopul călătoriei, nemaiacordîndu-i nici urmă de interes, căci nu eram
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă și romanul publicat sub acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dreptate de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un studiu complex al corporalității, nu doar la nivel de personaje, ci, ca într-o mise en abyme vertiginoasă, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit pierdut, ridicol, cu tot bagajul meu de intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înainte de această călătorie. "Ce v-a surprins cel mai mult de cînd sunteți în Europa?" Mă așteptam să vorbească despre cuceririle tehnice ale lumii "moderne", despre orașele noastre monstruoase, despre indiferența și agresivitatea oamenilor de pe stradă. O tăcere lungă, un nesfîrșit schimb de vorbe în limba celor doi Kogi, un șaman și ucenicul său. Iarăși tăcere. Răspunsul, în spaniolă, al celui mai tînăr: "Tunelurile." A doua întrebare: "Ce-ați făcut în seara asta și n-ați fi făcut niciodată în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
domenii duce la problematizarea unui ansamblu de teme, precum subiectul fondator, autorul, opera, ideea de origine etc. Tocmai în interiorul acestui proiect radical poate fi surprins câmpul semantic al scriiturii, precum și funcțiile pe care i le acordă Foucault. Sesizând proliferarea la nesfârșit a limbajului, precum și tendința sa de a se suprapune lui însuși (acea inflație a limbajului de care vorbea și Jacques Derrida), Foucault crede că limita și centrul său sunt date de fenomenul morții, ca destinatar și amenințare perpetuă. Mai mult
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru că nu se mai poate vorbi despre o referință unică, consecințele acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard, se traduce la nivelul scriiturii prin adoptarea unor procedee care creează permanent senzația de mișcare, reașezare, rearanjare, fragmentare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]