8,673 matches
-
către sud-est se accentuează fenomenul de fohn. Versanții sudici se remarcă prin timp senin noaptea și dimineața și prin nori cumulus care, uneori, dau precipitații abundente după-amiază. In partea lor superioară se înregistrează precipitații abundente (peste 1200 mm anual). Versanții nordici prezintă temperaturi ale solului și aerului moderate. Apele de suprafață sînt reprezentate prin rîuri și lacul de baraj al Colibiței care va alimenta cu apă orașul Bistrița și hidrocentrala electrică de pe Valea Bistriței. Un aspect specific al hidronimiei Munților Bîrgău
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
arealul limitrof "Drumului Talienilor" (DJ209B) - pe versanții vestici, activitate în curs de dezvoltare Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali spre Târgu Mureș (prin pasurile Petru Vodă și Creangă în zona nordică , respectiv prin Pângărați în zona de sud) În ordinea apropierii și a clasificării pe competențe sunt de categoria a V-a - monospecialitate [Spitalul de Pneumoftiziologie Bisericani (vest)], categoria a IV-a [Gură Humorului (nord), Fălticeni, Târgu Neamț (est), Vatra Dornei
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
mediului lacustru. Se poate accesa cu mașina prin Crăcăoani sau pe jos peste cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
din 1874 până în 1962 în Stațiunea Balneo-Climaterică Negulești, actual aflată în conservare "Izvoarele de la Moinești" - În zona municipiului există o serie de izvoare minerale: la Lucăcești, Schela Moinești si Lunca Șesului sunt clorosodice, iar în Parcul Băi și pe versantul nordic al Dealului Oșoiu - în Lucăcești, sulfuroase (dar și bicarbonatae, calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La poalele
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
120 de lucrări plastice, dar și obiecte personale ale artistei care a fost supranumita ""doamna acuarelei românești"", precum și și o expoziție de ceramică și unelte meșteșugărești din zonă. "Cetatea dacică Petrodava" - Fortificația a fost construită lângă Piatra Neamț pe o prelungire nordică (bâtcă de 457 m) a muntelui Doamna. Nivelele de locuire încep din Neoliticul timpuriu (Cucuteni A), continuă cu Epoca bronzului (cultura Monteoru) și ulterior cu cetatea dacică (secolul I î.e.n - I e.n.) și ulterior cu o așezare feudală
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
În imediata lor vecinătate trec importante artere de comunicație (pe Prahova, Doftana), se află mari centre urbane (Brașov, Ploiești) și regiuni dens populate (Subcarpații Prahovei). Acest grup de munți este încadrat de paralelele de 45°31' și 45°17' latitudine nordică și meridianele de 25°32' și 25°47' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
populate (Subcarpații Prahovei). Acest grup de munți este încadrat de paralelele de 45°31' și 45°17' latitudine nordică și meridianele de 25°32' și 25°47' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
înfluența maselor de aer sudice care înaintează din Câmpia Română, peste dealurile subcarpatice, pe văi, și ajung uneori până dincolo de Muntele Cumpătu, determinând aspecte diferite ale vremii între nordul și sudul acestor munți. Nu rareori, vara, în timp ce culmile din jumătatea nordică sunt acoperite de nori, iar ploaia își face simțită prezența, în sud soarele luminează încă. Valurile de ceață frecvente la sfârșitul toamnei și iarna în Câmpia Română sunt împinse pe Prahova și pe Doftana și urcă pe o mare parte
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
pe Rîmnicu Sărat. La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea lor mai extinsă, ce cuprinde și “clăbucetele" mai joase ale Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
suprapune răscrucii dintre Moldova, Transilvania și Muntenia, întărindu-se și prin aceasta funcția nodală în circulația turistică pe coordonate mult mai extinse, cu specific transcarpatic și extracarpatic. Sub raport adminitrativ-teritorial, zona aparține județelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest și foarte puțin din extremitatea sudică) și Covasna (latura nord-vestică) avînd o suprafață de aproximativ 1.500 km². Pentru a înțelege relieful Munților Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic natural, se cuvine mai întîi cunoașterea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
stratelor predominant gresoase aparținînd pînzei de Tarcău, relieful este slab fragmentat, mai unitar, cu forme largi și prelungi, conforme în parte cu liniile structurale principale. Asa se explică masivitatea culmilor muntoase îndeosebi din extremitatea apuseană a Vrancei, cele de pe rama nordică și cele ce formează cumpăna apelor Zăbala - Mișîna. Dimpotrivă, acolo unde se impune “mozaicarea" litologică ori alternanța repetată a faciesurilor cu durități diferite și supuse intens forțelor tectonice (situație particulară ,semiferestrei Putna - Vrancea"), relieful este puternic fragmentat, atît în plan
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Omu, având 1.932 m. Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaților Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcție măsurînd în linie dreaptă 35 km. Poziția mediană a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
vestică ale Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00' și 25° 21' longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni și șei adînci (fig. 2), fapt care îi conferă o individualitate pregnantă. Astfel, valea Bistriței Aurii se interpune între și Munții Zimbroslava și
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
ca o prelungire sud-estică a sîmburelui cristalin al Munților Rodnei. În lungul timp scurs de atunci, constituția geologică a suferit modificări continue. Nucleul masivului este format din roci cristaline — de altfel cele mai răspîndite din această unitate montană. În partea nordică și centrală a Suhardului, cristalinul formează un anticlinal, care dă cele mai mari înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sînt alcătuite din șisturi epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
obîrșie se află chiar aici. BISTRIȚA AURIE, cum este denumit sectorul Bistriței din amonte de Vatra Dornei izvorăște din Munții Rodnei și, pînă la confluența cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km formează limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard. Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de 20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
de clasificare . Până la mijlocul secolului al XIX-lea, accesul în cetate se făcea printr-un tunel curbat, ce trecea pe sub un rând de case, edificate începând cu mijlocul secolului al XV-lea, care împărțeau Piața Mică în două părți.Partea nordică a acestui complex de clădiri se termina cu un turn de apărare edificat inițial in secolul al XIII-lea, mai târziu transformat in locuințe, sub care se realiza accesul in tunel și Piața Mică. Tot pe latura nordică au existat
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
părți.Partea nordică a acestui complex de clădiri se termina cu un turn de apărare edificat inițial in secolul al XIII-lea, mai târziu transformat in locuințe, sub care se realiza accesul in tunel și Piața Mică. Tot pe latura nordică au existat și două accese pietonale, scări de lemn, se pare acoperite, ce flancau strada. La reconstrucția scărilor in anii 1850, doar scara de pe latura estică a fost realizată integral (Burgerstiege - Scara Cetățenilor), cea de pe latura vestica fiind realizată pâna
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinica a Munții Macin, zona triasica a Tulcei și zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleași unități, cu deosebirea
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a speciilor mediteraneene, balcanice și pontice, limită sudică a speciilor central europene și caucaziene, si limită vestică a câtorva specii asiatice. Toate comunitățile de plante din zona sunt considerate rare la nivel european. Anumite asociații floristice formează comunități unice care
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
intersecția unor importante drumuri pe uscat și pe apă. Stilul arhitectural al porților sugerează originile genoveze ale cetății, a cărei datare trebuie plasată la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul sec al XIV-lea. Orașul Isaccea este cel mai nordic oraș al Dobrogei, după unii geologi acesta este “cel mai vechi pământ al țării”. Pe langă ruinele cetății române Noviodunum și monumente funerare din diferite epoci descopoerite aici, se mai pot vizita geamia cu un minaret vechi de 300ani, biserica
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
în română, respectiv în areale cu o importantă influență tracă ori traco-dacă. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile se participau fete tinere de 12-16 de ani ("dodolitsy") înpodobite cu flori. Are legături nordice (vezi și pe Ярило sau pe Кострубоньки sau pe чучела Масленицы din mitologia est-slavă). Ipoteza originii tracice este bazată numai de o etimologie ipotetică și nu de răspândirea riturilor asemănătoare. De luat în considerare este și înrudirea termenului cu cuvântul
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
Bratocea pe aliniamentul SV-NE și culmea Gropsoarele-Zăganu pe directia NV-SE, unite prin înșeuarea muntelui Chirușca. Culmea Ciucaș - Bratocea reprezintă partea de vest a masivului, ce se împarte în două compartimente separate de șaua Tigăilor. Culmea Ciucaș reprezintă compartimentul nordic, atingând înălțimea maximă în Vârful Ciucaș (1954 m), iar culmea Bratocea reprezintă componenta sudică, întinzându-se pe mai bine de 5 km. Culmea Gropsoarele-Zăganu se întinde pe mai bine de 4 km, având un relief mai monoton în partea de
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
Sistemul de coordonate geografice este un sistem de referință care utilizează coordonatele unghiulare, latitudine (nordică sau sudică) și longitudine (estică și vestică) și servește la determinarea unghiurilor laterale ale suprafeței terestre (sau mai general ale unui sferoid). Globul este împărțit în 360° (grade) latitudine și 180° (grade) longitudine. Rețeaua liniilor meridianelor și latitudinilor care se
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
scopul ușurării orientării. Ecuatorul aparține liniilor de latitudine fiind între ele linia cea mai lungă ce împarte globul în două emisfere de nord și sud care sunt așezate perpendicular (90°) pe raza globului terestru, ecuatorul fiind linia care delimitează latitudinea nordică de cea sudică.<br>Fiecare meridian intersectează liniile de latitudine sub un unghi de 90° și unește cei doi poli ai pământului, puncte unde toate meridianele se întâlnesc.<br>Meridianul care trece prin observatorul astronomic din localitatea Greenwich, Marea Britanie este
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
și Kwang-Chou-Wan în 1900. În 1849 a fost înființată "concesiunea franceză" din Shanghai, desființată numai în 1946. Francezii și-au întărit prezența și influență în Africa de Nord prin protectoratul asupra Tunisiei (1881). Treptat, Franța a reușit să controleze aproape toată Africa nordică, centrală, vestică, (Mauritania, Senegal, Guinea, Mali, Côte d'Ivoire, Benin, Niger, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo), dar și enclava estică Djibouti (Somalilandul Francez) până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Expediția militară Voulet-Chanoine a fost trimisă în 1898 din Senegal pentru a
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]