7,150 matches
-
Ionescu, Nu) sau corectării: Ziua aceea a fost o zi. Hai, nu o zi, o oră, sau... (C. T. Popescu, Copiii fiarei) cei mai mulți dintre oameni − sau, hai să zicem, dintre scriitori − nu vor dracului de frig în camera asta. (M. Cărtărescu, Nostalgia) D. Hai(de) - în replici reproduse din comunicarea orală, cu intenții stilistice Alteori, enunțurile conținând interjecții sunt inserate în enunțuri monologate (ale locutorului), pe care le completează afectiv: Definiția pentru ceea ce face Gruia a dat-o chiar el: "Ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta înviere. Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz de necaz. Încerc să rezum o astfel de istorisire. Imediat după terminarea primului război mondial s-a căsătorit, dar mirele ei, din pricina rănilor cu care a venit de pe front, a decedat la cîteva luni după cununie
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
că voi avea ocazia s-o salut, dar cu vreo 30 de metri înainte de a ne întâlni, ea a trecut pe celălalt trotuar și n-am mai văzut-o. Astăzi, inima mea e freamăt de frunze vestejite, uscate, e tristețe, nostalgie. Parcă nu mai sunt eu. Nu-mi pot stăpâni gândurile. Socoteam un timp că instinctul mă determină să îndrept toate gândurile spre Marta, dar acum instinctul îmi este complet mortificat; de ce totuși gândurile stăruiesc în același loc.? Fapt este că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească de viață clădită pe eterne porunci creștine și legi legionare care ne-au condus pașii și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
degrabă decât un liberal clasic. Aron un clasic? Nu este el oare mai degrabă un modern foarte, poate prea, pronunțat, încurajând întotdeauna modernismul economiei, administrației, educației, și în general a modului de viață francez, fără cea mai mică urmă de nostalgie pentru "lumea pe care am pierdut-o" comentând indicele INSEE 16 al zilei mai degrabă decât dialogurile lui Platon? Toate acestea sunt adevărate, dar tocmai pentru că nu încearcă nici un sentiment de nostalgie pentru cetatea grecească nici de altfel pentru "anii
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
viață francez, fără cea mai mică urmă de nostalgie pentru "lumea pe care am pierdut-o" comentând indicele INSEE 16 al zilei mai degrabă decât dialogurile lui Platon? Toate acestea sunt adevărate, dar tocmai pentru că nu încearcă nici un sentiment de nostalgie pentru cetatea grecească nici de altfel pentru "anii de credință", nu nutrește nici speranțe netemperate în progres sau în "modernitate", iar această stăpânire a afectelor, această sobrietate în abordarea lucrurilor umane și, în special, a lucrurilor politice totdeauna susceptibile să
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Din viața reginei Carmen Sylva, de fapt o transpunere din germană. Între 1905 și 1910 publică în serial Synnove Sølbakken, adaptare după nuvela cu același nume a lui Bjørnstjerne Bjørnson. Scrie și comedia într-un act Casa veche (1909), exprimând nostalgia orășeanului după o casă de țară. Postum, în 1910, iese volumul Povestiri pentru tinerime, adaptare după Georgina M. Craik. La îndemnul lui Octavian C. Tăslăuanu inițiase seria Biblioteca copiilor, apoi Biblioteca copiilor și a tinerimii, în care, sub semnătura A
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
L. Leoneanu și A. Byck, apoi „stilizat” de G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și, mai târziu, de Al. A. Philippide). Astfel, tipărește în ritm precipitat opt volume - Prolog: Smaragda Theodorovna, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu și Lutul (1932), Hotarul (1933), Nostalgii și Ciubărești (1934), În ajun (1935) și Uraganul (1936). Moartea neașteptată, grăbită de tensiunea în care trăise după război și de efortul depus, mai cu seamă în ultimii ani, lasă neterminată această operă, care se va bucura de un neobișnuit
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia în partea a treia, intitulată Inițierea, se intră pe făgașul narării cursive a faptelor și întâmplărilor ce culminează cu arestarea proaspătului bacalaureat admis în „mișcare”. Acest segment, împreună cu volumele Lutul, Hotarul și Nostalgii, formează ceea ce s-ar putea numi „romanul” revoluționarului rus de origine basarabeană Ion Răutu, neîndoielnic panoul cel mai rezistent din ciclul În preajma revoluției. Valoarea lui stă în primul rând în extraordinar de bogata substanță epică: viața de întemnițat a tânărului
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni, titlurile concentrează discursul și au menirea de a stimula fiorul întâlnirii cu o imaginație ținută totuși sub controlul numeroaselor simboluri livrești, pe care poetul le evocă învăluindu-le în nostalgia unor timpuri imemoriale. Scrise pe gustul și după moda anilor ’70 din secolul al XX-lea, când poezia se elibera de aluviuni și năzuia spre esențe, versurile din volumele următoare sunt de-a dreptul solemne, aducând în prezent faptele de
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
partea literară, alături de Smaranda Gârbea (Smara), Iuliu Cezar Săvescu, Gh. Nădejde (cu pseudonimul Leon Gârbea), Sever Moschuna, Ana Ciupagea. În T.r. Mircea Demetriade, Al. Obedenaru și Iuliu Cezar Săvescu își tipăresc versurile cu ecouri din simbolismul francez, dominate de nostalgii inexplicabile, de obsesia morții, de dorința evadării. O cronică literară și dramatică atent alcătuită, cu observații pătrunzătoare și obiective, întreține Sever Moschuna (pseudonimele lui sunt Reves și Din stal). Tot el traduce din Guy de Maupassant. Mai apar tălmăciri din
TELEGRAFUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290122_a_291451]
-
să anihileze individul. Povestirile scrise după emigrarea în Statele Unite, strânse în cartea False obiecte prețioase (1998), configurează din nou o galerie de măști, căci jocul dintre bine și rău nu s-a sfârșit, transferându-se doar în alt teritoriu. Uitarea, nostalgia, dorința de vindecare și recuperare, singurătatea, disperarea, permanenta încercare de a se regăsi pe sine sunt prezente în povestiri precum Prin tunel, Captivi în rășină sau În pragul căsătoriei. Schimbarea spațiului exterior nu înseamnă și o anihilare a suferinței: tandemul
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
De aceea, absența ei este resimțită acut: „Ne-am despărțit ca două continente” (Poem pentru plecarea ta), iar Ofelia devine simbolul dragostei neîmplinite. Cântarea naturii utilizează obișnuitele corespondențe dintre starea sufletească și peisaj. Toamna nu poate evoca decât melancolie și nostalgia copilăriei, iar primăvara dorința de regenerare a verbului poetic. Predilecția pentru muzical este valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
dincolo de Prut, va scrie pagini mișcătoare, îndeosebi în gazetele „Raza” și „Basarabia” - adunate în parte în volumul Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
homo novus, iar prin spiritul ofensiv, însetat să pună stăpânire pe teritorii cât mai vaste, „un Rastignac” al culturii, în fine, prin forța lui vijelioasă, oscilând între frenezia romantică și clasicismul senin, țintind monumentalul, ca „un Gingis-han, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei”, care visează adesea, compensator, o „Acropole”. Un portret sugestiv, chiar dacă nu atât de spectaculos, îi este dedicat și lui Pompiliu Constantinescu, „un critic analist, prob, neinfluențat de pasiuni”, obiectiv, de o „mare consecvență a ideilor”. Întrucât acesta
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Teodorescu, folclorist, ALIL, t. XI, 1960, fasc. 2; Ovidiu Papadima, G. Dem Teodorescu, REF, 1961, 3-4; Vrabie, Folcloristica, 219-228; Adrian Fochi, Recherches de folklore comparé sud-est européen en Roumanie (XIX-e siècle), RSE, 1968,1; Gheorghe Vlăduțescu, G. Dem. Teodorescu sau Nostalgia Antichității grecești, TMS, 1969, 3; Ist. lit., III, 889-896; Bârlea, Ist. folc., 250-259; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 96-109; Dicț. lit. 1900, 847-848; Ornea, Actualitatea, 96-104; Cioculescu, Itinerar, V, 35-41; Datcu, Dicț. etnolog., II, 250-251; Dicț. analitic, III, 392-394
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
bine decât leau Înțeles la timpul acela prizonierii din gulagul românesc și, mai ales, pentru a le Înțelege cei de azi. Pentru limpezire și adevăr. Și, ca să folosesc un termen al domnului Vladimir Tismăneanu, pentru „dezvrăjire”. Pentru a ieși din nostalgia care a copleșit ca un fel de toropeală mințile și care-i Împiedică pe mulți să recunoască și să accepte monstruozitatea sistemului comunist. Dintre aceștia mulți, mă gândesc și la liderii politici care continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de absurdități. Un dictator, nevroza îți impune impasul existențial. Neîndoielnic, din cauza ei, anumite relații sînt deja alterate. Întrebarea pe care mi-o pun e dacă faptul acesta a devenit evident și pentru cei din jur. Am - inutil să mai adaug - nostalgia revenirii la normal și simt uneori că progresez pe această cale. Visez la ziua cînd Sisif va fi eliberat, cînd această „poveste” o să mi se pară străină de mine, poate și neverosimilă. Vecinii din dreapta mă fac să mă gîndesc cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întotdeauna ironistul pe care, văd, îl apreciezi. În tinerețe, a răspuns la fel ca și alții «comenzii sociale». Și-a pus insignă de «comunist» (dar, deși a dorit, el nu-i nici azi membru de partid), a îndemnat la abandonarea «nostalgiilor» și «vechilor inerții», «a pregătit pămîntul pentru evul de aur», s-a entuziasmat de felul în care «se desăvîrșește socialismul». N-ai de unde să știi, nu veniseși încă în Bacău. Ca să te informezi asupra acestui capitol, am să-ți aduc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin solidar? Nu o dată am sentimentul că am nimerit greșit, printre oameni pe care nu i interesez și care (cei mai mulți) nu mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care bărbat sensibil nu și-a pus barem o dată întrebarea cum simte o femeie, ce e în capul ei? etc.), totuși mă îndoiesc de rostul unei asemenea schimbări. Renan, care reflectase la aproape toate problemele timpului său, dă curs aci nostalgiei după altceva, fără să-și imagineze însă consecințele pe care schimbarea le va aduce. Oare femeia aceea își va mai aminti că a fost bărbat? Puțin probabil. Și-atunci, în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pronosticuri. Uricaru, tip de debater efervescent, plonjează imediat în discuții literare și politice, dar cu ochii pe ceas, în limitele unui program cu numeroase puncte de efectuat. Nu are timp de evocări nostalgice, sau poate, fiind mai tînăr, n-are nostalgii. *Mă uit în bibliotecă și încă o dată îmi dau seama că toată știința e aproximativă. Cînd eram tînăr, foloseam cu ușurință, în recenzii și cronici, termenul de exhaustiv. Eu însumi credeam că, pe anumite subiecte, sînt exhaustiv. Astăzi nu mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și adolescenței s-a diminuat în ultimele decenii, cînd a ajunge la oraș - orice - reprezenta un succes. Dacă cineva l-a mai avut, a trebuit să-l reprime și să-l ascundă, riscînd altfel eticheta de „pășunist”. Acum însă, iată nostalgia după sat se întoarce sub forma necesității de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i înțeleg situația, să-i scuz capriciile și mistificările, chiar să-l stimez pentru rezistența dovedită în fața calamităților domestice și a celor de la serviciu. Credeam că s-a verticalizat, dar nu: se comportă lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii, ci găsirea unei singure expresii fericite, care să devină mereu citabilă, ceva în genul „ochii sînt ferestrele sufletului”, „a pleca înseamnă a muri puțin”, „umorul e politețea disperării” etc., vorbe ale căror autori sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Potrivit ar fi ca o asemenea zi vulnerabilă, de slăbiciune, s-o petrec în singurătate, pe un vîrf de munte, sub cortul cerului. Știu însă că așa ceva nu-i posibil și că această dorință va îngroșa capitolul (destul de voluminos) al nostalgiilor. *N-am să mă pot salva decît prin multiplicarea „posibilităților sufletești”, adică să mă gîndesc mai des la altceva decît ceea ce-mi sugerează viața curentă. Rezistă în captivitate doar cei ce au puterea de a face ca pereții celulei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]