9,947 matches
-
și trei acest deziderat nu a fost atins, curbele având o distribuție simetrică, cu boltire accentuată către un nivel satisfăcător al calității vieții. Pacienții din aceste loturi și În special pacienții din lotul 3 au raportat În continuare starea de oboseală, somnul neodihnitor. Prin urmare, numai un tratament nonfaracologic sau numai unul farmacologic cu antioxidanți, nu poate fi eficient. Corelația Pearson Între nivelul de durere și pragul de durere pentru pacienții experimentului B nu aduce aproape de compatibilizare cei doi parametri. Pragul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
incoordinare a membrelor superioare și tremurături ale degetelor, ale buzelor și limbii. Deși avea un mers șovăitor (ușoară ataxie), Eminescu nu ședea de loc ci umbla toată ziua adunând tot felul de lucruri de pe jos (colecționism), fără cea mai mică oboseală. Tulburări de sensibilitate. Sensibilitatea tactilă și termică diminuate. Frigul nu îl impresiona căci ieșea afară dezbrăcat chiar atunci când temperatura era foarte scăzută. Sensibilitatea mucoaselor diminuată. Vedere normală. Reflexul pupilelor la lumină și acomodație diminuat. Reflexele rotuliene de asemenea diminuate. Prezenta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce profesa o școală germană că paralizia generală este totdeauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de neadevărată ca aceea care susține că toate sclerozele cerebrospinale sunt de origine sifilitică. Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale.” în cealaltă privință criticul are dreptate: acest raport anonim nu poate fi atribuit doctorului Tomescu. Să ne amintim că doctorul I.Vineș, în 1931, îl invoca pe fostul său coleg de două ori
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cea mai năucitoare ar fi că Al. Șuțu, medicul care pe față spunea tuturor că Eminescu a avut sifilis, în ascuns, în acest raport nesemnat și nefăcut public, afirmă că poetul n-a murit din cauza sifilisului ci doar din cauza unei oboseli cumplite. Mai mult încă: acest raport ar fi circulat subteran și din el se inspiră pentru unele informații primul biograf al lui Eminescu, nimeni altul decât Nicolae Pătrașcu. Aceasta este prima zală din lungul lanț al „conspirației anti-Eminescu” pe care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acum 10 12 ani. Eroare. Eminescu n-a fost sifilitic...alții au zis că el se alcooliza. Și această idee este ca cea dintâi o supoziție cu totul gratuită. Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale.” Fără îndoială ne aflăm în fața unei descrieri din partea unui om prezent la autopsia poetului, medicul curant din ultimele luni ale vieții sale, cu totul științifice, de la care ne-au rămas date clinice, care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unei anumite variabile în funcție de diverși parametri, cel mai adesea, în funcție de dimensiunea temporală. Ele sînt utilizate nu doar pentru ilustrarea unor fenomene statistice, de masă, ci și a unora individuale. În ilustrația de mai jos este prezentat modul în care evoluează oboseala unui elev de-a lungul unei zile de școală. Desigur, pentru a pune în lumină semnificația cazului individual, va trebui să comparăm curba acestui elev cu o curbă generală, stabilită statistic pe un eșantion reprezentativ din populația școlară căruia îi
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
să comparăm curba acestui elev cu o curbă generală, stabilită statistic pe un eșantion reprezentativ din populația școlară căruia îi aparține cazul. În curba ce servește drept exemplu, pe abscisă este urmărită dimensiunea timp, iar pe ordonată varibila nivel de oboseală. b. Curbele de distribuție, numite și curbe de repartizare a diferențelor, sînt reprezentări grafice utilizate adesea în psihometrie. Ele rezumă totalitatea rezul tatelor sau faptelor măsurate și exprimă în mod concret, intuitiv modul în care acestea sînt distribuite în funcție de mărimea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
creadă că suntem reci și superficiali, neinteresați să-i cunoaștem, în plus, dacă vom persevera în a ne reține sentimentele, suntem expuși în mai mare măsură unor boli fizice și psihice. Fiecare a trăit tristețea pierderii unui prieten, emoția succesului, oboseala care se instalează după strădania de a rezolva o problemă dificilă, căldura calmă a unei zile de vară, spaima de a fi singur în mijlocul unei mulțimi. Fiecare speră să găsească iubire, bucurii și înțelegere în viață. Atunci când ne dezvăluim asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
trebui să mai reflectez la asta. (Ce știi tu despre un loc de muncă? N-ai avut niciodată o slujbă) MAMA: Dacă mergi la dans în seara asta, mâine o să fii obosită. FIICA: Probabil că da, dar pentru mine merită oboseala (Nu mă lași niciodată să mă distrez puțini) KERRY: Apartamentul asta e frumos, nimic de zis, dar se află la treizeci de kilometri distanță de locul tău de muncă. Dacă ne mutăm aici, ne vom vedea mai puțin și cred
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
înainte, participanții își epuizează treptat resursele de creativitate. De regulă o ședință durează de la o oră, până la trei ore. Prea puțin timp înseamnă prea puține soluții, iar un timp prea lung însemnă forțarea gândirii creative dincolo de un punct în care oboseala participanților își spune serios cuvântul. Să nu uităm că ședința trebuie să se încheie pe un ton de bună dispoziție așa cum a fost întreaga ședință. Evaluarea de după ședința de brainstorming Este firesc să ne întrebăm cum va fi folosită concret
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
lui Cațavencu. Clopoțelul lui Trahanache de abia se mai aude. După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere.) Dați-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. (zgomotul tace.) Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, dațimi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cazmale În mână, i-am spus: „Și cu cazmaua se poate lua gâtul!”. Ne-a spus mult mai târziu că Într-adevăr s-a speriat atunci și ne-a crezut. Probabil că și din cauza fețelor noastre, schimonosite de ger, de oboseală, de suferință... Dar eram uniți. Și atunci am stabilit că nu facem norma, că snopii trebuie să fie puși pe jumătate. Și i-am Învățat și pe ceilalți cum să facă: tăiam un mănunchi de stuf, Îl Îndoiam În două
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e un semn de discreție, parcă spre a nu deranja. Ninsoarea care căzuse dimineață constituia alt semn... Privind în jur, m-a impresionat figura lui Nicu Nicolescu: plîngea fără reținere, ca un fiu. Sta într-o atitudine smerită, palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin parc, spre redacție, copacii erau încărcați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înstrăina definitiv!”, îmi repetam cu obstinație. „Mă voi întoarce, chiar mai des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare e surpătura interioară produsă de moartea părinților. Toropit de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd să privesc pe geam, am ațipit, o stație, două. Cînd m-am trezit, băncile se umpluseră de călători care tăceau privindu-mă respectuos și compătimitor. Afară se înserase de-a binelea. Cînd am aprins țigara
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost faptul că aci, în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă, incluzînd și alte amintiri, de pildă aceea despre evreii care ieșeau la poarta orașului înaintea țăranilor, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o sticlă cu vin rămasă de la revelion. Afară, cei ce se întorc din vizite (sîntem pe 2 ianuarie 1976) par niște jucării instabile. Vorbesc tare între ei, merg răsuciți și își păzesc cu mîinile ridicate căciulile și broboadele. Epuizat de oboseală și încordare, am adormit totuși într-un tîrziu. Dimineață, unul din primele lucruri pe care le-am aflat a fost - semn neliniștitor - acela că a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a anului e Sfîntul Ion, ziua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rugăciune. Și totuși... L-aud, alături, pe Sp. rememorînd ce făcea Mișu în urmă cu un an: era sănătos (!?), bea, mergea la meciurile de handbal, căci ținea în ziar o rubrică de „însemnări pseudosportive”, iubea etc. Nu știa ce-i oboseala. Ceea ce ignoră asemenea comentarii e faptul că există un destin; că, în cazul lui Mișu, destinul s-a impus în contra tuturor speranțelor și aparențelor, întrerupînd brutal un rol pe care cel evocat îl juca fără cusur... Un monument de marmură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
situației, au hotărît să se refugieze la o mătușă a lor din Popa Nan. Cum am auzit de fisură, a început să mă tortureze gîndul absurd că a mai sta sub acoperișul prietenilor mei constituie o mare și iminentă primejdie. Oboseala îmi amplifica neliniștea și mă făcea laș. Mi-am luat bagajul și am părăsit primul casa. M-am îndreptat spre Muzeul de Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cârneci îmi cerea să fiu caloric, să exult în fața „operelor” unor scriitori contemporani. Mărturisesc că am încercat în cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a răspuns că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar acolo slujește un preot cu o putere neobișnuită a rugăciunilor. N-am continuat discuția. Nicu, de asemenea un om religios, căruia i-am povestit cele de mai sus, i-a dat dreptate. Oboseala și rîvna, mai mari prin efortul deplasării, fac - mi-a explicat el - ca rugăciunea să fie mai intensă. Convingerea mea rămîne însă aceea că drumul la Cernica nu va schimba starea „Bunicii”, aflată pe drumul inexorabil către moarte, ci pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un talent mai puternic, cu o inteligență mai ascuțită, cu o cultură mai solidă, care n-o au. Robotesc în medii neprielnice, se sfărîmă pentru o bucată de pîine neagră (în timp ce a mea e intermediară spre albă), se tîmpesc de oboseală. Cînd mă gîndesc la ei încetez să mai fiu nemulțumit. Nu numai că mi-e de ajuns ceea ce am, dar mă și înfior la ideea de a nu avea nici atît. * Cînd e vorba de schimbările din conducerea locală a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care a reacționat aproape de fiecare dată negativ la introducerea unor concepte noi, suspectîndu-le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna la periheliu: fascinantă, dar în același timp greu de privit. „Nu mai lucrez nimic”, mi-a spus. „N-am chef, nu mai pot. Ca să poți, ar trebui să aștepți ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fi și-mi arată că trebuie să-mi folosesc mai bine timpul. *O specialitate românească: „rezistența colocvială”. Aș fi vrut să scriu de ziua numelui meu o „pagină adîncă”, dar m-am refugiat iarăși în lecturi. Sînt obosit, iar oboseala subminează orice încercare de producere literară. Deși lucrul ăsta scapă vederii celorlalți, scrisul este un mare consumator de energie: lipsa ei se observă imediat, atît în concepție, cît și în turnura fiecărei fraze. În ce mă privește, am evitat întotdeauna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]