13,698 matches
-
eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cursiv în text. Zăpada, tinerețea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinerețea mea, copilărie pală, mută, tu, care ești lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste și luminează-le mereu, pe tâmple așterne-te și peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup așterne-mi, clară, aceste muzicale oști și ocolește-mi ochii doară, doar ochii - să mă recunoști... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor: zăpada, lin, oști, pală. 2. Construiți enunțuri cu ajutorul sinonimelor lor. 3. Dezvoltați în câteva enunțuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. Iar copilașul, care demult nu se mai înviorase, o zări; întinse mânușița spre obrazul mamei și zâmbi ușor. Cerințe: 1. Transcrieți fragmentul care v-a plăcut mai mult 2. Srieți cuvinte cu același înțeles pentru: târg, o clipire, a rătăci, molatic, mahala. 3. Folosiți următoarele expresii într-o compunere cu titlul ”Raza” „s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Se aștepta semnul regelui pentru închinarea cupelor. Olarul în ograda lui își duse o mână la inimă... Regele ridică în văzduh cupa cea strălucitoare, iar căpeteniile îl urmară... Deodată însă, un trăsnet înfricoșător și toate cupele se făcură țăndări în obrajii dușmanilor copleșiți de spaimă. Și chiar în clipa aceea dinspre pădure izbucniră strigăte de luptă. Dușmanii încercară să fugă. Era însă prea târziu. Vitejii din țara olarului îi nimiciră pe dată, amestecându-i cu pământ. Când soarele străluci mai luminos
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să fie poftit de două ori
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elenă Marin Alexe Nostalgice clipe ce nu le dau glas Prin murmur în gând fac haotic popas. De-atâta-ntuneric mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt voi aprinde iar zarea Prin temeri, năluci ce-mi umbresc azi cărarea. Dar o
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
mine scump Isuse, Te-ai așezat la ușa mea și implora-i O muritoare, fără rost pe lume De mila mea, o Doamne, iar plângeai. Mergând prin valul lumii trecătoare, Un chip la orizontul vieții s-a ivit Purta pe-obraz o gingașă paloare Și apucându-mi mâna, mi-a zâmbit Era... ca astrul care suie-n zare Privit și admirat, invidiat, dorit, O clipă am uitat de Creatorul Cel bun și sfânt, care mult m-a iubit. M-am aruncat
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
de crizanteme și - preferata preferatelor, căreia Îi pusesem intenționat un preț exorbitant - o cutie simplă pentru pensule, din dinastia Ming, făcută din piele neagră lăcuită. Obișnuiam s-o deschid și să inspir adânc, lăsând poezia să mi se prelingă pe obraji. Cele nouă cutii alese cu grijă ar fi fost aranjate pe o masă În timpul lecturii testamentului, trei rânduri dispuse oblic și trei În jos, după modelul celor trei aruncări ale monedelor I Ching Yijing - În același timp aleatorii și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund, cu picioare scurte, ca un ponei mongol, iar mâinile și picioarele groase ca niște cărți necitite. Aveam nasul prea lung și obrajii prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult care nu era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine, când eram mai mică, da, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă. Fără vreo ceartă sau explicație, am Început să ne neglijăm unul pe altul. Cumva am rămas prieteni, asta Însemnând că puteam frecventa aceleași petreceri salutându-ne cu un sărut prefăcut pe obraz. Astfel, am evitat să devenim subiect de bârfă aprinsă. Eram, cel mult, un subiect de bârfă de duminică după-amiaza. Apropo, un prieten mi-a spus de curând că Stefan suferă de o mare și paralizantă depresie, lucru care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urma să fiu pedepsită pentru asta Într-o viață ulterioară. Eu o să fiu o vacă, iar ea va fi corbul care-mi va ciuguli coastele. Cu această imagine În minte, am simțit dintr-odată niște degete osoase trăgându-mă de obraz, ciupindu-mă până am simțit gustul de sânge. Era Mama Scumpă. Tata se Întorsese și mai insistase Încă de trei ori ca să vină. Cu demnitatea zdruncinată, țipând, s-a lăsat smulsă din fotoliu și purtată până la mașina care Îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
legendă, Shangri-La, pe care James Hilton l-a descris În romanul său Orizont pierdut...“. Gândindu-se la mine, Vera a chicotit, dar, În același timp, ochii i s-au umplut de lacrimi usturătoare pe care și le-a șters de pe obrajii moi cu eșarfa. Recunosc că mă copleșise mila de sine. De când murisem, Îmi luase ceva timp să mă obișnuiesc cu această efuziune constantă de emoții. Întrucât Întreaga mea viață suferisem de lipsa acestei dimensiuni emotive, acum, prin ceilalți, lărgimea, volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
inconștient Înțelegerea dintre cei doi bărbați și să nu o Încalce culcându-se cu amândoi. —Ai văzut copacii de pe marginea drumului? i se adresă Marlena. Harry se Întinse să se uite pe geam și Își sprijini pieptul pe brațul ei, obrajii aproape atingându-li-se. Trunchiurile copacilor erau văruite până la jumătate. Așa a fost kilometru după kilometru, continuă ea, ca un gard de șipci de lemn văruite În alb. Dumnezeule, se gândi Harry, vocea ei era curgătoare asemenea chihlimbarului topit, ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din nou pe un ton ceva mai apăsat, oare sunt plopi? E greu să distingi forma frunzelor. Sunt cam desfrunziți. Obraz lângă obraz, priveau Împreună În Întuneric la peisajul confuz cu copaci văruiți. Ca să-mi ajut prietenii să intre În starea necesară pentru a vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din nou pe un ton ceva mai apăsat, oare sunt plopi? E greu să distingi forma frunzelor. Sunt cam desfrunziți. Obraz lângă obraz, priveau Împreună În Întuneric la peisajul confuz cu copaci văruiți. Ca să-mi ajut prietenii să intre În starea necesară pentru a vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a lungul ultimelor opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Limbă, șamanul i-a legat Încheieturile fixând-o astfel de pământ. A făcut o ceremonie pentru a Îndepărta fantoma verde a mamei tale. Iar soția ta i-a dat tinctura din frunze vârându-i-o sub limbă și În interiorul obrajilor. Face asta din oră În oră. Deci, vezi, s-a făcut tot ce se putea. Fiica lui Pată Neagră era acasă cu soția lui, undeva pe dealurile Înalte, Împădurite, Într-un Loc Fără Nume. În lunile de iarnă, se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
astea. —Place? spuse Pată Neagră plesnind de mândrie. Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați cu dinții pătați de suc roșu de nucă de palmier ca și cum ar fi suferit de vreo boală care le făcea gingiile să sângereze. Tribul strigă În limba Karen: —Conducătorul a sosit! Ne va salva! Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
La Început putea să Întoarcă doar o pagină subțire de Biblie, de la o distanță de jumătate de metru. Mări apoi distanța la un metru și Învăță să dea afară aerul prin colțurile gurii fără să se vadă că Își umflă obrajii și-și mișcă buzele. În timp, ajunsese să poată face conversație și În același timp, printre cuvinte, să sufle de la o distanță de doi metri, Întorcând paginile de la Vechiul la Noul Testament. Descoperise că a schimba credințele unei persoane era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pieptănașul mamei mele adevărate - da, un pieptănaș și nu o agrafă de păr așa cum Îmi aminteam eu. Pieptănașul și cu mine eram singurele două lucruri care mai rămăseseră din tot ceea ce aparținuse mamei mele. Mi-am trecut pieptănașul mamei peste obraz și l-am apăsat aproape de inimă. L-am legănat cum ai face cu un copil. Pentru prima dată, am simțit cum golul pierderii ei a fost Înlocuit de plinătatea dragostei ei. Eram pe punctul de a exploda de bucurie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână!“, le-am sugerat. Am auzit că, dacă le deschizi gura bolnavilor de epilepsie, te pot mușca. A început să-mi curgă nasul. Lacrimile mi se prelingeau șiroaie pe obraz. Nu eram conștient de ce se întâmpla cu mine. De-abia când un coleg mi-a spus: „Okada, arătai groaznic atunci!“, mi-am dat seama de gravitatea situației. I-am spus unui coleg care tocmai venise să ne ajute: „Adu pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a făcut și mie rău. „Empatie! - păi, e un lucru firesc pentru femei, nu?“, mi-am zis și am ieșit la suprafață. Când să urc scările, capul mi se învârtea, îmi curgea nasul și lacrimile mi se revărsau șiroaie pe obraji. „Probabil că am răcit.“ Am ieșit, dar afară totul era întunecat. „Oi fi făcut și febră.“ Când ai febră îți simți capul greu, nu? Tot mergând mă simțeam din ce în ce mai rău. „N-ar fi trebuit să stau să-l privesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din mine pentru ei. Doar în ziua aceea m-am urcat din întâmplare la prima ușă. Așa, fără nici un motiv. Inagawa Sōichi (64 de ani) Domnul Inagawa are părul alb și un început de chelie, dar este pieptănat frumos. Are obrajii rumeni, dar nu este gras. Acum mai bine de zece ani a fost diagnosticat cu diabet și, de atunci, urmează o dietă strictă. Are câțiva prieteni de pahar și mai trage și el câte o dușcă. Îi place mult sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lupta cu moartea și pe care a depășit-o. Fratele ei împinge cu grijă scaunul cu rotile din cameră în hol. E o fată mignonă. Seamănă la față cu fratele ei. Nu pot să-i definesc expresia. Are culoare în obraji. Are ochii mijiți, de parcă de-abia s-a trezit din somn. Dacă nu ar avea tubul acela de plastic în nas, nu ai zice că e o persoană cu nevoi speciale. Ambii ochi sunt doar puțin deschiși. Dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
om a trăit la periferie - îți dai seama de la prima vedere. Nu folosește argouri și nici nu vorbește pe ocolite. E înscris într-un club de excursioniști. În fiecare săptămână străbate distanțe lungi pe jos. De aceea e rumen în obraji și pare vânjos. Totuși are un aer trist, poate din cauză că și-a pierdut soția. „Locuiam foarte aproape de stadionul Lotte, iar în trecut mergeam adesea acolo. Sunt destul de trist că nu mai pot merge la stadion“, a spus el cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu, așa că nu e nevoie să faceți nimic special pentru mine.» Aflasem că Yoshiko era însărcinată când au venit să ne viziteze de Anul Nou. Trebuia să nască în aprilie sau mai. Simțisem lucrul ăsta încă de la vizita din august. Obrajii ei nu erau foarte îmbujorați, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că poate, cine știe... Am întrebat-o și mi-a zis:ă«Se poate.»“ (Tatăl) „Pe data de 20 martie, așa cum a spus soția mea mai devreme, curățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]