6,753 matches
-
permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de socializare ale indiviziilor face dificilă identificarea unui singur sens pentru bani. Datorită experiențelor de socializare diferite oamenii ajung să perceapă banii diferit (Liam 1997 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006). Unele din atitudinile studiate de cercetători sunt cele de obsesie, putere, rezervă, securitate, inadecvanță și efort (Furnham 1996; Hayhoe et al 1999; Hayhoe și Wilhelm 1998; Wilhelm și Varcoe 1991 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006). Diferența dintre genuri nu este niciodată mai evidentă decât când vine vorba de planificarea
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
tendința de a depune mai mult efort în obținerea acelor lucruri (Hoon și Lim, 2001). Una din implicațiile concluziilor acestui studiu este că în urma rezultatelor negative din viața oamenilor, conducerea firmei poate îndepărta activitățile neproductive ale angajațiilor, cum ar fi obsesia pentru bani, pentru a le înlocui cu altele mai dezirabile. Conducerea poate focaliza atenția angajaților înspre aspectele pozitive ale vieții prin celebrarea victoriilor și realizărilor, dar și prin recompensarea eforturilor pe care aceștia le depun la serviciu cu scopul de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
bani au fost extrase dintr un număr mare de surse, inclusiv cărți despre psihologie clinică, cercetări de investigare (Rubinstein, 1981 apud Furnham și Okamura, 1999), interviuri despre atitudinea față de bani și rezumate din literatura extinsă. Rezultatul a relevat șase factori: Obsesie, Putere/Cheltuire, Economie, Securitate/Conservatorism, Inadecvat și Efor/Abilitate (Furnham și Okamura, 1999). Hanley și Wilhelm (1992 apud Furnham și Okamura, 1999) au folosit instrumentul creat de Furnham pentru a investiga relația dintre stima de sine și atitudinea față de bani
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de detentă filosofică. Bogdan Hmielnicki: „Dacă lumea nu se potrivește cu mintea mea, lumea nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca în întreg teatrul lui O., mintea și inima sunt într-un continuu turnir, cu pronostic sever. „Vânduți” artei, sculptorița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
inocent: Gyuri lichidase un grup de țărani transilvăneni, Ion fiind singurul supraviețuitor. Între cei doi există și un conflict erotic: după război Ion trăise cu nevasta lui Gyuri. Narațiunea prezintă pozițiile celor două personaje care, în încercarea de a elucida obsesiile trecutului, rememorează evenimentele, se apără și se acuză reciproc. Câștig de cauză are - se înțelege - Ion. Schimbarea la față pe care o aduc scrierile lui L. publicate după 1989 este una de îngroșare până la violență a mesajului. Încrâncenarea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
piedestale și bănci sunt Înșiruite cranii umane și capete de taur cu coarne imense. În ziduri sunt Înfipte ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea în primar sau revelația mistică, ceea ce nu le transformă în monografii ale spațiului bucovinean, ci în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tocmai de aceea tactilul, singurul dintre simțuri care se naște prin anularea oricărei distanțe, prin contact, reprezintă suprema fidelitate față de formă; nu văzul, ci atingerea îi dă corpului o certitudine de existență. Însă când această căutare a formei devine o obsesie („caut forma în tot ce fac“, spunea Brâncuși), când ea se transformă în „problema dificilă și nebunească de a cuprinde toate formele într-una singură“<ref id=”1”>Citat din A.Wilson, catalog, New York-Chicago, 1926-1927, apud Athena T. Spear
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se limpezi abia după o serie de întâmplări dure - suferințele și umilințele din timpul stagiului militar, o detenție nedreaptă într-o închisoare populată de ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
termen pe care Iorga îl folosea la modul disprețuitor pentru antisemitismul lui Cuza) inacceptabilă. Cuza era total diferit de Iorga mai ales în privința chestiunii evreiești. În cazul lui Cuza, nu exista nici o ambiguitate sau etichetare în privința antisemitismului, acesta constituind o obsesie pentru el. Profesor de Economie politică la Universitatea din Iași, cu studii la Dresda și Bruxelles, Cuza era și el junimist. Deși exclus din partid din cauza excesivului său antisemitism, a continuat să facă parte din cercurile intelectuale ale Iașului. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
speranțele nutrite o dată cu nașterea României Mari se spulberaseră deja prin 1937. Ele au fost înlocuite de isteria "mărșăluirii", care constituia ultima picătură a unei chestiuni evreiești extrem de grave. Forțe puternice dinăuntru și din afară au transformat problema aceasta într-o obsesie națională, fără să ofere nici o soluție constructivă (ca să nu mai vorbim despre aspectul uman). Citîndu-l pe statisticianul evreu A. Rupin, Iorga scria că în România se aflau peste 800.000 de evrei, majoritatea acestora (75%, după părerea lui Iorga) fiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care să-i conducă. Dar "dacă un popor este permanent stigmatizat ca fiind inferior, e de mirare faptul că eșuează?"102. Apoi, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda. Odată cu acest lucru, a fost adusă pe tapet o dilemă care constituie o obsesie pentru orice națiune mică. "Ar trebui să acționeze ca Hacha sau ca Mannerheim!"103. Iorga stabilise cu mult timp în urmă răspunsul. Finlanda constituia pentru el un exemplu. "Simțindu-se amenințată de imperialismul sovietic, care merge pe urmele imperialismului țarist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
inevitabil. Fără ele, efectiv nu aș fi putut să o scriu. Familia mea a trăit mult timp cu Europa postbelică - de fapt, copiii mei și-au trăit toată viața În această epocă. Nu numai că au tolerat absențele, călătoriile și obsesiile generate de această carte, dar fiecare și-a adus contribuția la conținut. Lui Daniel cartea Îi datorează titlul; lui Nicholas, morala că nu toate poveștile bune au un final fericit. Soției mele, Jennifer, cartea Îi datorează, de asemenea, foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eronat. În Europa Centrală și de Vest de după război, numai comuniștii Își puneau speranța În planuri de tip sovietic (despre care nu știau mare lucru) și nici ei nu aveau idee cum s-ar putea aplica acestea la circumstanțele locale. Obsesia sovietică a baremurilor numerice, cotelor de producție și puterii centralizate le era complet străină adepților occidentali ai planificării. Aceștia - de orientări foarte diferite - se inspirau din alte surse. Moda planurilor și a planificării a Început cu mult Înainte de 1945. În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
România și Ungaria aveau sisteme de asigurări de accidente și boală Încă dinainte de primul război mondial, iar toate țările est-europene au introdus sisteme naționale de pensii În perioada interbelică. Alocațiile familiale reprezentau un element-cheie pentru creșterea ratei natalității (o adevărată obsesie În țările care suferiseră pierderi masive În război) și au fost introduse mai Întâi În Belgia (1930), apoi În Franța (1932), iar În Ungaria și Olanda chiar Înainte de izbucnirea războiului. Dar nici una dintre aceste scheme, nici măcar cea a naziștilor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internațional viabil și previzibil, pe baza raportului față de dolarul american. În practică nu a fost simplu; atât Marea Britanie, cât și Franța s-au opus convertibilității: britanicii din cauza „zonei sterline”3 protejate și a unei economii postbelice șubrede, francezii din cauza vechii obsesii a „francului puternic” și din dorința de a menține rate de schimb diferite pentru varii sectoare și produse, relicvă neocolbertiană a unei lumi de mult apuse. Convertibilitatea totală s-a realizat abia peste mai bine de un deceniu, când francul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autorității, sursă a fondurilor și locus al puterii. Dar nu a monopolizat niciodată viața culturală a națiunii. Nu rămânea, prin urmare, decât un loc pentru viața intelectuală europeană În anii de după război: un singur oraș, singura capitală națională ale cărei obsesii și diviziuni puteau reflecta și defini starea culturală a Întregului continent. Orașele rivale erau fie acaparate, fie distruse, fie absorbite de probleme locale. Încă din anii ’20, pe măsură ce statele europene cădeau pe rând pradă dictatorilor, refugiații politici sau În exil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezi În lumina reflectoarelor În acești ani: preocupările lor erau la fel de Înguste ca ale altora. Franța postbelică era la fel de cufundată În sărăcie, instabilitate politică și reglări de conturi ca orice altă țară. Intelectualii francezi reinterpretau politica lumii În lumina propriilor obsesii, iar importanța exagerată a Parisului pentru Franța era proiectată fără urmă de modestie asupra Întregii lumi. În cuvintele memorabile ale lui Arthur Koestler, intelectualii francezi de după război („fluturașii din Saint Germain des Prés”) „trăgeau cu ochiul la destrăbălarea Istoriei printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În iunie 1953, la Încoronarea reginei Elisabeta a II-a, când toată lumea a primit cadou o livră de zahăr și patru uncii de margarină)6. Chiar și În Franța, unde rațiile (și odată cu ele piața neagră) au dispărut mai repede, obsesia foametei nu s-a risipit până prin 1949. Totul era fie greu de găsit, fie de dimensiuni reduse (mult-râvnitele locuințe familiale construite În Marea Britanie de guvernul laburist aveau suprafața standard de 56 de metri pătrați pentru un apartament cu patru camere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să coreleze o interpretare a lumii cu un proiect totalizant de transformare; o singură Mare Narațiune care Încerca să explice tot și să lase În același timp un spațiu deschis pentru inițiativa umană: Însuși proiectul politic marxist. Afinitățile intelectuale și obsesiile politice ale anilor ’60 În Europa nu pot fi Înțelese decât În lumina fascinației durabile exersate de Marx și marxism. În 1960, Jean-Paul Sartre scria În Critique de la raison dialectique (Critica rațiunii dialectice): „Consider că marxismul reprezintă filosofia supremă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În favoarea reformei; astfel, sub auspiciile regimului kadarist, criticii regimului comunist au putut pentru prima oară să se exprime În siguranță 4. Colectivizarea pământului În anii ’40 și ’50 fusese o greșeală, admiteau reformiștii. Ei recunoșteau, deși mult mai discret, că obsesia sovietică a extracției pe scară largă și a producției de bunuri industriale primare era un impediment În calea creșterii economice. Pe scurt, ei admiteau - deși nu foarte explicit - că industrializarea forțată și distrugerea proprietății private din URSS, transpuse mecanic În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]