7,411 matches
-
-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-a aruncat între ei: - Las-o! a strigat, c-o mai iubea încă. Las-o! Bozoncea a dat să-l lovească și pe el, dar șutul s-a ferit cu dibăcie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui D’Annunzio nu lipsesc câteva episoade cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian, e lovit deasupra Veneției, riscând să rămână orb. Căsătoria prematură, sinuciderea soției, răpirea unei prințese, fuga, arestul, legătura pasională cu celebra actriță Eleonora Duse, ruina materială, amenințarea cu Închisoarea datornicilor, refugiul În Franța, toate Îl prind ca un vârtej. Și apoi, o revenire spectaculoasă: după ce Își consumă reveriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură. Lucru, În fond, câtuși de puțin nou sub soare, acest egoism fără țărmuri, iar o dovadă că, În firea umană, viciile, dar și virtuțile trec dincolo de țări și de timp ar putea fi și următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
roză boțită. Iubirea către ființa dragă: „Tu ești tot universul meu”. Prietenia: „Tu Îmi ești de-ajuns”; și, destul de des: ,,Tu mă consolezi”. În ce privește orgoliul, el e tăcut. Un spirit strălucit spunea despre orgoliu: ,,E un rege singuratic, trândav și orb”. Vanitatea are un univers mai restrâns decât al iubirii; ceea ce Îndestulează iubirea, ei nu Îi mai e de-ajuns. E și regină, așa cum orgoliul e rege; dar ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala nu Înseamnă asemănare. Poți mima o alură sau poți lua o poză, cum ai fura forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este de a da mereu naștere neprevăzutului, acel ceva pe care spiritul obișnuit cu jugul regulilor nu-l poate accepta În buna rânduială a logicii. Iar excentricitatea, acest alt rod al pământului englezesc, produce neprevăzutul, dar altcum, mai dezlănțuit, sălbatic, orb. E o revoluție individuală Împotriva ordinii stabilite, câteodată Împotriva naturii Însăși; În acest caz din urmă - la limita nebuniei. Dimpotrivă, dandysmul Încalcă regula și totuși o mai respectă. Suferă În consecință și se răzbună În chiar clipa supunerii; face uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
adânc, făcând un pas în spate pentru a putea admira lucrarea în curs. —Nu-i așa că nu te-ai uitat direct la flacără? — Nu-ți face griji, zise Hugo. Dacă era să fie, crede-mă că până acum eram deja orb. O țigară? Nu, mulțumesc. Scoase o Gauloise și o aprinse cu o brichetă din aceea antică, cu butoi, care scoate ditamai flacăra. — Credeam că fumezi Sobraine pastel, observai eu. —Azi nu. Nu merg cu hainele. Cu mâna grea de inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâini, către scripetele prin care trecea cablul Tabithei. Toată lumea, cu excepția lui Ben, se uita drept în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra ar fi fost orb. Hai că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se pomeni în stare de impuritate, tocmai el a cărui lamă purificase jumătate din băieții din Albaicin. Un alt vecin al nostru, Saad, un grădinar bătrân de curând rămas orb, nu se simțea în stare să plece. Un copac bătrân nu-l mai poți planta din nou pe pământ străin, repeta el. Om cucernic, umil, cu frică de Dumnezeu în tot ce făcea, venise ca să audă din gura șeicului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar. Se spunea că sultanul din Fès îi cerea sfatul de fiecare dată când era lună nouă și că ea îi făcuse vrăji unui emir care o amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul negustorilor de parfumuri, în fundul unei înguste galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o draperie ca să intri în bârlogul ei. O slujnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sultanul Kansoh și calif. Califul ăsta era un bătrân fără cusur care trăia pașnic în haremul lui. Sultanul îl repezise și-i ceruse să-și dea demisia, sub pretextul că vederea îi era tot mai slabă, că era deja aproape orb de ochiul stâng și că semnătura sa pe decrete era o mâzgăleală neciteață. Kansoh voia, după toate aparențele, să-l sperie pe prințul credincioșilor pentru a stoarce de la el câteva zeci de mii de dinari în schimbul menținerii în funcție. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar Clement continuă, ca și cum ar fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în care trăim. La răsărit, un imperiu de temut, însuflețit de o credință care nu e și a noastră, un imperiu clădit pe ordine și pe disciplina oarbă, iscusit în fabricarea de tunuri și în înarmarea flotelor. Trupele lui înaintează spre centrul Europei. Buda și Pesta sunt amenințate, iar Viena va fi și ea nu peste mult timp. La apus, un alt imperiu, creștin, dar nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Doar dacă. Unde zicea Uri că a făcut armata? La serviciile de informații. Era singurul care știa tot ce știa ea. Nu pomenise nimănui numele lui Kishon și iată-l acum mort, aproape sigur ucis. Avusese o încredere imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la bărbatul care o înhățase în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
treizeci de secunde, Salim continuă. — Știm ce vor spune liderii. Fie că e un obiect furat de sioniști din patrimoniul arab, provenind aproape sigur din Irak. Fie că e un fals și o făcătură la care doar presa sionistă e oarbă și așa mai departe. Știm ce vor spune, pentru că și noi vom spune același lucru. Bărbații din încăpere încuviințară din cap. Salim era mai tânăr decât majoritatea lor, dar era respectat. În cea de-a doua intifada jucase un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simplu pe aici și a căzut singur. BĂRBATUL CU BASTON: Imposibil. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce? Se-ntâmplă atâtea... BĂRBATUL CU BASTON: Cum să cadă singur? Doar nu era legat la ochi. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu se știe. Poate că era orb. BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce prostii? Gândește-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
singur? Doar nu era legat la ochi. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu se știe. Poate că era orb. BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce prostii? Gândește-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era orb. BĂRBATUL CU BASTON (Iritat.): Nu e, dom’le nimeni orb aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sau poate că s-a aruncat singur. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce prostii? Gândește-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era orb. BĂRBATUL CU BASTON (Iritat.): Nu e, dom’le nimeni orb aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sau poate că s-a aruncat singur. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să s-arunce singur? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate a vrut să moară. BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Descreierații. E plin de nebuni. În ziua de azi toată lumea a înnebunit. Toți descreierații sunt complet liberi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. Aici totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu e ură de zi cu zi. E ură din aceea care îți îngheață stomacul... E ură totală... Trebuie sa fii cu totul și cu totul orbit de toate lucrurile și de toată lumea ca să începi să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ai văzut cum trece nimicul prin ea ca printr-un fund de pahar? Te-ai dus să-ți pui degetele pe fundul paharului și să vezi cum îți dispar degetele? Te-ai uitat la nori? Te-ai uitat la pasărea oarbă din parcul orașului? Ai auzit cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată cu piatra și ai văzut că nimeni n-are degete ca să apuce o piatră? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, din uși și din pavajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
furișat în fântâna orașului și s-a rostogolit fântâna peste case și peste toate cele, de s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care-ți curg pe față? ARTUR: Toboșar, covor, trompeți! GUVERNATORUL (Îl privește lung pe ARTUR; apoi se apropie de cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă doară. PARASCHIV: Ba o să te doară. Creierul tău negru și împuțit încă nu e în stare să simtă. Da’ o sa se dezmorțească el și-o să te doară. MACABEUS: Crezi c-o să mor? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Crezi c-o să rămân orb? PARASCHIV: Sper. MACABEUS: Ai început să-ți scoți colții? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Trebuia să ți-i fi rupt la timp. PARASCHIV: Da. (Pauză.) MACABEUS: Auzi... Ce am la degete? PARASCHIV: Nu prea mai ai degete. MACABEUS: Nu? PARASCHIV: Nu. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce sunt: cum de nu mi-am dat seama de la Început? Sigur că exista un detaliu care nu se potrivea În nici un fel cu restul tabloului, era vizibil, sărea În ochi de la o poștă: Kapala! Am țâșnit de pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Deocamdată, n-am reușit. În Încăperea despre care v-am vorbit există mii de dosare, sute de sertare, fișete, rafturi și un număr practic infinit de locuri unde ar putea fi ascuns. Am ajuns la concluzia că doar un noroc orb sau o preafericită Întâmplare poate duce la descoperirea lui. Nici șansa, nici hazardul n-au fost de partea mea până acum. Sunt Însă un tip perseverent: Într-o zi, mai știi?... Nu cred că toate acestea vă interesează foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă mai Întrebi, doar am fost Împreună, nu? - Dacă am fost Împreună Înseamnă, că „ne-am”, nu că „te-ai” trambalat... - Am vorbit În numele meu și al cecității mele. Era necinstit să te bag pe tine În autocritica personală, de vreme ce orb am fost doar eu. Nu mă apăram peste măsură de Îndemânatic, recunosc, dar Eveline nu părea foarte atentă la ce spuneam. - Am crezut că vorbeai despre perioada de după Împărțirea pe sectoare de căutare și mă Întrebam când ai avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care încercase pe tânărul Don Pedro și care sfârșise curând prin a-l doborî, a creat în jurul lui o atmosferă de mistică iubire populară. I se spune "cel mult iubit", iar la moartea lui mulțimea e cuprinsă de o furie oarbă împotriva tuturor sfetnicilor și a inovatorilor care sunt învinuiți că au abătut asupra țării pedeapsa dumnezeiască. "Fără logică, fără rațiune, poporul acuză. Durere pentru pierderea pe care o suferă? Fără îndoială. Dar, mai ales, protest al subconștientului național împotriva unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]