KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...267 268 269 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede Înăuntru. Sosise patologul. Doctor Isobel MacAlister: 33 de ani, brunetă, părul tuns scurt, puțin peste 1,60. Scoate mici mieunături atunci când interiorul pulpei Îi este mușcat ușor. Era Îmbrăcată impecabil, Într-un costum gri și un palton negru pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
va plăti cu vârf și Îndesat. Logan făcu o pauză. — Știu că asta nu rezolvă problema, dar acum trebuie să vorbesc cu mama lui David. Tatăl Îi aruncă lui Logan o privire fioroasă de pe treapta de sus. Într-un final păși Într-o parte, iar Logan putu să zărească prin geamul ușii un hol mic, vopsit Într-un galben vesel. Pe o canapea roșu-aprins se aflau două femei: una din ele arăta ca un vas de război pictat cu motive florale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcându-i cu ochiul, În vocea lui se simțea distinct un accent de Glasgow. Doctoru’ mi-a zis să nu ridic chestii grele... Ea Îl privi Înfuriată și Îi spuse fără ocolișuri ce putea să facă cu oferta lui. Logan păși Între ei Înainte ca Watson să Îi demonstreze de ce era supranumită „Rupe-Coaie“. Ziaristul făcu Încă o dată cu ochiul, mai zăbovi puțin cu spatele la cei doi și apoi se Întoarse Închizându-și șlițul; câte un inel de aur Îi strălucea pe fiecare deget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea cu zgomot pânza umbrelei În timp ce Îl aștepta pe Colin Miller să urce treptele. — Comisare! spuse Miller zâmbind. Nu te-am mai văzut de mult! Ești În continuare escortat de dulceața aia de... Zâmbetul i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
era adâncă, autoritară și venea exact din spatele lor. Logan Își răsuci capul și Îl văzu pe inspectorul Insch, care stătea În ușă cu mâinile Înfipte În buzunare. Nu-l asculta pe comisarul McRae, vrea să te tragă pe sfoară. Insch păși pe prima treaptă, deja aglomerată, silindu-i pe ceilalți doi să se dea precaut la o parte. — Nu o să se oprească până În martie? spuse el și Își aruncă o bomboană cu fructe În gură. Martie? Nu-l minți pe bietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un sac și trecu direct la treabă. — A fost constatat decesul? Logan Încuviință, Încercând să nu arate cât de tare Îl tulburase vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
natura nu o prevăzuse. — Ce dra... hei! Îl forță să intre Înapoi În apartament. — Aaaaau! Îmi rupi mâna! Watson scoase o pereche de cătușe. — Norman Chalmers? Întrebă ea, Închizându-i brățările de metal În jurul mâinilor. — N-am făcut nimic! Logan păși În micul hol de la intrare, strecurându-se pe lângă Watson și pe lângă prizonierul ei agitat pentru a putea Închide ușa. Micul vestibul de formă triunghiulară oferea vederii trei uși din lemn de pin și o deschidere spre o bucătărie de vas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fugit de acasă. Chiar nu mai vreau să văd alt copil la morgă. Insch oftă din nou, corpul său dezumflându-se ușor. — O să-i găsim, spuse Logan cu o convingere pe care nu o simțea. — Mda, o să-i găsim. Inspectorul păși afară În ploaie, fără să-l mai aștepte pe Logan să deschidă umbrela. O să-i găsim, dar o să fie morți. 12 Logan și Insch se Întoarseră la sediul poliției fără să scoată vreun cuvânt. Cerul se Întunecase deasupra, norii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tăiat de mama lui, dar era cu siguranță același om. — Da? spuse Darren, iar Logan Împinse ușa brusc. Tânărul se dădu câțiva pași Înapoi, se lovi de o măsuță și căzu cât era de lung pe podea. Logan și agenta pășiră Înăuntru, Închizând ușa În urma lor. — Nț, nț, clătină Logan din cap. Ar trebui să vă montați un lanț de siguranță, domnule Caldwell. Îi Împiedică pe oameni să vă calce pragul neinvitați. Niciodată nu poți ști cine e afară. Tânărul bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din interiorul locomotivei ieși o fetiță cu un aer trist. O luă pe bunicuță de mână și pășiră Încet afară, privind mereu cu regret În urmă, la fața zâmbitoare a locomotivei. — ... la Împachetat? — Hmm? Logan se Întoarse spre bătrânul de la casă. — Am zis dacă vreți să v-ajut la-mpachetat? Ridică una din pungile cu cartofi prăjiți a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe naiba. Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se putu gândi la ceva care să-i facă mai mare plăcere. Se simțea mult mai Împăcat În timp ce pășea pe coridor, Îndreptându-se către sala de consiliu și ședința de dimineață a inspectorului Insch. Agenta Jackie Watson voia să iasă din nou cu el În seara aceea. Sau, cel puțin voia să vină și el la o băută după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
e tras de mînecă, iar agenta Watson Îi șuieră În ureche: — Ăla nu e... Dar bătrânul le-o luă Înainte strigând: — Domnule McLeod! Au venit niște nenorociți de la poliție să vă caute! — Hai, hai, Dougie, nu-i frumos, zise Logan, pășind spre bătrân. Alsacianul fu În picioare Într-o clipă, cu dinții dezgoliți, cu un mârâit care Îi ridică părul pe ceafă lui Logan. Un fir de salivă se scurgea printre dinții sparți ai animalului. Era un câine bătrân, dar suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie Roma? Coborî din mașină și păși peste buruienile strivite și peste iarbă spre adăpost. Ușa era deschisă, astfel că faruruile lui Logan cădeau pe podeaua goală din beton. Mormanele de animale moarte dispăruseră. Un adăpost era gata, mai rămăseseră două. Logan Îl lăsă suspinând Încet În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În prima zi, când Îl pusese pe agentul Steve să deschidă ușa grea de lemn. Vântul dusese o parte din miros, dar Încă era suficient de nasol Încât să-l facă pe Logan să-și pună mâna la nas când păși peste prag. Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu grijă. Doctorul de serviciu se Întoarse. O mască albă Îi ascundea partea de jos a feței. — Cum de sunt eu chemat mereu când e câte-o treabă murdară, ei? — Ai noroc, bănuiesc eu, zise Logan. Gluma era forțată, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pentru pericol radioactiv, cu măști de gaze. Apoi Logan Începu turul. Adăpostul numărul unu: gol, cu excepția reziduurilor de scursori și lichide. Adăpostul numărul doi era cel În care Miller avusese prima dată parte de duhoare. Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate. — Care pungi? Agentul cel nefericit păși Înainte și mormăi ceva de sub gluga tivită cu blană a gecii sale groase. Îți dau eu ție care pungi! — A, astea! Pungile se iviră din nou. — Cumpărături. Am fost la Tesco, nu? Ceva pentru masa de prânz. Acum, dacă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să-l mintă, dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În revistă cariera sa academică sclipitoare, distrusă de sănătatea șubredă a mamei sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa ca să o deschidă și păși În toaleta femeilor. Chiar părea mai frig decât fusese afară. O pereche de agenți În uniforme supravegheau cei trei copii Înfofoliți, cu vârste Între șase și zece ani, ale căror respirații umpleau aerul de aburi. Copiii păreau entuziasmați și plictisiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând astfel un val asurzitor de zgomot să iasă. Mirosul de câine ud și țigări rulate În palmă Îl Învălui când Logan păși peste prag. Fu nevoie doar de o clipă ca ochii să i se adapteze la obscuritate. Două televizoare rulau la distanță, câte unul În fiecare colț al Încăperii, deasupra barului lung de lemn. Ambele arătau aceeași cursă cu câini, imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l țineau se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe ușă clătinându-se. Durerea din stomac era ca focul. Cineva Îl injectase cu petrol și-i dăduse foc. Șuierând printre dinții Încleștați, Își scoase mobilul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Monopoly... O siluetă În față Îi Întrerupse șirul gândurilor. Era un bărbat, cu capul plecat, mergând hotărât prin zăpadă. Jim Lumley: tatăl vitreg al lui Peter. Trage un pic pe dreapata, bine? spuse Logan, iar Watson se opri pe margine. Păși afară În aerul de decembrie și porni zdrobind zăpada după silueta care mergea. — Domnule Lumley? Logan Își Întinse mâna și-l lovi ușor pe umăr pe bărbat. Lumley se Întoarse, cu ochii la fel de roșii ca nasul. Bărbia Îi era acoperită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Holul era larg, spațios și deschis, cu emblema spitalului pe pardoseală. O tejghea de recepție din lemn, curbată și largă, acoperea unul dintre colțuri. Logan Întrebă politicos unde Îl putea găsi pe domnul Douglas MacDuff și, două minute mai târziu, pășeau pe un coridor lung, cu linoleum. Doug Disperatul era Într-un salon privat, păzit de un agent de poliție tânăr, care citea o carte. Sărind vinovat, Îndesă volumul lui Ian Rankin sub scaun. — E-n regulă, agent, spuse Logan. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]