7,370 matches
-
să mă prefac... și reușeam. Până într-o zi când, aflându-mă numai cu tata, acesta mi-a spus pe neașteptate: „Tu ai un necaz”. Nu m-a întrebat nimic și nici eu nu m-am destăinuit atunci. În mod paradoxal i-am fost recunoscător că observase că am un necaz pe care voiam (și nu voiam de fapt) să-l ascund. Căci ascuns, el mă apăsa îngrozitor. Faptul că încă cineva știa acum de existența lui, fără a ști, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
presimțit tot ceea ce ne și mă așteaptă (începea săptămâna mare a nenorocirilor noastre...), în acea seară m-am agățat cu disperare de ființa ei totodată teribil de absentă și copleșitor de prezentă. * Când se întâmplă o nenorocire, mai bine rezistă, paradoxal, tocmai cei mai loviți de ea. Cei doar impresionați de ea cad, în schimb, ca muștele. Așa s-a întâmplat cu mine de pildă la moartea cumnatului meu (de am ajuns la spital). Cum a rămas în picioare atunci Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
printre alții și pe unul de-al lor, trecut, într-o clipă de rătăcire, în tabăra adversă. Filmul nu e lipsit de o anumită simetrie schematică, de coincidențe surprinzătoare, de situații-limită, de momente dramatice, și chiar melodramatice, dar, în chip paradoxal, elemente care, într-un alt context, ar fi trebuit consemnate la scăderi, trebuie trecute aici la câștiguri: prin ele acțiunea devine mai patetică și mai dinamică. Pe fundalul unor scene de masă de neuitat (cum este, de exemplu, aceea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
începe cu adevărat, sacrifică deja un om, este identic, identică este și tema, reluată obsedant, dureros. Prologul anunță tema, tema puterii, a vertijului pe care-l dă și a orgiilor la care se dedă, a raporturilor complexe și nu o dată paradoxale dintre călău și victimă, analizate cu o penetrație de mare artist într-un cadru de strictă determinare istorică. Fiecare din subiectele filmelor lui Jancso Miklos se poate data și localiza cu precizie. Primul și cel de-al doilea se petrec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă, a ̀înțelegerii vieții. Craig a folosit însemnări vechi, agende perimate, păstrându-le datările, stilul de jurnal, dar redactând o carte nouă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Gordon Craig și ideea de teatru (București, 1936) : „Melancolia nu e tristețe... ; chipul lui Hamlet e luminos, chiar fericit ; tristețea nu apare în nici o trăsătură, poate părerea de rău ; Hamlet trebuie să semene cu Shelley și Blake. Nu e nimic paradoxal într-o astfel de interpretare. Un om de la o anumită altitudine a inteligenței începe să fie vesel chiar când se exprimă trist”. Ne fay rien sans gayeté, acest principiu montaignian e și al lui Craig ; de altminteri, chiar din a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei sferturi de secol care a dus la el, e de natură eshatologică. E sfârșitul unui ciclu de categoria Gog și Magog. Nu glumesc deloc și nu fac pe paradoxalul, cum mă taxează unii prieteni fiindcă am avut imprudența să folosesc cuvântul „paradox” în titlul unei cărți. Dacă ascultăm viața, dacă aprehendăm cu bun-simț și atenție lumea și viața, înțelegem rostul multor lucruri. Nu al tuturor, dar al multora. A
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
blestemul ideii Don Juan moare ca toți ceilalți face notă oarecum distinctă în teatrul lui Teodor Mazilu. Nu prin „stil”, nici prin „spirit”, nici prin, hai să zicem, „mesaj”. Abundă și aici, ca în celelalte piese ale autorului, replicile scânteietoare, paradoxale, brizante ; ne ̀ ntâmpină și aici acea luciditate cinică, acea inteligență acidă, destrămătoare de iluzii sau, cum se zice, „demistificatoare”. Dar în celelalte piese „demistificarea” aceasta se manifestă virulent, având în subtext și chiar în text o mânie justițiară, demascatoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a mă culca, aproape că uit tot ce am de „realizat” ziua - așa trebuie să fie, cred. Pentru că aceste „acțiuni”, cât de importante ar fi, nu sunt esențiale. Totuși, în mod paradoxal, ele sunt mai mult decât esențiale, percepându-le „ireale”, fructele puterii care există în mine și care nu vine din micul meu ego conștient. Această putere vine de la viața care mi s-a dat. De aceea am început să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
instituției, reprezentativă pentru toți colegii generației noastre care au ținut pasul cu exigențele și au urmat un program dur de pregătire. Interpretul care nu era compatibil calitativ, chiar și pentru cel mai mic rol, se autoelimina încă din perioada începuturilor. Paradoxal însă, aflată încă în plină forță creatoare la cincizeci și cinci de ani, interese oculte (și conjuncturi favorabile acestora) au determinat despărțirea ei definitivă de scenă, ceea ce a marcat-o profund și constant când își exprima mâhnirea și când evoca
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
rafinament de Vasilica Stoiciu-Frunză care are și meritul de a alege aria tematică a programelor din acest intim cadru. O FAMILIE, UN GÂND, UN TEATRU În această atmosferă încărcată din punct de vedere social, când luptele politicianiste se întețesc, pare paradoxal că se mai petrec și fapte neutre care caută să calmeze atmosfera dintre oameni (încordată, păgubitor, pentru toți!). Un astfel de eveniment inedit și îmbucurător (cum poate fi considerată apariția în Iași a unui Teatru de familie) nu poate decât
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
SECURITATE! Concluzii: 1. Deci nici în perioada desemnată nu mi-am turnat colegii, rudele, prietenii, vecinii, conf. Art. 2 lit. B! 2. În acest modern "Pseudokinegetikos" fals tratat de vânătoare, Săvescu Alin, alias "Alecu", a fost și vânător, și vânat! Paradoxală situație! În rest, la litera E, pag. 2, a Notei de constatare a CNSAS "ALTE DOCUMENTE CARE DESCRIU RELAȚIA CU SECURITATEA": Notă privind folosirea și verificarea; Raport din 17.08.1984, din care rezultă că Alin Săvescu este un "obiectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ifosele unei caste străvechi), iar bolnavul nu-și mai permite să-și dea pe față boala în întregul ei, fiind temperat de medicamente mai eficiente, oarecum "educative". Adevărul este că astăzi nici psihiatrii, nici bolnavii nu mai sunt destul de nebuni. * Paradoxal adevăr, real impas. Orice încercare de a te apropia de bolnav nu este numai un simplu act de umanitate. Nici acest act nu trebuie minimalizat; dimpotrivă, numai pe această cale se poate ajunge la bucuria meșteșugului; există o mare bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cioara cu ochii albaștri Cazul nenorocit întâmplat la mănăstirea Tanacu, un omor de tip medieval, petrecut într-un loc sfințit, având ca eroi un preot, patru călugărițe plus o măicuță (victima), a scandalizat opinia publică, acum o lună și ceva. Paradoxal, evenimentul de la Tanacu a intrat în penumbră mai repede decât alte întâmplări mai puțin semnificative. Programele de radio și t.v., presa și inevitabilele comentarii de la piață s-au axat pe alte priorități. Victima a fost înmormântată. Grupul de exorciști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să reunească atât imaginarul marin al vechilor corăbii, cât și pe cel al libertății oferite de o anume existență. Aventurile de călătorie pe mări țin de o estetică puerilă, așa se consideră, în genere, dar marginalitatea acestei estetici a produs, paradoxal, o considerabilă arborescență simbolică a narațiunilor despre subiect. Extinderea fără precedent a unor miteme originare (insula, corabia, harta, comoara, căpitanul, semnul obscur, egalitatea socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cred în coerența între etică și politică, subscriu să fac parte dintre imbecilii domnului Paleologu și să cred în regimul care le reprezintă interesele. Text publicat în 22, 27 octombrie - 2 noiembrie 1998 Paternalism și conservatorism Conservatorismul societății românești este paradoxal (fiind un mixaj stânga-dreapta) și polimorf. Nu e necesar să-l afișăm ca ideologie. El este o stare de spirit care generează strategii conservatoare, atât la nivelul vieții indivizilor, cât și la nivel politic. O explicație este de natură biologică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
2007 Gânduri la intrarea în Uniune Îmi pare bine că nu mai suntem de „capul nostru” și nici de capete sovietice, otomane sau „chezaro-crăiești”. Dacă despre ultimele nu are rost să mai vorbesc, despre primul, respectiv „capul nostru”, da. Pare paradoxal ce am scris. Autonomia este condiția moralității, iar eu par să o (re)neg. Nu este însă chiar așa de paradoxal. Întâi de toate, autonomia trebuie să fie personală și apoi transpersonală, instituțională. Istoria ne demonstrează că, lăsați de capul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
otomane sau „chezaro-crăiești”. Dacă despre ultimele nu are rost să mai vorbesc, despre primul, respectiv „capul nostru”, da. Pare paradoxal ce am scris. Autonomia este condiția moralității, iar eu par să o (re)neg. Nu este însă chiar așa de paradoxal. Întâi de toate, autonomia trebuie să fie personală și apoi transpersonală, instituțională. Istoria ne demonstrează că, lăsați de capul nostru ca „ocârmuire”, desființăm prin varii mijloace autonomia personală. Fie ne-o prăduiesc voievozii neamului, fie diverse specii de dictaturi și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția celui vrednic să asculte și să suporte ieșea, în chip paradoxal, consolidată. Propozițiile negative ale mentorului erau veritabilul botez al focului pentru cel ce voia să devină scriitor. El înțelegea ce lucru extraordinar de greu își propune. Cine fugea din calea lor părăsea parcă pentru totdeauna spațiul dificil, domeniul magic al
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
străluciți. Se păstrează și astăzi modelul creierului de la albină, realizat de C.N. Ionescu, pe baza cercetărilor efectuate pentru elaborarea tezei de doctorat. Grigore Antipa îmi era bine cunoscut, chiar și Nicolae Leon însă, despre C.N. Ionescu nu știam nimic deși, paradoxal, a fost conferențiar la facultatea noastră. Iată un alt mod de acționa, caracteristic nouă, românilor. Lăsăm să se aștearnă praful uitării peste unele dintre marile noastre personalități. C.N. Ionescu, doctorandul lui Ernst Haeckel, cercetătorul care a elucidat structura creierului la
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
cu idealul fundamental al vieții sale de creștin. Peste această bază umană, darul naturii și al muncii ascetice, a lucrat harul lui Cristos, prin intermediul sacramentelor, al exemplelor mamei, ale învățăturilor educatoarei de la grădiniță, al preoților stigmatiști ori a parohiei. Și, paradoxal, un rol pozitiv l-au avut și prietenii de la sinagogă și camarazii cazărmii. Mulți factori au influențat asupra formării umane și creștine a tânărului Calabria. Întâlnirile sale cu evreii sinagogii ar fi putut afecta credința sa în Cristos, Fiul lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
toate celelalte vă vor fi adăugate“ (Mt 6,33). Cu această conștiință și-a numit familia religioasă „Slujitori Săraci ai Divinei Providențe“ încredințând fiilor săi spirituali misiunea să meargă acolo „unde nu există ceva uman“. Proiectul lui de caritate, omenește paradoxal, atât de îndrăzneț, atât de singular, nu poate să nu impresioneze și să nu ne îndemne să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, care a suscitat în mijlocul nostru un asemenea mărturisitor al încrederii fără rezerve în cuvântul Evangheliei. Dar despre don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acesta ieșea din clasoare în mai puțin timp decît fusese nevoie pentru formularea cererii...). Stabilirea de relații între Moscova și București mi-a creat obligația de a-l cunoaște și vizita pe reprezentantul U.R.S.S., un tînăr evreu din Leningrad. Paradoxală situație, aceea a două state care întrețin relații normale, dintre care unul refuză să recunoască ceea ce era confirmat prin tratate. Singura garanție, pentru viitorul României, era această fragilă acceptare de către Litvinov a definiției de "agresor" față de S.N. Dar, între timp
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de prestigiu a criticii românești s-a prelungit și după căderea dictaturii ceaușiste. Ori măcar lipsa de prestigiu a acelor critici care au fost foarte activi și, unii, chiar prolifici în timpul dictaturii. Cel puțin așa ar fi normal... În mod paradoxal, tocmai aceștia vin cu pretenția să impună canonul. O dovadă în plus a celor afirmate mai sus ar fi emigrarea masivă în anii ’70 și ’80 a celor mai mulți și mai buni critici ai generațiilor mai vârstnice. Aceștia n-au mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la o boală mintală, fără a face apel însă la vreo descriere psihiatrică precisă, pentru că ni se pare că știm despre ce vorbim. Nu suntem oare victimele unei iluzii? În ciuda ubicuității paranoiei și a literaturii bogate asociate ei, în mod paradoxal nu există deocamdată un consens unanim asupra definiției maladiei. Se pot, desigur, distinge unele invariante în încercările de până acum de a fixa conceptual realitatea din spatele vocabulei, dar semnifică ele același lucru? Născut din diferite contexte discursive și instituționalizate, paranoia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]